 | as |
|
| ţî́ţă [ ţî́-ţă ] VEZI SINONIME PENTRU ţî́ţă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului tita în mai multe dicționareDefinițiile pentru tita din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ȚÎ́ȚĂ: ȚÎ́ȚĂ, țîțe, substantiv feminin 1. Mamelă. Puiul de lup, cînd dă de sînge, lasă țîța lupoaicei și e lup! DELAVRANCEA, O. II 116. Adormiți fiind purceii cu țîța în gură, voinicul băgă mîna binișor și apucă un purcel. ISPIRESCU, L. 129. M-oi întoarce la mama, ca să mai sug înc-o dată laptele cel de văpaie albă a țîțelor ei. EMINESCU, N. 24. Plumbul, intrînd subt țîța stîngă, a frînt o coastă. NEGRUZZI, S. I 29. • Locuţiune adverbiala (Popular, în legătură cu modul de a ține sau de a purta un sugaci) La țîță = la piept, la sîn, sugînd. Simion Lungu, beat-leucă, răzimat de un colț de masă, își înjura nevasta care stătea lîngă el, în picioare, cu un copilaș la țîță. REBREANU, I. 34. Se apropia Anghelina lui Nistor Mucenicu, desculță, cu un copil la țîță și altul, de verb reflexiv:eo patru ani, de mînă. id. R. I 176. Pe coastele dealurilor se văd... femei rătăcind cu pruncii la țîță. RUSSO, O. 34. • Copil de țîță vezi copil (2). • locuțiune adjectiv (Despre o femeie) Cu țîță = care alăptează. Mama cu țîță să nu umble cu canforă... că pe urmă îi înțarcă țîța. ȘEZ. VI 59. • Expresia: A da țîță = a alăpta, a da să sugă. Dați-i nițică țîță băiatului meu... Hulpav, frate-meu se repede și suge. STANCU, despre 232. Copilul pînă nu plînge, mă-sa nu-i dă țîță. ȘEZ. I 218. (Despre o femeie) A avea țîță = a avea secrețiune suficientă de lapte pentru a-și alăpta copilul. (Atestat în forma țiță) Dar ai țiță de ajuns? CONTEMPORANUL, IV 390. 2. Compuse: (botanică) țîța-caprei = a) barba-caprei, vezi barbă; b) plantă erbacee din familia compozeelor, cu frunzele alungite și cu florile galbene-aurii (Tragopogon orientalis); țîța-oii = a) degetar; b) ciuboțica-cucului, vezi ciuboțică; țîța-vacii = a) varietate a viței de vie care produce struguri cu boabe cărnoase și alungite (Vitis); razachie; b) ciuboțica-cucului, vezi ciuboțică; c) plantă erbacee din familia primulaceelor, cu frunzele dispuse în rozetă și cu florile galbene așezate în umbelă la vîrful tulpinii (Primula elatior). 3. (Popular) Gurguiul urciorului, prin care se bea apă. verb reflexiv:ei un ulcior cu țîță ori un ulcior cu flori de smalț albe pe burtă. STANCU, despre 43. 4. (Popular) Celulă în care se dezvoltă matca albinelor; țîțînă (2). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru țî́ță: țî́ță și (maĭ vechĭ) țíță forme, plural e (latina popular tĭtia, carne, vgr. titthe, doĭcă, titthós, gurguiu țîțeĭ; italiana retta, pv. cat. spaniolă pg. teta, limba franceza tette, gurguĭu țîțeĭ. limba română țîță presupune un latin *tĭtia, de unde și italiana zizza, rudă cu germana zitze, vgerm. titta, germana de jos titte, ol. tet, țița. despre limba română vine limba bulgară cica. vezi țîșînă, țițeĭ, ațîț). Fam. Mamelă, organu care secretează laptele la femeĭe (și care, maĭ turtit și fără să dea lapte, există și la bărbat). A da țiță, a alăpta. A suge țîță, a fi alăptat. Copil de țîță, prunc care suge țîță. figurat Ridicătură, înălțătură de pămînt: de pe țîță se vedea tot satu. Numirĭ de plante: țîța capreĭ saŭ a vaciĭ, un fel de strugurĭ cu boabe lungĭ. Țița vaciĭ (Muntenia), cĭoboțica cuculuĭ, o plantă primulacee. Țîța oiĭ (Moldova), degetar. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru ȚÎȚĂ: ȚÎȚĂ, substantiv I. 1. Țîța substantiv (r. Pucioasa), scris Țața (Giur 315). 2. Țîțu, fam. act.; Radul Țîții, în genitiv (17B II 99). 3. Țîțoc fam., act. II. Cu i în temă: 1. Țițu, ard., 1726 (Paș); – Ioan (Ard II 52); Țițul (BCI VII 8; 17 A V 144); – Comișel (17 A II 214); Țiț/escul Echim (Sur IV); -ești substantiv (Mus) scris și Țățești. 2. Țițian, Șt. din Vălenii de Munte (BCI VI 34). 3. Țițială, Iftodu (RI XII 247). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ȚÎȚĂ: ȚÎȚĂ s. 1. (anatomie) mamelă, piept, sîn, (prin Olt., deprindere) zătoare. (tita la femei.) 2. (anatomie) mamelă, uger. (tita la mamifere.) 3. (botanică) țîța-vacii = razachie. (tita este o specie de struguri.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru Tiț/a: Tiț/a, -oin vezi Elisaveta 9 și Sevastian II 5. Forme diferite ale cuvantului tit/a: -oin Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru țîță: țîță substantiv verbal GURGUI. ȚÎȚÎNĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru Tiță: Tiță, vezi Dimitrie III 9. Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru țiță: țíță, vezi țîță. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
CUVINTE APROPIATE DE 'TITA' tisắuTISULÁRȚIȚțiț-țíțțíțățîța-capreițîța-mieluluițîța-oiițîța-vacii |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL țiță Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului țiță dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii țiță la femei. țiță la mamifere. țiță este o specie de struguri. |
GRAMATICA cuvântului țiță? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului țiță. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul țiță poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE ţî́ţă? Vezi cuvântul ţî́ţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ţî́ţă?[ ţî́-ţă ] Se pare că cuvântul ţî́ţă are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL țiță Inţelegi mai uşor cuvântul țiță dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locuţiune adverbiala Popular, în legătură cu modul de a ține sau de a purta un sugaci La țîță = la piept, la sîn, sugînd locuțiune adjectiv Despre o femeie Cu țîță = care alăptează A da țîță = a alăpta, a da să sugă Despre o femeie A avea țîță = a avea secrețiune suficientă de lapte pentru a-și alăpta copilul Compuse: botanică țîța-caprei = a barba-caprei, vezi barbă; b plantă erbacee din familia compozeelor, cu frunzele alungite și cu florile galbene-aurii Tragopogon orientalis; țîța-oii = a degetar; b ciuboțica-cucului, vezi ciuboțică; țîța-vacii = a varietate a viței de vie care produce struguri cu boabe cărnoase și alungite Vitis; razachie; b ciuboțica-cucului, vezi ciuboțică; c plantă erbacee din familia primulaceelor, cu frunzele dispuse în rozetă și cu florile galbene așezate în umbelă la vîrful tulpinii Primula elatior Botanică țîța-vacii = razachie |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Obiect indirect?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
