 | as |
|
| ţimir [ ţi-mir ] VEZI SINONIME PENTRU ţimir PE ESINONIME.COM definiția cuvântului timir în mai multe dicționareDefinițiile pentru timir din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ȚIMIR: ȚIMÍR, (1) țimire, substantiv neutru, (2) țimiri, substantiv masculin 1. substantiv neutru (învechit) Emblemă care servește drept semn distinctiv al unei familii nobile, al unui oraș, al unei corporații sau membrilor ei, al unei țări etc. 2. S. m. Denumire dată în Evul Mediu, în Țările Române, călăuzei și însoțitorului oficial al unui străin, mai cu seamă de la hotare până la Curtea domnească. [plural și: (1) țimiruri. – Variante: țimáră substantiv feminin] – Din limba maghiară cimer. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ȚIMIR: ȚIMÍR, țimire, substantiv neutru 1. (învechit și regional) Emblemă care servește drept semn distinctiv al unei familii nobile, al unui oraș, al unei corporații sau membrilor ei, unei țări etc. 2. Denumire dată în evul mediu, în țările române, călăuzei și însoțitorului oficial al unui străin, mai cu seamă de la hotare până la curtea domnească. [Variante: țimáră substantiv feminin] – Din limba maghiară cimer.[1] Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ȚIMIR: ȚIMÍR, țimire, substantiv neutru (Învechit și regional) Emblemă care servește drept semn distinctiv unei familii nobile, unui oraș, unei țări,unei corporații sau membrilor ei; blazon, marcă, stemă. (Atestat în forma țimară) Oameni... care nu au nici țimară, nici stolă, nici coroană. NEGRUZZI, S. III 405. – Variantă: țimáră, țimări, substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru țimir: țimír (-ruri), substantiv neutru – Blazon, emblemă. în limba maghiara cimer (Tiktin; Gáldi, Dict., 166), din germana Zimier, limba franceza cimier. În Transilvania, învechit – derivat țimiraș, substantiv masculin (trimis, mesager), învechit, numiți astfel din cauza blazonului lor. Forme diferite ale cuvantului timir: -ruri Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru țimir: țimír n., plural urĭ și e (ung. cimer, blazon, marca țăriĭ, mgerm. zimier, despre limba franceza cimier, vîrf de coĭf, cime, vîrf; latina popular cîma, cl. cyma, vgr. kyma, vlăstar). Transilvania Blazon, marcă. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru țimir: !țimír2 (blazon) (învechit) substantiv neutru, plural țimíre/țimíruri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru țimir: țimír1 (călăuză) (învechit) substantiv masculin, plural țimíri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru țimir: țimír (călăuză) substantiv masculin, plural țimíri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru țimir: țimír (emblemă) substantiv neutru, plural țimíre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'TIMIR' TIMÍEtimínTIMÍNĂTIMINGȚIMÍRțimiráșTimișTIMIȘEÁNTIMIȘEÁNCĂ |
GRAMATICA cuvântului țimir? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului țimir. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul țimir poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE ţimir? Vezi cuvântul ţimir desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ţimir?[ ţi-mir ] Se pare că cuvântul ţimir are două silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Substantivat a se juca de-a hămișliul?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul țimir are forma: țimíre/țimíruri
