Definiție tip

Cautăm definiția cuvântului tip în mai multe dicționare

Definițiile pentru tip din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TIP:
TIP, (1, 2,

3) tipuri, substantiv neutru, (4) tipi, -e, substantiv masculin și forme

1. substantiv neutru Obiect care reprezintă modelul pe baza căruia se produc alte obiecte de același fel; prototip.

2. substantiv neutru Individ, exemplar, obiect, fenomen care întrunește anumite trăsături reprezentative, esențiale pentru un grup întreg de indivizi, de exemplare, de obiecte etc. de același fel.
♦ specializare Personaj din literatură sau din artă care întrunește, în modul cel mai expresiv, trăsăturile, caracterele esențiale ale indivizilor din categoria (socială sau psihologică) pe care o reprezintă.
♦ Totalitatea caracterelor distinctive fundamentale ale unui grup, ale unei familii, ale unei rase etc.
♦ Caracter distinctiv; particularitate.

3. substantiv neutru Soi3, fel, gen, categorie.

4. S. m. și forme (familial) Individ, ins.

– Din limba franceza type, latina typus.[1]
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

TIP

Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TIP:
TIP, (1, 2,

3) tipuri, substantiv neutru, (4) tipi, substantiv masculin

1. substantiv neutru Obiect care reprezintă modelul pe baza căruia se produc alte obiecte de același fel; prototip.

2. substantiv neutru Individ, exemplar, obiect, fenomen care întrunește anumite trăsături reprezentative, esențiale pentru un grup întreg de indivizi, de exemplare, de obiecte etc. de același fel.
♦ specializare Personaj din literatură sau din artă care întrunește, în modul cel mai expresiv, trăsăturile, caracterele esențiale ale indivizilor din categoria (socială sau psihologică) pe care o reprezintă.
♦ Totalitatea caracterelor distinctive fundamentale ale unui grup, ale unei familii, ale unei rase etc.
♦ Caracter distinctiv; particularitate.

3. substantiv neutru Soi3, fel, gen, categorie.

4. S. m. (familial) Individ, ins.

– Din limba franceza type, latina typus.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

TIP

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru TIP:
TIP s.

I.

1. model, prototip, (învechit) tipos. (Un nou tip de tractor.)

2. model, prototip, tipar. (A construit teatrul după tip grec.)

3. model, sistem. (Un tip nou de evacuare a apei.)

4. exemplu, model, mostră, probă, specimen. (Iată mai jos cîteva tip de...)

II.

1. categorie, chip, fel, gen, neam, soi, sort, specie, varietate, (regional) madea, sad, (învechit, mai ales în Transilvania) plasă. (Toate tipurile de fructe.)

2. categorie, clasă, fel, gen, soi, specie, speță, varietate, (învechit și regional) rudă. (Un anumit tip de indivizi.)

3. categorie, fel, gen, soi, specie, speță, (învechit și popular) seamă, (figurat peiorativ) poamă, sămînță, sculă, stambă, tacîm. (Ce tip de om o fi și ăsta?)

4. fel, gen, mod, soi, specie, specimen, varietate, (regional) modru. (Există următoarele tip de silogisme...)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

TIP

Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru TIP:
TIP1

I. substantiv neutru

1. model, formă căreia îi corespunde o anumită grupă de obiecte sau de fenomene; model original după care se efectuează obiecte de același fel; prototip.

2. individ, exemplar care întrunește anumite trăsături caracteristice pentru un grup, o rasă etc.
       • totalitatea caracterelor distinctive esențiale ale unui grup, ale unei rase, familii etc.
       • caracter distinctiv, particularitate.
       • exemplar ale cărui caractere constituie trăsăturile esențiale ale unei specii, familii etc. de plante sau de animale.

II. substantiv masculin forme

1. personaj care întrunește trăsăturile comune, caracteristice tuturor indivizilor din categoria pe care o reprezintă.

2. (familial) persoană de mare originalitate; individ, ins. (< limba franceza type, latina typus)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

tip

Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru tip:
*tip n., plural urĭ (vgr. týpos, întipărire, variantă din týkos, cĭocan de petrar, rudă cu cĭoc și toc

4. vezi proto- și stereo-tip). Întipărire (tipar) după care se reproduc altele: falsificatoriĭ aveaŭ tipurĭ de monete. Caracter, formă de literă în tipografie. Model perfect (ideal): Georgieniĭ îs tipu frumusețiĭ omeneștĭ. Totalitatea trăsăturilor saŭ calităților (și maĭ ales apucăturilor) caracteristice: tip roman, cămătaru Shylock e tipu Jidanuluĭ. Model, formă: aeroplan tip Blériot. Fam. Figură, persoană originală: e un adevărat tip. Ipochimen, individ: un tip suspect mă urmărea. (Și masc.: doĭ tipĭ). biologie Forma generală în prejuru căreĭa oscilează variațiunile individuale ale uneĭ rase orĭ speciĭ.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

tip

Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru tip:
tip (-puri), substantiv neutru

– Individ, personaj. în franceză type, conform tipos.

