 | as |
|
| Titlu [ ti-tlu ] VEZI SINONIME PENTRU titlu PE ESINONIME.COM definiția cuvântului titlu în mai multe dicționareDefinițiile pentru titlu din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TITLU: TÍTLU, titluri substantiv neutru 1. Calificare căpătată de cineva, în urma unor studii speciale într-un anumit domeniu de activitate. Grigore avea atunci douăzeci și patru de ani... Își luase licența în drept la București, nu ca să practice, ci să aibă un titlu. REBREANU, R. I 50. • Titlu academic vezi academic. Titlu de glorie = merit, renume, glorie, fală. Alecsandri mai are un titlu de glorie, pe care se cade să i-l subliniem... ca folclorist. SADOVEANU, E. 61. ♦ (În orînduirea feudală și capitalistă) Demnitate (uneori și funcție) bazată pe privilegii și conferind posesorului anumite drepturi; denumirea rangului corespunzînd unei astfel de demnități. Titlul lui de nobleță este talentul, nu rangul de boierie cu care l-a miluit domnia. SADOVEANU, E. 70. Pe țărm averea lasă-ți și luxul nebunesc... Noblețea, orice titluri și orice vanitate. MACEDONSKI, O. I 168. N-aveau... dreptul d-a fi singuri proprietari de pămînt, d-a moșteni titluri și slujbe, d-a fi osebiți de legea comună pentru toți. BĂLCESCU, O. II 14. O, voi, care un titlu ș-un nume pizmuiți. ALEXANDRESCU, M. 89. 2. Cuvînt sau text pus în fruntea unei lucrări sau a unei părți distincte a ei, indicînd rezumativ cuprinsul acesteia. Titlul era scris și latinește. EMINESCU, N. 45. Cartea... ce tu ai compus sub titlul de «Manualul vînătorului». ODOBESCU, S. III 9. • Locuţiune adverbiala Cu titlu de... = cu caracter de..., ca... 3. Capitol sau subdiviziune în textul unei legi, al unui regulament etc. (de obicei purtînd un număr de ordine). Codul Penal, Cartea II, Titlul III. 4. (În expresie) Titlu de proprietate = document care stabilește dreptul de proprietate al cuiva asupra unui obiect. Toți fugim cu titluri de proprietate, cu acțiuni, cu bijuterii. DUMITRIU, B. forme 88. 5. figurat Bază legală, drept. Oricît de modeste ar fi titlurile mele la bunăvoința unui public atît de distins. MACEDONSKI, O. IV 3. 6. Procent de metal nobil dintr-un aliaj; titru. – Variantă: (învechit) títulă, titule (NEGRUZZI, S. I 273, BUDAI-DELEANU, Ț. 91), substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru TITLU: TÍTLU substantiv neutru 1. calificare obținută de cineva în urma unor studii speciale sau în urma unei performanțe sportive. ♦ titlu de glorie = merit, renume, fală. • demnitate, funcție, rang (nobiliar). 2. cuvânt, text pus în fruntea unei cărți, a unui capitol etc. indicând rezumativ cuprinsul; (prin extensie) orice lucrare editată. • partea scrisă de la începutul unui film, care indică numele acestuia, realizatorii și studioul care l-au produs. • (la plural) traducerea dialogului imprimată pe filmele vorbite în limbi străine. ♦ cu titlu de = cu caracter de, ca... 3. capitol în textele de legi, în regulamente etc. 4. înscris, act sau fapt juridic reprezentând temeiul unui drept invocat. ♦ titlu de proprietate = act care stabilește dreptul de proprietate al cuiva asupra unui bun; titlu de valoare = înscris, semnat și transmisibil, care constituie obiectul unor tranzacții financiare și a cărui proprietate conferă drept de asociere sau de creanță; titlu de credit = document consacrat prin acte normative și reprezentând o obligație de rambursare la scadență a unei anumite sume de bani; titlu de participație = titlul de credit care conferă dreptul la dividente, dreptul la o cotă parte din patrimoniul societății sau de a participa la activitatea societății comerciale. 5. (figurat) justificare, dovadă, drept. 6. cantitatea de metal prețios dintr-un aliaj exprimată în părți la mie; titru (3). • (industria textilă) număr care indică finețea firului de mătase și a fibrelor sintetice. (< limba neogreacă titlos, latina titulus, după limba franceza titre) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TITLU: TÍTLU, titluri, substantiv neutru 1. Calificare căpătată de cineva în urma unor studii speciale într-un anumit domeniu de activitate. • Titlu de glorie = merit, renume, fală. ♦ Demnitate, funcție, titulatură deținute de cineva sau acordate cuiva; nume, denumire care corespunde acestor demnități, funcții sau titulaturi. ♦ Calificativ care exprimă o relație socială. Titlul de tată. 2. Cuvânt sau text pus în fruntea unei lucrări sau a unei părți distincte a ei, indicând rezumativ sau sugestiv cuprinsul acesteia; prin generalizare orice lucrare editată. ♦ Partea scrisă de la începutul unui film, care indică numele filmului, realizatorii și studioul care l-a produs. ♦ (La plural ) Traducerea dialogului imprimată pe filmele vorbite în limbi străine. • Locuţiune adverbiala Cu titlu de... = cu caracter de, ca... 3. Capitol sau subdiviziune în textele de legi, de regulamente etc. (purtând un număr de ordine). 