 | as |
|
| Toamnă [ to-am-nă ] VEZI SINONIME PENTRU toamnă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului toamna în mai multe dicționareDefinițiile pentru toamna din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TOAMNĂ: TOÁMNĂ, toamne, substantiv feminin Anotimpul care urmează după vară și precede iarna, reprezentînd (în emisfera boreală) intervalul dintre echinocțiul de la 21 septembrie și solstițiul de la 22 decembrie și caracterizat prin scăderea treptată a zilelor, veștejirea vegetației etc. Amurgul toamnei mohorîte ne-a despărțit atunci cărarea. GOGA, C. P. 94. Trecu și vara, și trecu Și toamna, și pe văi căzu Zăpada iernii. COȘBUC, P. I 282. Afară-i toamnă, frunză-mprăștiată, Iar vîntul zvîrle-n geamuri grele picuri. EMINESCU, O. I 119. • (Personificat) Toamna cînta cu ciudate glasuri la ferestre. SADOVEANU, O. VII 151. Toamna cu-a ei albă frunte Și cu galbenii conduri, A lăsat argint pe munte Și rugină pe păduri. TOPÎRCEANU, P. 130. Toamna mîndră, harnică Și de bunuri darnică A-mpărțit a ei comori. ALECSANDRI, P. A. 155. • figurat (Simbolizînd veștejirea, sfîrșitul vegetației) Cînd toamna vieții vine, o frunte se-ntristează, Amorul rupe arcul și zboară rîzător. BOLINTINEANU, O. 4. Avea trei fii, războinici vestiți... flori din toamna vieții. ALECSANDRI, P. III 343. verb reflexiv:ea să-i vină toamna vîrstei cei bărbătești cu rod. ȚICHINDEAL, forme 182. • locuțiune adjectiv De toamnă = care se face sau se întîmplă toamna, care este necesar sau caracteristic acestui anotimp. E seară. O seară de toamnă moscovită, cu burniță ușoară. STANCU, U.R.S.S. 9. Vîntul de toamnă începu să bată. Zilele erau mai răcoroase, nopțile mai reci. GÎRLEANU, L. 41. ♦ (Adverbial, în forma toamna) În timpul toamnei. Toamna tîrziu În noaptea cu lună, Cum vîjîie codru Și geme și sună! COȘBUC, P. I 187. Toamna frunzele colindă, Sun-un greier sub o grindă. EMINESCU, O. I 76. Dragi-mi sînt fetele, dragi, Toamna cînd culeg la fragi. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 76. • Locuţiune adverbiala La toamnă = cînd va veni toamna sau în timpul toamnei viitoare. Ba s-a însura la toamnă, ba la iarnă, ba la primăvară. CREANGĂ, P. 141. Știi bădiță cum ziceai Seara, cînd la noi veneai Că la toamnă-o să mă iai? JARNÍK-BÎRSEANU, despre 258. De cu toamnă = fiind încă toamnă. Astă-toamnă = toamna trecută. Astă-toamnă era bine, Că-mi zicea mîndra: jupîne. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 72. Toamna asta = toamna prezentă; (conținînd ideea de apropiere în timp) toamna trecută sau viitoare. Pe toamnă = cînd a sosit (sau cînd va sosi) toamna, în timpul toamnei. Pe toamnă se pomenește cu un alt argat, că-i aduce un burdușel de brînză. ISPIRESCU, L. 209. Pînă la toamnă = pînă la începutul toamnei. Gîndit-am mîndră, gîndit Să mă las de-al tău iubit Dar inima iar mă-ntoarnă Să te iubesc pînla toamnă. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 42. În toamnă = în timpul toamnei, cînd a fost (sau va fi) toamnă. Se gîndea că o să-și facă în toamnă o căsuță a lui și că după crăciun face nunta cu Nica. CAMIL PETRESCU, O. I 25. • Expresia: Toamna se numără bobocii vezi boboc (2). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru toamnă: toámnă (-ne), substantiv feminin – Anotimpul de după vară. – Mr., megl. toamnă, istr. tomne. latina autumnus (REW 812), conform limba franceza automne, spaniolă otoño, portugheză outono; schimbul de gen ca în iarnă, prin analogie cu vară și primăvară (Tiktin; Iordan, Dift., 189; Pascu, Beiträge, 8). Ipoteza unui latina *autumnĭum (Pușcariu, ZRPh., XXVIII, 688; Pușcariu 1743) nu pare necesară. Explicația trecerii lui u › o(a) prin intermediul unei forme derivat, cu u aton (Graur, BL, V, 78) nu este suficientă. Probabil trebuie să se pornească de la un latina *otumna, cu diftongul redus ca în orĭcla < aurĭcŭla; și de aici u › o, prin asimilare, conform rezultatele din limba franceza și spaniolă derivat tomna, verb ( a petrece toamna); tomnat, substantiv neutru (sezon de toamnă; cheltuiala pazei sau a pășunatului unei turme în timpul toamnei); tomnatic (variantă tomnatec), adjectiv (autumnal); întomna, verb reflexiv (a sosi toamna); tomniu, adjectiv (autumnal). Forme diferite ale cuvantului toamna: toamna-ne Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TOAMNĂ: TOÁMNĂ, toamne, substantiv feminin Anotimp care urmează după vară și precedă iarna, cuprinzând (în emisfera boreală) intervalul dintre 23 septembrie și 22 decembrie, caracterizat prin scăderea treptată a duratei zilei, însemnate precipitații și veștejirea vegetației. • locuțiune adjectiv De toamnă = care se face sau se întâmplă toamna, care este necesar sau caracteristic acestui anotimp. • Locuţiune adverbiala Astă toamnă = în toamna trecută. La toamnă = când va veni toamna; în timpul toamnei viitoare. De (cu) toamnă = fiind încă toamnă. Pe (sau în) toamnă = când a sosit (sau când va sosi) toamna, pe timpul toamnei. Până la toamnă = până la începutul toamnei. ♦ (Adverbial; în forma toamna) În timpul toamnei. – latina autumnus. