 | as |
|
| țiitoare [ ți-i-toa-re ] VEZI SINONIME PENTRU țiitoare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului tiitoare în mai multe dicționareDefinițiile pentru tiitoare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru țiitoare: țiitoáre forme, plural orĭ (despre țin, țiŭ. P. plural , cp. cu privighetoare). Întreținută, concubină. Trecătoare, locu pe unde trece vînatu și unde se ațin vînătoriĭ: la pîndă la țiitorĭ (Od. Psevd. 99). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ȚIITOARE: ȚIITOÁRE, țiitoare, substantiv feminin (Popular) Concubină. Era țiitoarea unui boier de neam mare. I. BOTEZ, ȘC. 69. Livda, muma Marcului, Țiitoarea turcului. TEODORESCU, P. P. 663. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru țiitoare: țiitoare forme 1. femeie întreținută (conform țineà 8); 2. locul unde vânătorul pândește vânatul: fiți deștepți la țiitori! (conform țineà 14). Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ȚIITOARE: ȚIITOÁRE2 tiitoareóri forme Loc pe unde trec animale sălbatice și unde vânătorii stau de pândă. /a ține + sufix tiitoaretoare Forme diferite ale cuvantului tiitoare: tiitoareóri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru țiitoare: țiitoáre1 (persoană) (popular) (ți-i-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat țiitoárei; plural țiitoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru țiitoare: țiitoáre (persoană) substantiv feminin (silabe ți-i-), genitiv dativ articulat țiitoárei; plural țiitoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru țiitoare: !țiitoáre2 (loc de pândă) (ți-i-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat țiitórii; plural țiitóri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ȚIITOARE: ȚIITOÁRE1 forme popular Femeie întreținută de un amant. /a ține + sufix tiitoaretoare Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru țiitoare: țiitoare substantiv verbal AMANTĂ. CONCUBINĂ. IUBITĂ. PRIETENĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru țiitoare: țiitoare, țiitoare substantiv feminin concubină, amantă Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru țîitoare: țîitoare substantiv verbal MĂRĂCINAR. PIETROȘEL. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'TIITOARE' TIHUÍTTiiaTIIACtii/tiiiȚIITOÁREȚIITÓRțiitóriȚIITORÍEȚIITÚRĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL țîitoare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului țîitoare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii ȚIITOÁRE2 țîitoareóri forme Loc pe unde trec animale sălbatice și unde vânătorii stau de pândă. /a ține + sufix țîitoaretoare. /a ține + sufix țîitoaretoare. |
GRAMATICA cuvântului țîitoare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului țîitoare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul țîitoare poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE țiitoare? Vezi cuvântul țiitoare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul țiitoare?[ ți-i-toa-re ] Se pare că cuvântul țiitoare are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL țîitoare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Casă de nașteri?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul țiitoare are forma: țiitoáre
