|
Timpan [ tim-pan ] VEZI SINONIME PENTRU timpan PE ESINONIME.COM definiția cuvântului timpan în mai multe dicționareDefinițiile pentru timpan din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Dicționarul de termeni muzicali dă următoarea definitie pentru timpan: timpan (< italiana timpano; limba engleză kettle drum; limba franceza timbale; germana Pauke). Instrument de percuție* de origine arabă; în Asia a pătruns până în India și China, iar în Africa s-a răspândit până aproape de Ecuador. Europenii cunosc acest instr. abia după prima cruciadă, când a fost adus în Europa și întrebuințat pentru a acompania trp. militare, rămânând multă verb reflexiv:eme un instr. exclusiv militar. Este introdus prin secolul 17, în orch. de operă. Rolul t. în orch. crește pe măsura evoluției muzicii simf., Beethoven fiind primul compozitor care acordă din punct de vedere expresiv o mare importanță acestui instr. (conferindu-i chiar un rol solistic, ex. Schezo*-ul Simf. a IX-a). În secolul 20 tinde să egaleze contribuția oricărui instr. din orch. simf. Membrana, din piele de vițel, este întinsă pe un bazin metalic în formă semisferică sau semiovoidă. Instr. este acordabil. Modul de acordare (2) depinde de tipul de fabricație. Există patru tipuri de t.: a. t. acordat cu ajutorul unor șuruburi; b. t. acordat cu ajutorul unor chei; c. t. acordat prin rotirea bazinului; despre t. acordat cu ajutorul unei pedale* (astăzi tipul cel mai utilizat). Membrana se pune în vibrație prin lovire, cu două baghete (2) din lemn. Una din extremitățile baghetei, bombată, poate fi învelită cu diferite materiale: fetru, burete, lână, cauciuc, plută, piele. De felul materialului, cu care este învelită bagheta depinde calitatea sunetului: de la un sunet dur până la unul foarte moale. Datorită pedalei, se poate obține efectul special de glissando*. În mod obișnuit, în orch. simf. se folosesc 2-4 t., dar literatura muzicală cunoaște și cazuri în care numărul acesta este depășit. Definiție sursă: Dicționar de termeni muzicali |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TIMPAN: TIMPÁN, timpane, substantiv neutru 1. Membrană elastică care desparte urechea externă de cea mijlocie, transmițînd undele sonore în interiorul urechii mijlocii și interne. Avea chipul lui Nicachi Sacară și rînjea... strigînd cu un glas care detuna în timpan. C. PETRESCU, R. DR. 218. 2. Instrument muzical de percuție, al cărui corp de rezonanță este o emisferă de alamă acoperită cu o membrană de piele tăbăcită care poate fi întinsă mai mult ori mai puțin și, care, lovită cu niște baghete, produce sunete. El făcu cazacilor o primire strălucită... cu împușcăturile tunurilor și zgomotoasa armonie de trîmbițe, tobe, fluiere, timpane. HASDEU, I. vezi 73. Vom cînta dar acum noi, În timpane și-n cimpoi. ȘEZ. VIII 41. 3. Suprafață (netedă sau ornamentată cu sculpturi) cuprinsă între cele trei cornișe ale frontonului unei clădiri, al unui monument etc. Sculpturile din căpătîiele aticului și cele de la timpanele arcului ne amintesc izbînzile lui Traian în contra dacilor și parților. ODOBESCU, S. III 73. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru TIMPAN: TIMPÁN1 substantiv neutru 1. membrană elastică ce separă urechea internă de conductul auditiv extern. 2. perete de lemn sau de beton armat, parțial scufundat sub apă, care împiedică pătrunderea corpurilor în aducțiune, în camera de echilibru etc. • membrană care separă două camere într-un rezervor. 3. instrument muzical de percuție, acordabil, dintr-un cazan emisferic de aramă acoperit cu o membrană de piele pusă în vibrație prin lovirea cu două baghete din lemn. 4. spațiu triunghiular între cornișele unui fronton, decorat cu sculpturi; suprafața între orizontală și arcele unei bolți. 5. (tehnică) pinion dințat. (< limba franceza tympan, italiana timpano) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TIMPAN: TIMPÁN, timpane, substantiv neutru 1. (anatomie) Membrană elastică care desparte partea externă a urechii de cea mijlocie, transmițând prin vibrații undele sonore la urechea internă. 2. Instrument muzical de percuție, asemănător cu toba, dar care poate fi acordat; paucă. 3. (arhitectură) Suprafață de zidărie netedă sau ornamentată cu sculpturi, situată între o grindă orizontală și un arc de deasupra golului unei uși sau al unei ferestre. – Din (1, 3) limba franceza tympan, (2) italiana timpano. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TIMPAN: TIMPÁN, timpane, substantiv neutru 1. (anatomie) Membrană elastică care desparte partea externă a urechii de cea mijlocie, transmițând prin vibrații undele sonore la urechea internă. 2. Instrument muzical de percuție, asemănător cu toba, dar care poate fi acordat; paucă. 3. (arhitectură) Suprafață de zidărie netedă sau ornamentată cu sculpturi, situată între o grindă orizontală și un arc de deasupra golului unei uși sau al unei ferestre. – Din (1, 3) limba franceza tympan, (2) italiana timpano. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TIMPAN: TIMPÁN timpane n. 1) anatomie Membrană elastică care desparte partea externă a unei urechi de cea mijlocie și transmite undele sonore în interiorul urechii mijlocii și interne. 2) Instrument muzical de percuție constând dintr-o membrană întinsă pe o emisferă. /<fr. tympan, italiana tompano Forme diferite ale cuvantului timpan: timpane Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru timpan: timpan n. 1. anatomie cavitatea urechii în fundul căreia e o membrană ce o lovesc sunetele; 2. arhitectură spațiu încadrat de cele trei cornișe ale frontonului: cu timpane și medalioane sculptate OD. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru timpan: *timpán n., plural e (vgr. týmpanon, daira, despre týpto, bat, lovesc. vezi timbru, timpină, tip, tambur). anatomie Membrana sonoră din fundu urechiĭ. arhaic Spațiu din mijlocu frontonuluĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru TIMPAN: TIMPAN s. 1. (anatomie) (învechit) tobă. 2. (muzică) (învechit și regional) paucă. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru timpan: timpán substantiv neutru, plural timpáne Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru timpan: timpán substantiv neutru, plural timpáne Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'TIMPAN' TimotinTimovanTIMPTIMPÁNTIMPANtîmpănătimpanáltîmpănăreáțătîmpănáreț |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL timpan Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului timpan dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii TIMPÁN timpane n. |
GRAMATICA cuvântului timpan? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului timpan. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul timpan poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE timpan? Vezi cuvântul timpan desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul timpan?[ tim-pan ] Se pare că cuvântul timpan are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL timpan |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A căra apa cu ciurul?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|