 | as |
|
| Titulatură [ ti-tu-la-tu-ră ] VEZI SINONIME PENTRU titulatură PE ESINONIME.COM definiția cuvântului titulatura în mai multe dicționareDefinițiile pentru titulatura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TITULATURĂ: TITULATÚRĂ titulaturai forme 1) Mod de intitulare a unei persoane într-o instituție. titulatura de director. 2) Totalitate a titlurilor pe care le deține cineva. 3) Funcție, post sau rang pe care îl ocupă cineva. /<fr. titulature, germana Titulatur Forme diferite ale cuvantului titulatura: titulaturai Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TITULATURĂ: TITULATÚRĂ, titulaturi, substantiv feminin 1. Modul de a se intitula al cuiva sau a ceva. 2. Totalitatea titlurilor pe care are dreptul să le poarte o persoană, o instituție etc. – Din limba franceza titulature. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TITULATURĂ: TITULATÚRĂ, titulaturi, substantiv feminin 1. Mod de a se intitula al cuiva sau a ceva. 2. Totalitatea titlurilor pe care are dreptul să le poarte o persoană, o instituție etc. – Din limba franceza titulature. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TITULATURĂ: TITULATÚRĂ, titulaturi, substantiv feminin Mod de a se intitula ( vezi intitulare); (concretizat) titlu. Astăzi toți scriitorii Republicii rîvnim la titulatura de scriitor popular. SADOVEANU, E. 86. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru titulatură: *titulatúră forme, plural ĭ (germana titulatur. Cp. cu claviatură). Întitulare, modu de a se întitula: titulatura împăratuluĭ Austriiĭ era foarte lungă. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru TITULATURĂ: TITULATÚRĂ substantiv feminin 1. Mod de a (se) intitula. 2. Totalitatea titlurilor pe care are dreptul să le poarte cineva; titlu (1). [< germana Titulatur]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru TITULATURĂ: TITULATÚRĂ substantiv feminin mod de a (se) intitula; totalitatea titlurilor pe care le are o persoană, o lucrare etc. (< limba franceza titulature, germana Titulatur) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru titulatură: titulatúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat titulatúrii; plural titulatúri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru titulatură: titulatúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat titulatúrii; plural titulatúri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru titulatură: titulatură substantiv verbal DENUMIRE. NUME. NUMIRE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'TITULATURA' TITULÁRTITULARIZÁTITULARIZÁRETITULARIZÁTTITULATÚRĂTÍTVĂTityusȚIUțiu-țíu |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL titulatură Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului titulatură dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii TITULATÚRĂ titulaturăi forme 1 Mod de intitulare a unei persoane într-o instituție. Titulatură de director. |
GRAMATICA cuvântului titulatură? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului titulatură. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul titulatură poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE titulatură? Vezi cuvântul titulatură desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul titulatură?[ ti-tu-la-tu-ră ] Se pare că cuvântul titulatură are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL titulatură |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Ochi de broască?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul titulatură are forma: titulatúri
