 | as |
|
| ţîrîi [ ţî-rî-i ] VEZI SINONIME PENTRU ţîrîi PE ESINONIME.COM definiția cuvântului tirii în mai multe dicționareDefinițiile pentru tirii din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ȚÎRÎI: ȚÎRÎÍ1, persoană 3 țî́rîie și țîrîiește, verb IV. intranzitiv 1. A cădea picătură cu picătură, a curge cîte puțin, cu intermitență (și producînd un zgomot caracteristic). Ploaia de toamnă țirîia subțire. SADOVEANU, O. I 385. Picăturile țîrîind în strașina hanului, după furtuna năprasnică de peste zi. C. PETRESCU, A. R. 188. • figurat În încăpere lampa era trasă; O lumină somnoroasă, spălăcită, țîrîia, ca o negură tomnatecă, peste lucrurile adormite. DAN, U. 22. ♦ A lăsa să curgă apa de care este pătruns sau îmbibat, a se scurge de apă pe încetul (făcînd un zgomot caracteristic). Soarele bătea de către amiază și streșinile din sat de la Tarcău țîrîiau, sticlind șiraguri de mărgele vii. SADOVEANU, B. 113. ♦ impersonal A bura, a burnița. Afară țîrîia mărunt din pîcla fumurie. SADOVEANU, O. III 93. ♦ tranzitiv A face să curgă puțin cîte puțin, a da drumul pe încetul, în cantități mici. Cînd văd că începe să fiarbă, țîrîie... făină din mînă. PAMFILE, I. C. 24. 2. (Despre insecte, mai ales despre greieri și cosași, și despre unele păsări) A scoate sunete repetate, caracteristice, scurte, ascuțite și tremurătoare. Prin ierburile foșnitoare țîrîiau cosașii. CAMILAR, N. I 107. Greierii țîrîie monoton în liniștea mare; îngînarea lor tristă pare că izvorăște din negura veacurilor. SADOVEANU, O. I 284. Se putea auzi cum țîrîiau și forfoteau gîngăniile. CARAGIALE, O. III 52. Cînd țîrîiesc verb reflexiv:ăbiile, are să se strice verb reflexiv:emea. ȘEZ. VI 62. • (Prin analogie, rar, despre persoane) Care bomboană? Ce bomboană? țîrîi fetița. SADOVEANU, O. VIII 233. • figurat Și în cea dintîi clipă de revărsare a luminii, grija, care țîrîie la urechea plugarului ca un greier, îl scoală. GÎRLEANU, L. 37. Amintiri Țîrîiesc încet ca greieri Printre negre, vechi zidiri. EMINESCU, O. I 105. 3. (Despre sonerii) A suna, a zbîrnîi ușor, tremurat. 4. (Rar, despre instrumente cu coarde) A răsuna în vibrații scurte și tremurătoare, lipsite de adîncime; (despre muzicanți) a cînta în acest mod. Țîrîia nesigur cu arcușul pe strune. REBREANU, I. 21. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TÎRÎI: TÎRÎÍ, tî́rîi, verb IV. 1. tranzitiv A tîrî (1). Urnindu-se din loc, începu a-și tîrîi iar ciubotele grele. SADOVEANU, O. VIII 123. Apar... argații din ușa sub părete, Ei prind pe pag sălbateci și-l tîrîie de plete. COȘBUC, P. II 200. Capul grecului tăia Apoi trupu-i tîrîia. ALECSANDRI, P. P. 138. • figurat D-abia-și tîrîie bătrînețea. SEVASTOS, N. 317. Abia își tîrîie și el viața. ISPIRESCU, L. 12. ♦ A lua, a purta, a duce cu sine. Mihai izbutise să-l tîrîie pe Virgil Probotă, remorcat de mînecă. C. PETRESCU, Î. I 13. 2. reflexiv A tîrî (2). Mă tîrîi către vecinul meu. Nu mai mișca. CAMIL PETRESCU, U. N. 374. Ca rîma se tîrîi, lipit de pămînt. MIRONESCU, S. A. 120. Ai să te tîrîi în brînci după mine. CREANGĂ, P. 324. ♦ A merge încet, a înainta cu greu, abia mișcîndu-și picioarele. Se tîrîie înapoi, ținîndu-se de perete. C. PETRESCU, C. vezi 215. Abia tîrîindu-se, s-au pornit mai departe. SBIERA, P. 210. • figurat Un orologiu care în loc de-a îmbla-nainte, S-ar tîrîi-ndărăt. EMINESCU, O. IV 64. 3. reflexiv A se tîrî (3). Se tîrîiau ațele și curgeau oghelele după dînșii. CREANGĂ, P. 249. Barba argintie A unchieșului străbun Se tîrîie pe cîmpie Ca o coadă de păun. ALECSANDRI, P. A. 187. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ȚÎRÎI: ȚÎRÎI verb 1. a picura, a țîrcîi. (Chiuveta tirii.) 2. a bura, a burnița, a țîrcîi, (învechit și popular) a roura, (regional) a burui, (învechit) a roua, (figurat) a cerne. (Afară tirii.) 3. (rar) a sfîrîi, a țîțîi. (Greierii tirii.) 4. a suna, a zbîrnîi. (tirii soneria, telefonul.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ȚÎRÎI: ȚÎRÎÍ2, țî́rîi, verb IV. tranzitiv (Regional) A repara, ciorapii astupînd găurile printr-o țesătură făcută cu acul. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru țîrîi: țîrîí (țîrîi, țîrîít), verb – A cîrpi, a stopa. poloneză cyrowac (Candrea); în Moldova Forme diferite ale cuvantului tirii: țîrîi tiriițîr Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru TÎRÎI: TÎRÎI verb a tîrî, a tîrșîi, a trage, (regional) a tăgîrța. (A tirii ceva după sine.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru țîrîi: țîrîi verb vezi CÎRPI. COASE. PRINDE. ȚESE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'TIRII' ȚÎRÍCĂȚIRICÚȚĂTIRIGHÍETIRIGÍETÎRÎÍTÎRÎIÁLĂTÎRÎIE-BRÎ́UTÎRÎÍREtîrîíș |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL țîrîi Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului țîrîi dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Chiuveta țîrîi. Afară țîrîi. Greierii țîrîi. țîrîi soneria, telefonul. A țîrîi ceva după sine. |
GRAMATICA cuvântului țîrîi? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului țîrîi. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul țîrîi poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE ţîrîi? Vezi cuvântul ţîrîi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ţîrîi?[ ţî-rî-i ] Se pare că cuvântul ţîrîi are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Adoptarea legilor?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
