 | as |
|
| Timar [ ti-mar ] VEZI SINONIME PENTRU timar PE ESINONIME.COM definiția cuvântului timar în mai multe dicționareDefinițiile pentru timar din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TIMAR: TIMÁR2, timaruri, substantiv neutru (Mai ales la plural ; învechit) Denumire dată, în Evul Mediu, în Imperiul Otoman, loturilor de pământ conferite, temporar, oștenilor, în schimbul obligației de a presta serviciul militar. – Din limba franceza timares. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TIMAR: TIMÁR2, timaruri, substantiv neutru (Mai ales la plural ) Denumire dată, în evul mediu, în Imperiul Otoman, loturilor de pământ conferite, temporar, oștenilor, în schimbul obligației de a presta serviciul militar. – Din limba franceza timares. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TIMAR: TIMÁR, timari, substantiv masculin (Regional) Meseriaș care se ocupă cu argăsitul sau tăbăcitul pieilor. Cînii fiind flămînzi, au văzut niște piei într-un rîu, pusă de timari să se moaie. ȚICHINDEAL, forme 96. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru TIMAR: TIMÁR substantiv neutru (mai ales la plural ) Lot de pământ conferit temporar în evul mediu, în Imperiul Otoman, oștenilor obligați a se întoarce sub arme la prima chemare. [plural -uri. / < limba franceza timares]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru timar: 2) timár n., plural urĭ (în turcă [despre persoană] timar). L. vezi Feud cu venit maĭ mic de 2000 de leĭ vechĭ acordat soldaților turceștĭ. vezi zaim. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru timar: 1) timár m. (ung. timár). Banat Transilvania Tăbăcar (Neam. limba română I, 308, și Iorga, Negoț. 172). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru timar: timár (-ri), substantiv masculin – (Banat) Tăbăcar. în limba maghiara timár (Scriban). Forme diferite ale cuvantului timar: timar-ri Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TIMAR: TIMÁR1, timari, substantiv masculin (regional) Tăbăcar. – Din limba maghiară timár. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TIMAR: TIMÁR1, timari, substantiv masculin (regional) Tăbăcar. – Din limba maghiară timár. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru timar: timár2 (lot de pământ) (învechit) substantiv neutru, plural timáruri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru timar: timár (lot de pământ) substantiv neutru, plural timáruri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru timar: timár1 (tăbăcar) (regional) substantiv masculin, plural timári Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru timar: timár (tăbăcar) substantiv masculin, plural timári Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru timar: timar substantiv verbal ARGĂSITOR. TĂBĂCAR. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'TIMAR' TÎLVtîlvî́cTIMTim/aTIMÁRȚIMÁRĂtimăríTIMĂRÍETIMARIÓT |
GRAMATICA cuvântului timar? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului timar. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul timar poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE timar? Vezi cuvântul timar desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul timar?[ ti-mar ] Se pare că cuvântul timar are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL timar |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A lua act de ceva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul timar are forma: timáruri
