 | as |
|
| Teodicee [ te-o-di-ce-e ] VEZI SINONIME PENTRU teodicee PE ESINONIME.COM definiția cuvântului teodicee în mai multe dicționareDefinițiile pentru teodicee din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru TEODICEE: TEODICÉE substantiv feminin 1. parte a metafizicii care tratează despre divinitate, despre existența și atributele sale. 2. teologie naturală având ca obiect problema cunoașterii lui Dumnezeu și a providenței divine în termenii rațiunii. 3. doctrină filozofico-religioasă, inițiată de Leibniz, potrivit căreia existența răului în lume nu infirmă bunătatea divină. (< limba franceza théodicée) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru teodicee: teodicée substantiv feminin 1. Doctrină filozofică-religioasă, inițiată de Leibniz în lucrarea sa Teodiceea (apărută în 1710), care își propune să demonstreze că existența răului în lume nu contrazice bunătatea divină. 2. Parte a metafizicii care tratează despre Dumnezeu și despre existența și atribuțiile Sale. – Din limba franceza théodicée. Definiție sursă: Dicționar religios |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TEODICEE: TEODICÉE forme Doctrină filozofico-religioasă conform căreia lumea este o creație perfectă a divinității, iar răul are cu totul o altă origine decât cea divină și existența lui nu poate pune la îndoială bunătatea și atotputernicia lui Dumnezeu. /<fr. théodicée Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru TEODICEE: TEODICÉE substantiv feminin Doctrină filozofică-religioasă conform căreia lumea este opera perfectă a divinității, răul având altă origine. ♦ Teologie naturală. [pronume te-o-... ce-e, plural invariabil / < limba franceza théodicée, italiana teodiceea, conform greacă theos – zeu, dike – justiție]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru teodicee: *teodicée saŭ -eĭe forme, plural eĭ (cuvânt format de Leibniz [1710], despre vg. theós, Dumnezeŭ, și dike, judecată). Doctrina dreptățiĭ dumnezeĭeștĭ. Partea metafiziciĭ relativă la existența și atributele luĭ Dumnezeŭ. Carte care tratează despre asemenea lucrurĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TEODICEE: TEODICÉE substantiv feminin Doctrină mistică, care încearcă să justifice contrazicerea între existența răului și a nedreptății în lume și ideea bunătății și a atotputerniciei atribuite de religie lui dumnezeu. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TEODICEE: TEODICÉE substantiv feminin Doctrină filozofică-religioasă care încearcă să demonstreze că existența răului, a nedreptății în lume nu infirmă bunătatea divină. [ pronunție: te-o-di-ce-e] – Din limba franceza théodicée. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TEODICEE: TEODICÉE substantiv feminin Parte a apologeticii având ca obiect demonstrarea faptului că existența răului, a nedreptății în lume nu infirmă bunătatea divină. [ pronunție: te-o-di-ce-e] – Din limba franceza théodicée. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru teodicee: teodicee forme partea filozofiei ce tratează despre existența și atributele divinității: Teodicea lui Leibniz. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru teodicee: teodicée (te-o-) substantiv feminin, articulat teodicéea, genitiv dativ teodicée, articulat teodicéei Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru teodicee: teodicée substantiv feminin (silabe te-o-), articulat teodicéea Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'TEODICEE' TeoclimenTEOCRÁTTEOCRÁTICTEOCRAȚÍETEODICÉETEODOLÍTTeodorTeodoraTeodorescu |
GRAMATICA cuvântului teodicee? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului teodicee. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul teodicee poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE teodicee? Vezi cuvântul teodicee desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul teodicee?[ te-o-di-ce-e ] Se pare că cuvântul teodicee are cinci silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Culoare caldă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