4. (În sintagmele) Titlu de proprietate = document care stabilește dreptul de proprietate al cuiva asupra unui obiect. Titlu de valoare = document de valoare care face obiectul unor tranzacții financiare. 5. figurat Bază legală, drept. 6. Procent de metal nobil dintr-un aliaj; titru (3). – Din limba neogreacă títlos, latina titulus. conform (pentru sens) limba franceza titre. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TITLU: TÍTLU, titluri, substantiv neutru 1. Calificare dobândită de cineva în urma unor studii speciale într-un anumit domeniu de activitate. • Titlu de glorie = merit, renume, fală. ♦ Demnitate, funcție, titulatură deținute de cineva sau acordate cuiva; nume, denumire care corespunde acestor demnități, funcții sau titulaturi. ♦ Calificativ care exprimă o relație socială. Titlul de tată. 2. Cuvânt sau text pus în fruntea unei lucrări sau a unei părți distincte a ei, indicând rezumativ sau sugestiv cuprinsul acesteia; prin generalizare orice lucrare editată. ♦ Partea scrisă de la începutul unui film, care indică numele filmului, realizatorii și studioul care l-a produs. ♦ (La plural ) Traducerea dialogului imprimată pe filmele vorbite în limbi străine. • Locuţiune adverbiala Cu titlu de... = cu caracter de, ca... 3. Capitol sau subdiviziune în textele de legi, de regulamente etc. (purtând un număr de ordine). 4. (În sintagmele) Titlu de proprietate = document care stabilește dreptul de proprietate al cuiva asupra unui bun. Titlu de valoare = document de valoare care face obiectul unor tranzacții financiare. 5. figurat Bază legală, drept. 6. Procent de metal nobil dintr-un aliaj; titru (3). – Din limba neogreacă títlos, latina titulus. conform (pentru sens) limba franceza titre. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru TITLU: TÍTLU substantiv neutru 1. Calitate obținută de cineva în urma unor studii speciale sau în urma unei performanțe sportive. ♦ Titlu de glorie = merit, renume, fală. ♦ (În orânduirea feudală și capitalistă) Demnitate, rang. 2. Cuvânt sau text situat în fruntea unei cărți, a unui capitol etc. indicând rezumativ materia care se tratează; (prin extensie) orice lucrare editată. ♦ Partea scrisă de la începutul unui film, care indică numele acestuia, realizatorii și studioul care l-a produs. ♦ (La plural ) Traducerea dialogului imprimată pe filmele vorbite în limbi străine. ♦ Cu titlu de = Cu caracter de, ca... 3. Capitol în textele de legi, în regulamente etc. 4. (juridic) Titlu de proprietate = act scris care stabilește dreptul de proprietate al cuiva asupra unui bun; (economie) titlu de credit = document scris consacrat prin acte normative și reprezentând o obligație de rambursare la scadență a unei anumite sume de bani. 5. (figurat) Bază legală, drept. 6. Cantitatea de metal nobil dintr-un aliaj, exprimată în părți la mie; titru (2). [< latina titulus]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru titlu: *títlu n., plural urĭ (limba neogreacă titlos, vechea slavă despre latina titulus, limba franceza titre). Inscripțiune pusă în capu uneĭ cărțĭ orĭ uneĭ împărțirĭ a cărțiĭ și care arată cuprinsu. Grad de boĭerie (de nobleță) saŭ grad academic saŭ grad de funcțiune: titlu de duce, de doctor, de profesor universitar. Epitet de onoare: titlu de domn al Țăriĭ Româneștĭ, de mitropolit al Moldoveĭ. Epitet în general: titlu de amic. Nume care arată o relațiune socială: titlu de tată. Hîrtie de valoare în finanțe: titlu de rentă. Gradu de puritate al auruluĭ și argintuluĭ în aliaj: monetă cu titlu legal. Cu titlu de, ca, în calitate de: cu titlu de proprietar, de moștenitor, de amic, de comandant. Cu titlu gratuit, gratis. – L. vezi titlu, títul, tit; în Transilvania titulă și titlă. Și titulúș, titlúș, titĭulúș, tĭutĭuluș (după pronume ung.). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TITLU: TÍTLU2 titluri n. 1) Nume acordat de autor operei sale sau unei părți a acesteia, care indică tema tratată. • Cu titlu de... cu caracter de... 2) la plural Traducere a dialogului imprimată sub imaginea unui film vorbit într-o limbă străină. 3) Calificare obținută (într-un domeniu de activitate). titlu de campion. titlu științific. 4) Nume calificativ. titlu de prieten. 5) Denumire onorifică (desemnând o demnitate, un rang sau o funcție înaltă). titlu de conte. 