 | as |
|
| Terminaţie [ ter-mi-na-ţi-e ] VEZI SINONIME PENTRU terminaţie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului terminatie în mai multe dicționareDefinițiile pentru terminatie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru TERMINAȚIE: TERMINÁȚIE substantiv feminin (conform latina terminatio, limba franceza terminaison): (în terminologia lingvistică mai veche) partea finală a unui cuvânt (de după rădăcină), reprezentată printr-unul sau mai multe sunete echivalente cu o desinență, cu un sufix sau cu un sufix + o desinență, ca în exemplele -ar din strungar, -iște din porumbiște, -i din pomi, -uri din becuri; -ă din bună, -e din bune, -esc din românesc; -a din cânta, -ăm din plecăm, -eți din tăceți etc. Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TERMINAȚIE: TERMINÁȚIE, terminații, substantiv feminin 1. Parte terminală I a unui lucru. Terminații nervoase. 2. Sunet sau grup de sunete care se află la sfîrșitul unui cuvînt. Expresia formală a deosebirilor de gen este terminația substantivelor. IORDAN, L. R. 284. Terminații... care sunau rău la urechea noastră. NEGRUZZI, S. I 338. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TERMINAȚIE: TERMINÁȚIE terminatiei forme 1) Parte terminală; extremitate. terminatie nervoasă. 2) lingvistică Element morfologic variabil, care se adaugă la tema cuvintelor flexibile pentru a exprima formele unei paradigme flexionare; desinență. [G.-D. terminației] /<lat. terminatio Forme diferite ale cuvantului terminatie: terminatiei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru TERMINAȚIE: TERMINÁȚIE substantiv feminin 1. Partea terminală a unui lucru. 2. (lingvistică) Sunet (sau grup de sunete) care se află la sfârșitul unui cuvânt. ♦ (Rar) Desinență. [Gen. -iei. / conform latina terminatio, limba franceza terminaison]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TERMINAȚIE: TERMINÁȚIE, terminații, substantiv feminin 1. Parte terminală a unui lucru. 2. Sunet sau grup de sunete care se află la sfârșitul unui cuvânt; terminare (2). ♦ (Rar) Desinență. – Din latina terminatio. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TERMINAȚIE: TERMINÁȚIE, terminații, substantiv feminin 1. Parte terminală a unui lucru. 2. Sunet sau grup de sunete care se află la sfârșitul unui cuvânt; terminare (2). ♦ (Rar) Desinență. – Din latina terminatio. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru TERMINAȚIE: TERMINÁȚIE substantiv feminin 1. partea terminală a unui lucru. 2. (lingvistică) sunet care se află la sfârșitul unui cuvânt. • (rar) desinență. 3. (muzică) concluzie melodică. (< latina terminatio) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru terminație: termináție substantiv feminin (silabe -ți-e), articulat termináția (silabe -ți-a), genitiv dativ articulat termináției; plural termináții, articulat termináțiile (silabe -ți-i-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru terminație: termináție (-ți-e) substantiv feminin, articulat termináția (-ți-a), genitiv dativ articulat termináției; plural termináții, articulat termináțiile (-ți-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru terminație: terminați(un)e forme ultima parte a unei vorbe. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru terminație: terminație substantiv verbal DESINENȚĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'TERMINATIE' terminalizáreTERMINÁRETERMINÁTtermináteTERMINÁȚIEterminațiúneterminatívterminatórterminísm |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL terminație Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului terminație dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii TERMINÁȚIE terminației forme 1 Parte terminală; extremitate. Terminație nervoasă. |
GRAMATICA cuvântului terminație? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului terminație. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul terminație poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE terminaţie? Vezi cuvântul terminaţie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul terminaţie?[ ter-mi-na-ţi-e ] Se pare că cuvântul terminaţie are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL terminație |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv de jeratic?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul terminație are forma: termináții
