 | as |
|
| Timpuriu [ tim-pu-riu ] VEZI SINONIME PENTRU timpuriu PE ESINONIME.COM definiția cuvântului timpuriu în mai multe dicționareDefinițiile pentru timpuriu din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TIMPURIU: TIMPURÍU, -ÍE, timpurii, adjectiv 1. Care apare sau se face înainte de data sau de momentul obișnuit, așteptat, prevăzut. Bătrînețea venea timpurie. SADOVEANU, O. I 309. E un amurg de toamnă timpurie. despre BOTEZ, P. O. 43. Săltau atîția fluturi pe cîmpie Cînd străluceați în roua dimineții... Ce v-ați făcut mireasma timpurie? IOSIF, P. 37. Frumusețea semănăturilor în acest an de secetă mare provine... și de la timpuria semănătură. I. IONESCU, despre 270. • (Adverbial) S-a însurat timpuriu cu o fată săracă. C. PETRESCU, R. DR. 302. Întocmai cum în zare luceafărul de sară... Pe cerul gol de stele răsare timpuriu, Ca-n zori tot el să steie aprins cel mai tîrziu. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 78. • Locuţiune adverbiala De timpuriu = a) înainte de data sau de momentul obișnuit, așteptat, prevăzut. În anul acela, se pornise de timpuriu iarnă cumplită. I. BOTEZ, ȘC. 49. Gătind ea toate încă mai de timpuriu decît în duminica trecută. SBIERA, P. 213; b) înainte de a se însera. Noi verb reflexiv:em să plecăm ca să ajungem de timpuriu la mînăstirea Războieni. BOLINTINEANU, O. 282. 2. (Despre fructe sau legume) Care se coace sau devine bun de mîncat înainte de timpul obișnuit sau înaintea altor varietăți de aceeași natură; (despre flori) care se dezvoltă mai devreme; (despre copaci) care înflorește sau înverzește mai devreme decît la timpul obișnuit sau înaintea celorlalți copaci. Albinele și-au început dulce zumzet la copacii timpurii: la corn, la ulm, la plopi și la sălcii. SADOVEANU, O. VI 399. Ca niște viorele Și timpurii brîndușele. CONACHI, P. 217. Forme diferite ale cuvantului timpuriu: timpuriu-Íe Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TIMPURIU: TIMPURÍU, -ÍE, timpurii, adjectiv 1. Care se întâmplă, apare sau se face înainte de data sau de timpul obișnuit sau prevăzut. • Locuţiune adverbiala De timpuriu = înainte de data sau de momentul obișnuit sau prevăzut, din verb reflexiv:eme; devreme. 2. (Despre varietăți de fructe sau de legume) Care se coace sau devine bun de mâncat înainte de verb reflexiv:emea obișnuită; (despre flori) care se dezvoltă mai devreme; (despre copaci) care înflorește sau înverzește mai devreme decât timpul obișnuit. – latina *temporivus. Forme diferite ale cuvantului timpuriu: timpuriu-Íe Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TIMPURIU: TIMPURÍU, -ÍE, timpurii, adjectiv 1. Care se întâmplă, apare sau se face înainte de data sau timpul obișnuit sau prevăzut. • Locuţiune adverbiala De timpuriu = înainte de data sau de timpul obișnuit sau prevăzut, din verb reflexiv:eme; devreme. 2. (Despre varietăți de fructe sau de legume) Care se coace sau devine bun de mâncat înainte de verb reflexiv:emea obișnuită; (despre flori) care se dezvoltă mai devreme; (despre copaci) care înflorește sau înverzește mai devreme decât timpul obișnuit. – Din latina *temporivus. Forme diferite ale cuvantului timpuriu: timpuriu-Íe Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TIMPURIU: TIMPURÍU timpuriue (timpuriui) 1) Care are loc înainte de timpul obișnuit sau prevăzut. • De timpuriu a) din timp; b) înainte de timpul obișnuit. 2) (despre fructe și legume) Care ajunge mai înainte decât altele de același fel la starea când poate fi consumat; devreme. 3) (despre flori) Care apare și se dezvoltă mai repede în raport cu altele. /<lat. temporivus Forme diferite ale cuvantului timpuriu: timpuriue Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru TIMPURIU: TIMPURIU adjectiv, adverb 1. adjectiv precoce, văratic, (rar) precopt, (regional) oarzăn, orzatic, orzesc, primăriu, scorumnic, (Transilvania și Banat) pîrgav, pîrgaviț. (Mere timpuriu.) 2. adverb devreme, (popular) degrabă. (Astăzi se culcă timpuriu.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru timpuriu: timpuriu a. ce vine înainte de timp. [latina in limbaj vulgar sau argou / jargou TEMPORIVUS]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru timpuriu: timpuríu adjectiv masculin, forme timpuríe; plural m. și forme timpuríi Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru timpuriu: timpuríu adjectiv masculin, forme timpuríe; plural m. și forme timpuríi Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Timpuriu: Timpuriu ≠ târziu Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'TIMPURIU' tî́mpluțîmpoácățímportimporálTIMPURÍUțîmpurúgTim/șaTim/uTimur-Lenk |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Timpuriu Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului timpuriu dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii TIMPURÍU timpuriue timpuriui 1 Care are loc înainte de timpul obișnuit sau prevăzut. • De timpuriu a din timp; b înainte de timpul obișnuit. Mere timpuriuii. Astăzi se culcă timpuriu. Mere timpuriu. Astăzi se culcă timpuriu. |
GRAMATICA cuvântului Timpuriu? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului timpuriu. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Timpuriu poate fi: adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE timpuriu? Vezi cuvântul timpuriu desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul timpuriu?[ tim-pu-riu ] Se pare că cuvântul timpuriu are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Timpuriu Inţelegi mai uşor cuvântul timpuriu dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locuţiune adverbiala De timpuriu = a înainte de data sau de momentul obișnuit, așteptat, prevăzut Locuţiune adverbiala De timpuriu = înainte de data sau de momentul obișnuit sau prevăzut, din verb reflexiv:eme; devreme Locuţiune adverbiala De timpuriu = înainte de data sau de timpul obișnuit sau prevăzut, din verb reflexiv:eme; devreme |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Timpuriu |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-i sfârâi cuiva călcâiele?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
