 | as |
|
| Tezaur [ te-za-ur ] VEZI SINONIME PENTRU tezaur PE ESINONIME.COM definiția cuvântului tezaur în mai multe dicționareDefinițiile pentru tezaur din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TEZAUR: TEZÁUR, tezaure, substantiv neutru 1. Cantitate mare de bani, bijuterii, pietre scumpe sau obiecte reprezentînd valori spirituale, strînse și păstrate în loc sigur; prin extensie avere, bogăție (mare). Dacă cercetăm uneori tezaurele mănăstirii, o facem dintr-un imbold deșert de curiozitate. GALACTION, O. I 222. S-a oprit îndelung la vitrina cubică de cristal, din mijloc, unde se află tezaurele regilor goți. C. PETRESCU, A. 319. Am aruncat cu pumnul întregul meu tezaur, Voind să-ntind pe cale-i un lung covor de aur. ALECSANDRI, T. II 135. • figurat Poate să te vadă cineva fără să te iubească, cînd nutrește în piept un tezaur de amor? NEGRUZZI, S. III 70. ♦ Loc (ținut sub cheie) unde se păstrează obiecte de preț. Și el e emirul, și are-n tezaur Movile înalte de-argint și de aur. MACEDONSKI, I 142. ♦ Cantitate de bani sau de obiecte prețioase, ascunse de multă verb reflexiv:eme în pămînt și descoperite întîmplător; comoară. Apele Oltului scot din adîncimile de piatră ale munților, în fundul cărora oamenii și-au închipuit totdeauna că stau zăvorîte fabuloase tezaure, adierea fără de preț a tinereții eterne. BOGZA, C. O. 109. 2. Totalitatea aurului și a altor metale prețioase, efecte etc. care se găsesc în depozitul unei bănci de emisie, constituind acoperirea biletelor de bancă sau a bancnotelor emise. ♦ (Mai ales determinat prin «public», «al țării», «al statului») Patrimoniul, averea, totalitatea bunurilor unui stat. • Bon de tezaur vezi bon (2). ♦ Locul unde se păstrează depozitele de metale prețioase, patrimoniul în bani sau în efecte al statului sau al unei bănci; vistierie, trezorerie. 3. figurat Ceea ce este socotit ca foarte prețios și folositor, ceea ce este foarte iubit și prețuit; comoară, odor. Pe lume, tu mi-ești singurul tezaur, Tu, artă fără pîine, poezie. IOSIF, T. 113. Ea de mult devenise tezaurul căsniciei lui. EMINESCU, N. 83. ♦ Patrimoniu spiritual rezultat din munca culturală desfășurată într-un lung interval de întreaga omenire, de o anumită societate sau de un grup de cercetători într-un anumit domeniu de preocupări. Nimenea nu avea ca el dragoste pentru trecut, pentru datorie, pentru pitorescul nostru popular, pentru tot ce constituie tezaurul nostru și justificarea noastră. SADOVEANU, E. 177. Aceste balade, doine și hore, care Alecsandri, găsindu-le în fragmente pe ici pe colea, a știut a le întocmi și a le reproduce atît de bine, sînt un tezaur pentru literatura romînească. BOLINTINEANU, O. 358. Aveți de apărat tezaurul cel mai scump ce ați moștenit de la strămoși, limba. ALECSANDRI, S. 50. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TEZAUR: TEZÁUR, tezaure, substantiv neutru 1. Cantitate mare de monede, bijuterii, pietre scumpe sau alte obiecte de preț, strânse și păstrate în loc sigur; prin extensie avere, bogăție. ♦ Loc unde se păstrează obiectele de preț. ♦ Bani sau obiecte prețioase ascunse de multă verb reflexiv:eme în pământ și care au fost descoperite întâmplător; comoară. 2. Totalitatea aurului și a altor metale prețioase, efecte etc. care se găsesc în depozitul unei bănci de emisie, constituind acoperirea biletelor de bancă sau a bancnotelor emise. ♦ Totalitatea bunurilor de care dispune statul la un moment dativ ♦ Locul unde se păstrează depozitele de metale prețioase, bani sau efecte ale statului sau ale unei bănci; visterie. 3. figurat Ceea ce este foarte iubit și prețuit; odor. ♦ Patrimoniu cultural (material și spiritual) al unei societăți, al unei epoci. [ pronunție: -za-ur] – Din latina thesaurus. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TEZAUR: TEZÁUR, tezaure, substantiv neutru 1. Cantitate mare de bani, bijuterii, pietre scumpe sau alte obiecte de preț, strânse și păstrate în loc sigur; prin extensie avere, bogăție. ♦ Loc unde se păstrează obiectele de preț. ♦ Bani sau obiecte prețioase ascunse de multă verb reflexiv:eme în pământ și care au fost descoperite întâmplător; comoară. 2. Totalitatea aurului și a altor metale prețioase, efecte etc. care se găsesc în depozitul unei bănci de emisie, constituind acoperirea biletelor de bancă sau a bancnotelor emise. ♦ Totalitatea bunurilor de care dispune statul la un moment dativ ♦ Locul unde se păstrează depozitele de metale prețioase, bani sau efecte ale statului sau ale unei bănci; visterie. 