 | as |
|
| Tinctură [ tinc-tu-ră ] VEZI SINONIME PENTRU tinctură PE ESINONIME.COM definiția cuvântului tinctura în mai multe dicționareDefinițiile pentru tinctura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a tinctura (forma la infinitiv) A tinctura conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru tinctură: tinctură forme 1. licoare colorantă preparată pentru vopsit; 2. coloare de care un obiect e impregnat: tinctură solidă; 3. soluțiune chimică: tinctură de iod, tincturi medicinale; 4. figurat cunoștință superficială, spoeală. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru tinctură: *tinctúră forme, plural ĭ (latina tinctura). Licoare colorantă: tinctură pentru păr. Medicament lichid din substanța vegetală (maĭ rar animală saŭ minerală) disolvat în alcool (maĭ rar în eter): tinctură de ĭod. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru TINCTURĂ: TINCTÚRĂ substantiv feminin 1. medicament lichid obținut prin dizolvarea în alcool sau eter a unor extrase din plante, din organe de animale sau din minerale. 2. (figurat) nuanță, culoare; coloratură. (< latina tinctura) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru TINCTURĂ: TINCTÚRĂ substantiv feminin Medicament lichid obținut prin dizolvarea unor substanțe (extrase din plante) în alcool sau în eter. ♦ (figurat) Nuanță, culoare, coloratură. [< latina tinctura, conform limba franceza teinture]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TINCTURĂ: TINCTÚRĂ, tincturi, substantiv feminin Medicament obținut prin dizolvarea în alcool sau în eter a elementelor active dintr-o plantă, dintr-un produs chimic etc. – Din latina tinctura. conform limba franceza teinture. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TINCTURĂ: TINCTÚRĂ, tincturi, substantiv feminin Medicament obținut prin dizolvarea în alcool sau în eter a elementelor active dintr-o plantă, dintr-un produs chimic etc. – Din latina tinctura. conform limba franceza teinture. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TINCTURĂ: TINCTÚRĂ tincturai forme Preparat medicamentos lichid obținut dintr-un extract de plante dizolvat în alcool sau în eter. tinctura de iod. [G.-D. tincturii; silabe tinc-tu-] /<lat. tinctura, limba franceza tincture Forme diferite ale cuvantului tinctura: tincturai Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru TINCTURA: TINCTURÁ verb I. trecut (industria textilă) 1. A da tente diverse stofelor, fibrelor etc. cu ajutorul unor coloranți. 2. (figurat) A da culoare. [După limba franceza teinturier, teindre]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru TINCTURA: TINCTURÁ verb trecut 1. a da tente diverse stofelor, fibrelor etc. cu ajutorul unor coloranți; a vopsi. 2. (figurat) a da culoare. (după limba franceza teinturier) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru tinctură: tinctúră (-ri), substantiv feminin – Medicament obținut prin dizolvarea în alcool a elementelor active dintr-o plantă. latina tinctura (secolul XIX). Forme diferite ale cuvantului tinctura: tinctura-ri Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru tinctură: tinctúră substantiv feminin (silabe tinc-), genitiv dativ articulat tinctúrii; plural tinctúri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru tinctura: tincturá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu tincturéz, persoana a treia singular: el / ea tinctureáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru tinctură: tinctúră (tinc-tu-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat tinctúrii; plural tinctúri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'TINCTURA' TINCHÍțincróstínctorTINCTORIÁLTINCTÚRĂTINCTURÁREțincuíreȚînculțîncul-pămîntului |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL tinctură Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului tinctură dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii TINCTÚRĂ tincturăi forme Preparat medicamentos lichid obținut dintr-un extract de plante dizolvat în alcool sau în eter. Tinctură de iod. |
GRAMATICA cuvântului tinctură? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului tinctură. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul tinctură poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE tinctură? Vezi cuvântul tinctură desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul tinctură?[ tinc-tu-ră ] Se pare că cuvântul tinctură are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Indicțiune romană?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul tinctură are forma: tinctúri
