 | as |
|
| Tipicar [ ti-pi-car ] VEZI SINONIME PENTRU tipicar PE ESINONIME.COM definiția cuvântului tipicar în mai multe dicționareDefinițiile pentru tipicar din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TIPICAR: TIPICÁR, -Ă, tipicari, -e, adjectiv 1. Care dă prea multă importanță lucrurilor mărunte și se oprește fără discernămînt la forme și la aspecte exterioare, fără a pătrunde în miezul lucrurilor; care nu e capabil să iasă din rutina sa; formalist, pedant. Se nimerise un director tipicar... care nu ieșea c-o iotă din asprimile regulamentului. VLAHUȚĂ, N. 184. • (Substantivat) Directorul... un tipicar neînduplecat, îl primi de data asta cu surîsul pe buze. BART, E. 64. 2. Care se ține strict de tipicul bisericesc. Forme diferite ale cuvantului tipicar: tipicar-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TIPICAR: TIPICÁR, -Ă, tipicari, -e, adjectiv, substantiv masculin și forme (Persoană) care dă prea multă importanță lucrurilor mărunte, oprindu-se la forme și aspecte exterioare, fără a pătrunde în miezul lucrurilor; (persoană) care manifestă o scrupulozitate exagerată, inutilă; (om) formalist, pedant. ♦ specializare (Persoană) care se ține strict de tipicul1 bisericesc. – Tipic1 + sufix -ar. Forme diferite ale cuvantului tipicar: tipicar-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TIPICAR: TIPICÁR, -Ă, tipicari, -e, adjectiv, substantiv masculin și forme (Persoană) care dă prea mare importanță lucrurilor mărunte, oprindu-se la forme și aspecte exterioare, fără a pătrunde în miezul lucrurilor; (persoană) care manifestă o scrupulozitate exagerată, inutilă; (om) formalist, pedant. ♦ specializare (Persoană) care se ține strict de tipicul1 bisericesc. – Tipic1 + sufix -ar. Forme diferite ale cuvantului tipicar: tipicar-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TIPICAR: TIPICÁR tipicară (tipicari, tipicare) și substantival (despre persoane) 1) Care acordă importanță exagerată lucrurilor neesențiale; meticulos; minuțios. 2) Care acordă prea multă atenție aspectului formal al lucrurilor. 3) învechit Care se ține cu strictețe de tipicul bisericesc. /tipic + sufix tipicarar Forme diferite ale cuvantului tipicar: tipicară Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru tipicar: tipicár, -ă adjectiv și substantiv (despre tipíc). Iron. Care se ține de tipic, formalist, paretcar, pedant, rutinar: un tipicar! Forme diferite ale cuvantului tipicar: tipicar-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru TIPICAR: TIPICAR adjectiv meticulos, pedant, scrupulos, (învechit) pedantic, (rar fam.) tabietliu. (Om tipicar.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru tipicar: tipicar m. cel ce se ține după tipicul bisericesc: formalist, pedant. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru tipicar: tipicár adjectiv masculin, plural tipicári; forme singular tipicáră, plural tipicáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru tipicar: tipicár adjectiv masculin, plural tipicári; forme tipicáră, plural tipicáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'TIPICAR' TIPÍTIPÍCtipícăTIPICÁLETIPICÁRTIPICĂREÁSĂTIPICĂRÍETIPICITÁTEtipicizá |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL tipicar Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului tipicar dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii TIPICÁR tipicară tipicari, tipicare și substantival despre persoane 1 Care acordă importanță exagerată lucrurilor neesențiale; meticulos; minuțios. /tipic + sufix tipicarar. Om tipicar. Om tipicar. |
GRAMATICA cuvântului tipicar? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului tipicar. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul tipicar poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE tipicar? Vezi cuvântul tipicar desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul tipicar?[ ti-pi-car ] Se pare că cuvântul tipicar are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL tipicar |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A mânca pe cineva fript?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
