 | as |
|
| Testamentar [ tes-ta-men-tar ] VEZI SINONIME PENTRU testamentar PE ESINONIME.COM definiția cuvântului testamentar în mai multe dicționareDefinițiile pentru testamentar din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TESTAMENTAR: TESTAMENTÁR, -Ă, testamentari, -e, adjectiv Care se referă la un testament; care e prevăzut într-un testament sau rezultă dintr-un testament. Moștenitor testamentar. Dispoziție testamentară. • Executor testamentar vezi executor. Forme diferite ale cuvantului testamentar: testamentar-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TESTAMENTAR: TESTAMENTÁR, -Ă, testamentari, -e, adjectiv Privitor la un testament, care este prevăzut într-un testament sau rezultă dintr-un testament. – Din limba franceza testamentaire, latina testamentarius. Forme diferite ale cuvantului testamentar: testamentar-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TESTAMENTAR: TESTAMENTÁR testamentară (testamentari, testamentare) 1) Care ține de testamente; propriu testamentelor. 2) Care este prevăzut de testament. Moștenitor testamentar. Executor testamentar. /<fr. testamentaire, latina testamentarius Forme diferite ale cuvantului testamentar: testamentară Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TESTAMENTAR: TESTAMENTÁR, -Ă, testamentari, -e, adjectiv Privitor la un testament, care este prevăzut într-un testament sau rezultă dintr-un testament. – Din limba franceza testamentaire, latina testamentarius. Forme diferite ale cuvantului testamentar: testamentar-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru testamentar: *testamentár, -ă adjectiv (testamentarius). Relativ la testament: dispozițiunĭ testamentare. Executor testamentar, cel însărcinat cu execuțiunea testamentuluĭ. Forme diferite ale cuvantului testamentar: testamentar-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru testamentar: testamentar a. privitor la testament: clauze testamentare; executor testamentar, cel însărcinat de testator a aduce la îndeplinire testamentul. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru TESTAMENTAR: TESTAMENTÁR, -Ă adjectiv Referitor la un testament; stabilit printr-un testament. [conform latina testamentarius, limba franceza testamentaire]. Forme diferite ale cuvantului testamentar: testamentar-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru TESTAMENTAR: TESTAMENTÁR, -Ă adjectiv referitor la un testament; stabilit printr-un testament. (< limba franceza testamentaire, latina testamentarius) Forme diferite ale cuvantului testamentar: testamentar-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru testamentar: testamentár adjectiv masculin, plural testamentári; forme singular testamentáră, plural testamentáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru testamentar: testamentár adjectiv masculin, plural testamentári; forme testamentáră, plural testamentáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru TESTAMENTAR: TESTAMENTAR adjectiv (juridic) (învechit) dietar. (Clauză testamentar.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'TESTAMENTAR' TESTĂLUÍTESTĂLUÍRETESTĂLUÍTTESTAMÉNTTESTAMENTÁRTESTÁREtestatoáreTESTATÓRTESTEÁ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL TESTAMENTAR Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului testamentar dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii TESTAMENTÁR testamentară testamentari, testamentare 1 Care ține de testamente; propriu testamentelor. Moștenitor testamentar. Executor testamentar. Clauză testamentar. Clauză testamentar. |
GRAMATICA cuvântului TESTAMENTAR? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului testamentar. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul TESTAMENTAR poate fi: adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE testamentar? Vezi cuvântul testamentar desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul testamentar?[ tes-ta-men-tar ] Se pare că cuvântul testamentar are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL TESTAMENTAR |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Gramatică; în sintagmele adjectiv nehotărât?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