– Se folosește în limbajul familiar ca m. (plural tipi) pentru a indica pe un individ necunoscut, uneori cu nuanță depreciativă, conform spaniolă tipejo. Este dubletul lui tipă, substantiv feminin (literă tipografică), din italiana tipografic
Forme diferite ale cuvantului tip: -puri
Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

TIP

Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TIP:
TIP2 tipuri n.

1) Model ideal care întrunește caracteristicile esențiale ale unui grup de obiecte sau de fenomene similare; etalon.

2) Individ sau exemplar care întrunește caracterele esențiale ale unui grup de ființe sau de obiecte. /<lat. typus, limba neogreacă tipos, limba franceza type
Forme diferite ale cuvantului tip: tipuri
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

tip

Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru tip:
tip n.

1. model, figură originală: tip de frumusețe;

2. figură simbolică întipărită pe o medalie;

3. caractere tipografice: tipuri mobile pentru imprimate;

4. totalitatea caracterelor distinctive ale unei rase: tipul caucazian, tipul mongol.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

TIP

Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TIP:
TIP1 tipi m.

1) deprindere Persoană care trezește o atitudine negativă; om excentric; individ; subiect.

2) Persoană de o mare originalitate; om care iese din comun prin comportamentul său original. /<lat. typus, limba neogreacă tipós, limba franceza type
Forme diferite ale cuvantului tip: tipi
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

ȚIP

Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru ȚIP:
ȚIP conform verb a țipa.

1. Țip, T. (Ard II 43); -ești t.

2. Țipa negație (17 B III 30).

3. Țipău s.

4. Țipoe, R. (16 B IV 269); Țipoaia, vezi (Tel 43).

5. Țipilești substantiv
Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc

TIP

Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru TIP:
TIP substantiv verbal chip, față, figură, individ, ins, om, persoană.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

tip

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru tip:
tip substantiv verbal CHIP. FAȚĂ. FIGURĂ. INDIVID. INS. OM. PERSOANĂ.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

tip

Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru tip:
tip (obiect reprezentativ, personaj, soi) substantiv neutru, plural típuri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

tip

Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru tip:
tip2 (obiect, personaj, soi) substantiv neutru, plural típuri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

tip

Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru tip:
tip, -ă, tipi, -e substantiv masculin, substantiv feminin individ, ins
Forme diferite ale cuvantului tip: tip-ă woodoo tip3
Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

tip

Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru tip:
tip1 (ins) (familial) substantiv masculin, plural tipi
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

țip

Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru țip:
țip n. trecut șipot. vezi țipà.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

tip

Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru tip:
tip (ins) substantiv masculin, plural tipi
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

țip

Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru țip:
țip substantiv neutru, plural țípe
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

CUVINTE APROPIATE DE 'TIP'

TIOSULFÚRIC tiót TIOURÉE TIP TIP TIP-TÓP ȚIPÁ típa-típa TIPĂÍ

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL țip

Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului țip dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii

Un nou țip de tractor.

A construit teatrul după țip grec.

Un țip nou de evacuare a apei.

Iată mai jos cîteva țip de.

Toate țipurile de fructe.

Un anumit țip de indivizi.

Ce țip de om o fi și ăsta? 4.

Există următoarele țip de silogisme.

A construit teatrul după țipul grec.

Ce țip de om o fi și ăsta? 4.

Există următoarele țipuri de silogisme.

TIP2 țipuri n.

TIP1 țipi m.

GRAMATICA cuvântului țip?

Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului țip.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.

Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul țip poate fi: substantiv, verb,

Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul țip sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, substantiv neutru,
Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
La plural substantivul tip are forma: tipi

VEZI PLURALUL pentru țip la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE tip?

Vezi cuvântul tip desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul tip?

[ tip ]
Se pare că cuvântul tip are o silabă

Contact Politica de confidentialitate Termeni si conditii de utilizare

SINONIME PENTRU CUVÂNTUL țip

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A umbla în sau prin preajma cuiva?

Apasă click pe răspunsul corect.

	corect	greşit
diodă de construcție specială folosită ca amplificator și generator de oscilații
regional sorean, sorete
a umbla după cineva, a se ține de cineva, a da târcoale cuiva
foarte îndrăgostit
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?