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TOAMNĂ: TOÁMNĂ, toamne, substantiv feminin Anotimp care urmează după vară și precedă iarna, cuprinzând (în emisfera boreală) intervalul dintre 23 septembrie și 22 decembrie, caracterizat prin scăderea treptată a duratei zilei, însemnate precipitații și veștejirea vegetației. • locuțiune adjectiv De toamnă = care se face sau se întâmplă toamna, care este necesar sau caracteristic acestui anotimp. • Locuţiune adverbiala Astă-toamnă = în toamna trecută. La toamnă = când va veni toamna; în timpul toamnei viitoare. De (cu) toamnă = fiind încă toamnă. Pe (sau în) toamnă = când a sosit (sau când va sosi) toamna, pe timpul toamnei. Până la toamnă = până la începutul toamnei. ♦ (Adverbial; în forma toamna) în timpul toamnei. – latina autumnus. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TOAMNĂ: TOÁMNĂ toamnae forme Anotimp al anului care urmează după vară și cuprinde, în emisfera nordică, lunile septembrie, octombrie și noiembrie. • toamna târzie sfârșit de toamnă. La toamna a) când va sosi toamna; b) în timpul toamnei viitoare. Astă toamna toamna trecută. [G.-D. toamnei] /<lat. autumnus Forme diferite ale cuvantului toamna: toamnae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru toamnă: toámnă (oa dift.) forme, plural e (latina autŭmnus și autŭmnum, plural autumna, id.). Al treilea anotimp (22 Sep. – 22 Dec.). figurat Etatea omuluĭ după 30-35 de anĭ pînă la bătrîneță). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru toamnă: toamnă forme 1. unul din cele patru anotimpuri, dela 22 Septemvrie până la 22 Decemvrie; 2. figurat vârsta ce precede bătrânețile. [latina AUTUMNUS]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TOAMNA: TOÁMNA adverb În timpul toamnei; pe timp de toamnă. • toamna se numără bobocii rezultatele se vor vedea la sfârșit. /<lat. autumnus Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru toamnă: toámnă substantiv feminin, genitiv dativ articulat toámnei; plural toámne Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru toamnă: toámnă substantiv feminin, genitiv dativ articulat toámnei; plural toámne Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Toamnă: Toamnă ≠ primăvară Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'TOAMNA' ȚOÁLETOALÉTĂTOALETÁRETOÁLPĂTOÁMNĂțoámpăTOÁNĂTOÁNCĂToance |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Toamnă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului toamnă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii TOÁMNĂ toamnăe forme Anotimp al anului care urmează după vară și cuprinde, în emisfera nordică, lunile septembrie, octombrie și noiembrie. • toamnă târzie sfârșit de toamnă. La toamnă a când va sosi toamna; b în timpul toamnei viitoare. Astă toamnă toamna trecută. • toamnă se numără bobocii rezultatele se vor vedea la sfârșit. |
GRAMATICA cuvântului Toamnă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului toamnă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Toamnă poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE toamnă? Vezi cuvântul toamnă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul toamnă?[ to-am-nă ] Se pare că cuvântul toamnă are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Toamnă Inţelegi mai uşor cuvântul toamnă dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe locuțiune adjectiv De toamnă = care se face sau se întîmplă toamna, care este necesar sau caracteristic acestui anotimp Locuţiune adverbiala La toamnă = cînd va veni toamna sau în timpul toamnei viitoare De cu toamnă = fiind încă toamnă Astă-toamnă = toamna trecută Toamna asta = toamna prezentă; conținînd ideea de apropiere în timp toamna trecută sau viitoare Pe toamnă = cînd a sosit sau cînd va sosi toamna, în timpul toamnei Pînă la toamnă = pînă la începutul toamnei În toamnă = în timpul toamnei, cînd a fost sau va fi toamnă locuțiune adjectiv De toamnă = care se face sau se întâmplă toamna, care este necesar sau caracteristic acestui anotimp Locuţiune adverbiala Astă toamnă = în toamna trecută La toamnă = când va veni toamna; în timpul toamnei viitoare De cu toamnă = fiind încă toamnă Pe sau în toamnă = când a sosit sau când va sosi toamna, pe timpul toamnei Până la toamnă = până la începutul toamnei locuțiune adjectiv De toamnă = care se face sau se întâmplă toamna, care este necesar sau caracteristic acestui anotimp Locuţiune adverbiala Astă-toamnă = în toamna trecută La toamnă = când va veni toamna; în timpul toamnei viitoare De cu toamnă = fiind încă toamnă Pe sau în toamnă = când a sosit sau când va sosi toamna, pe timpul toamnei Până la toamnă = până la începutul toamnei |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-i cădea cuiva greu la stomac?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul toamnă are forma: toámne