6) Act juridic al unui drept. titlu de moștenire. /<lat. titlus, limba slavă (veche) titlo, limba neogreacă titlos, limba franceza titre Forme diferite ale cuvantului titlu: titluri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru titlu: títlu (-uri), substantiv neutru – Nume, rang; drept; cuvînt sau text din fruntea unei lucrări. – Variante învechit titol, titulă, tituluș. Mr. titlu. Mgr. τίτλος (Murnu 57), conform limba slavă (veche) titlŭ (Cihac, II, 413). secolul XVII. Tituluș, prin pronunție în limba maghiara din latina titulus (Gáldi, Dict., 163). – derivat titula, verb (învechit, a intitula); titrat, adjectiv, din limba franceza titré; titular, adjectiv, din limba franceza titulaire; titulatură, substantiv feminin, din germana Titulatur; întitula, verb (a numi). Forme diferite ale cuvantului titlu: -uri Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru TITLU: TITLU s. 1. demnitate, rang, (învechit) spiță, stat. (I-a acordat titlu de baron.) 2. calitate. (Are titlu de inginer.) 3. titru. (titlu al unui metal prețios.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TITLU: TÍTLU1 titlue n. Cantitate de metal nobil dintr-un aliaj. [silabe ti-tlu] /<lat. titlus, limba slavă (veche) titlo, limba neogreacă títlos, limba franceza titre Forme diferite ale cuvantului titlu: titlue Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru titlu: títlu substantiv neutru (silabe -tlu), articulat títlul; plural títluri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru titlu: títlu (ti-tlu) substantiv neutru, articulat títlul; plural títluri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru TITLU: TÍTLU substantiv verbal denumire, nume, numire. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru titlu: titlu substantiv verbal DENUMIRE. NUME. NUMIRE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'TITLU' TITIRLÍCȚÎȚIȘOARĂTITIÚNțițivárăTÍTLUTITLUÍTITLUÍTțîțoasăTITOÍSM |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL titlu Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului titlu dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii TÍTLU2 titluri n. • Cu titlu de. Titlu de campion. Titlu științific. Titlu de prieten. Titlu de conte. Titlu de moștenire. I-a acordat titlul de baron. Are titlul de inginer. Titlu al unui metal prețios. I-a acordat titlu de baron. Are titlu de inginer. Titlu al unui metal prețios. TÍTLU1 titlue n. |
GRAMATICA cuvântului titlu? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului titlu. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul titlu poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE titlu? Vezi cuvântul titlu desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul titlu?[ ti-tlu ] Se pare că cuvântul titlu are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL titlu Inţelegi mai uşor cuvântul titlu dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeTitlu de glorie = merit, renume, glorie, fală = cu caracter de În expresie Titlu de proprietate = document care stabilește dreptul de proprietate al cuiva asupra unui obiect ♦ titlu de glorie = merit, renume, fală ♦ cu titlu de = cu caracter de, ca ♦ titlu de proprietate = act care stabilește dreptul de proprietate al cuiva asupra unui bun; titlu de valoare = înscris, semnat și transmisibil, care constituie obiectul unor tranzacții financiare și a cărui proprietate conferă drept de asociere sau de creanță; titlu de credit = document consacrat prin acte normative și reprezentând o obligație de rambursare la scadență a unei anumite sume de bani; titlu de participație = titlul de credit care conferă dreptul la dividente, dreptul la o cotă parte din patrimoniul societății sau de a participa la activitatea societății comerciale Titlu de glorie = merit, renume, fală = cu caracter de, ca În sintagmele Titlu de proprietate = document care stabilește dreptul de proprietate al cuiva asupra unui obiect Titlu de valoare = document de valoare care face obiectul unor tranzacții financiare Titlu de glorie = merit, renume, fală = cu caracter de, ca În sintagmele Titlu de proprietate = document care stabilește dreptul de proprietate al cuiva asupra unui bun Titlu de valoare = document de valoare care face obiectul unor tranzacții financiare ♦ Titlu de glorie = merit, renume, fală ♦ Cu titlu de = Cu caracter de, ca Juridic Titlu de proprietate = act scris care stabilește dreptul de proprietate al cuiva asupra unui bun; economie titlu de credit = document scris consacrat prin acte normative și reprezentând o obligație de rambursare la scadență a unei anumite sume de bani |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL titlu |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Nu e nici câine, nici ogar?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul titlu are forma: títluri