3. figurat Ceea ce este foarte iubit și prețuit; odor. ♦ Patrimoniu spiritual al unei societăți, al unei epoci. [ pronunție: -za-ur] – Din latina thesaurus. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TEZAUR: TEZÁUR tezaure n. 1) Cantitate mare de monede, pietre scumpe, metale prețioase sau de obiecte de preț adunate împreună. 2) Totalitate de bani sau de obiecte prețioase ascunse de mult timp (în pământ) și descoperite întâmplător; comoară. 3) Ansamblu de mijloace financiare efective care se află în depozitul unei bănci de emisie. 4) Loc unde se păstrează finanțele statului sau ale unei bănci; vistierie. 5) figurat Lucru sau ființă prețioasă și dragă; comoară. 6) Patrimoniu spiritual al unei societăți sau al unei epoci acumulat pe parcursul istoriei de o anumită comunitate de oameni. 7) Operă culturală de mare valoare și de proporții deosebite (enciclopedie sau dicționar). [silabe -za-ur] /<lat. thesaurus Forme diferite ale cuvantului tezaur: tezaure Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru TEZAUR: TEZÁUR substantiv neutru 1. cantitate mare de bani, de bijuterii, aurărie etc.; (prin extensie) avere, bogăție. 2. totalitatea metalelor prețioase, a efectelor etc. aflate în depozitul unei bănci de emisie. • loc unde se păstrează un asemenea depozit; vistierie. • bani sau obiecte prețioase descoperite întâmplător în pământ; comoară. 3. (figurat) tot ceea ce este foarte prețios, iubit, prețuit. • patrimoniu spiritual acumulat de-a lungul veacurilor. 4. totalitatea cuvintelor unei limbi. (< limba franceza , latina thesaurus) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru TEZAUR: TEZÁUR substantiv neutru 1. Cantitate mare de aurărie, de bani, de bijuterii etc.; (prin extensie) avere, bogăție. ♦ Locul unde se găsește depozitată această bogăție. 2. Totalitatea aurului, a metalelor prețioase, a efectelor etc. aflate în depozitul unei bănci de emisie. 3. (figurat) Ceea ce este foarte prețios, bun, folositor; comoară. ♦ Patrimoniu spiritual rezultat din munca culturală desfășurată de-a lungul veacurilor. [pronume -za-ur. / < latina thesaurus, conform greacă thesauros]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru tezaur: *tezáur n., plural e (latina thesaurus, despre vgr. thesaurós). Comoară. Vistierie, depozitu de banĭ al statuluĭ saŭ al uneĭ băncĭ ( vezi temniță). Carte saŭ persoană plină de erudițiune: tezauru limbiĭ latine (dicționar) de Robert Estienne (1531), al limbiĭ greceștĭ de Enric Estienne (1572), acest om e un tezaur. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru tezaur: tezáur (-re), substantiv neutru – Comoară, vistierie, patrimoniu. – Variante învechit tesaur. Mr. θisavru. latina thesaurus (secolul XIX), mr. din limba neogreacă θυσαυρός. – derivat tezauriza, verb (a strînge obiecte de preț). Forme diferite ale cuvantului tezaur: tezaur-re Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru tezaur: tezaur n. 1. comoară; 2. (public) cassa Statului; 3. titlul unor opere de erudițiune lexicală: Tezaurul limbei grecești de Henricus Stephanus. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru TEZAUR: TEZAUR s. 1. comoară. (Un tezaur găsit în pămînt.) 2. vistierie, (învechit) culă, hazna, tezaurariat, cămară domnească. (tezaur domniei.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru tezaur: tezáur substantiv neutru (silabe -za-ur), plural tezáure Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru tezaur: tezáur (-za-ur) substantiv neutru, plural tezáure Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'TEZAUR' TEXTURÁtexturáretexturátTÉZĂTEZÁURTEZAURÁRTEZAURARIÁTTEZAURIZÁTEZAURIZÁRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL tezaur Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului tezaur dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii TEZÁUR tezaure n. Un tezaur găsit în pămînt. Tezaur domniei. |
GRAMATICA cuvântului tezaur? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului tezaur. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul tezaur poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE tezaur? Vezi cuvântul tezaur desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul tezaur?[ te-za-ur ] Se pare că cuvântul tezaur are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL tezaur |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Popular joia mare?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul tezaur are forma: tezáure
