 | as |
|
| Tendinţă [ ten-din-ţă ] VEZI SINONIME PENTRU tendinţă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului tendinta în mai multe dicționareDefinițiile pentru tendinta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru TENDINȚĂ: TENDÍNȚĂ substantiv feminin (conform limba franceza tendance, italiana tendenza): direcție sau sens de evoluție a unei limbi în compartimentele sau în sistemele ei actuale (fonetic, fonologic, morfologic, sintactic și semantic), odată cu direcția evoluției societății. Prin încrucișări și conflicte, ele produc schimbări de amănunt cu caracter de legi sau de excepții, iar studierea lor de către cercetători contribuie la o mai bună cunoaștere a limbii și a unor fapte cu caracter social. T. în limbă aduc inovații inconștiente, întâmplătoare, care pornesc inițial de la o anumită persoană și care sunt apoi criticate de către vorbitori ca abateri de la exprimarea obișnuită. Cu timpul, acestea sunt simțite – și chiar acceptate – de către unii vorbitori, tot inconștient, ca fiind utile, iar după aceea sunt generalizate prin imitare, integrându-se încetul cu încetul în sistemul limbii, în structura ei, rămasă aceeași. T. în limbă duc în final, de cele mai multe ori, la claritate, precizie și simplificare în toate compartimentele sau sistemele ei. Ele pot fi uneori oprite sau înlocuite cu t. contrare; pot fi de lungă sau de scurtă durată, mai cuprinzătoare sau mai puțin cuprinzătoare (pot cuprinde o singură limbă, un grup de limbi sau o familie întreagă de limbi); pot avea caracter general sau caracter special. Pentru a recunoaște t. actuale ale limbii este necesar să examinăm istoria ei. T. manifestate în latină au rămas în bună parte vii, până în zilele noastre. Constatăm acest lucru studiind fiecare compartiment sau sistem al limbii române, unde sesizăm continuarea, întărirea, slăbirea sau încheierea acestora și deducem că ele pot fi fonetice, fonologice, morfologice, sintactice și semantice. Pentru t. existente în gramatica limbii române, vezi lucrările noastre: Morfologia limbii romane, EȘ, București, 1996; Sintaxa limbii romane, EȘ, București, 1994 și 1997. Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TENDINȚĂ: TENDÍNȚĂ, tendințe, substantiv feminin 1. Dispoziție firească pentru ceva, înclinare, năzuință; pornire, acțiune conștientă spre un scop determinat. Și piesele lui Maxim Gorki sînt încărcate de tendință. SAHIA, U.R.S.S. 146. Coșbuc rămîne poetul țărănimii și exprimă tendințele țărănești. GHEREA, ST. Hristos III 348. • (Glumeț) Picioarele de la genunchi în jos au o tendință vădită de a se preface în sloiuri. SADOVEANU, O. VIII 180. 2. Direcția în care s-ar mișca un corp într-un cîmp de forță, dacă această mișcare nu ar fi împiedicată. – plural și: tendinți (GHEREA, ST. Hristos II 18). – Variante: (învechit) tendénță (ODOBESCU, S. III 343), tendénție (RUSSO, S. 90) substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TENDINȚĂ: TENDÍNȚĂ, tendințe, substantiv feminin 1. Dispoziție firească pentru ceva, înclinare, năzuință; pornire, acțiune conștientă spre un scop determinat. ♦ Orientare comună a unei categorii de persoane; direcție. ♦ Evoluție a cuiva într-un anumit sens. 2. Forță care face ca un corp să se miște într-o anumită direcție; direcția pe care o are un corp în mișcare. 3. Trăsătură atribuită de unii teoreticieni artei, constând în finalitatea și eficiența practică a acesteia (politică, socială, morală etc.), opusă caracterului ideal (gratuității) artei (artă pentru artă). – Din limba franceza tendance. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TENDINȚĂ: TENDÍNȚĂ tendintae forme 1) Orientare conștientă spre un anumit scop. 2) Dorință puternică; năzuință; aspirație. 3) (în opere artistice) Poziție social-politică a autorului; atitudine față de realitatea reflectată. 4) Direcție de mișcare a unui corp aflat sub acțiunea unei forțe. 5) Orientare comună a unei categorii de persoane. 6) Evoluție într-un anumit sens. [G.-D. tendinței] /<it. tendenza, limba franceza tendance Forme diferite ale cuvantului tendinta: tendintae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TENDINȚĂ: TENDÍNȚĂ, tendințe, substantiv feminin 1. Dispoziție firească pentru ceva, înclinare, năzuință; pornire, acțiune conștientă spre un scop determinat. ♦ Orientare comună a unei categorii de persoane; direcție. ♦ Evoluție a cuiva într-un anumit sens. 2. Forță care face ca un corp să se miște într-o anumită direcție; direcția pe care o are un corp în mișcare. – Din limba franceza tendance. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru TENDINȚĂ: TENDÍNȚĂ substantiv feminin 1. dispoziție firească pentru ceva; înclinare, aplecare; năzuință. 2. reflectare în opera de artă a concepției despre lume a autorului, a atitudinii lui față de realitatea prezentată. 3. forța care face ca un corp să se miște într-o anumită direcție; direcția pe care o are un corp în mișcare. 4. (prin extensie) orientare, direcție. (< limba franceza tendance) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru TENDINȚĂ: TENDÍNȚĂ substantiv feminin 1. Dispoziție firească pentru ceva; înclinare, aplecare; năzuință. 2. Reflectare în opera de artă a concepției despre lume a autorului, a atitudinii lui față de realitatea prezentată. 3. Forța care face ca un corp să se miște într-o anumită direcție; direcția pe care o are un corp în mișcare. [conform limba franceza tendance, italiana tendenza]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru TENDINȚĂ: TENDINȚĂ s. 1. aplecare, dispoziție, înclinare, înclinație, pornire. (tendinta de a exagera.) 2. aspirație, dor, dorință, năzuință, poftă, pornire, rîvnă, vis, (rar) năzuire, rîvnire, (regional) năduleală, (învechit) năslire, năslitură, rîvnitură. (tendinta de a face ceva util.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru tendință: tendínță (-țe), substantiv feminin – Înclinație, pornire. – Variante tendență. în franceză tendance, tratat ca puissance-putință, croyance-credință etc. – derivat tendențios, adjectiv, din limba franceza tendenciux. Forme diferite ale cuvantului tendinta: tendinta-țe Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru tendință: tendínță substantiv feminin, genitiv dativ articulat tendínței; plural tendínțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru tendință: tendínță substantiv feminin, genitiv dativ articulat tendínței; plural tendínțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'TENDINTA' TÉNDERTENDINÍTĂTENDINÓSTENDINÓZĂTENDÍNȚĂTENDÓNTENDÓRTENDOSINOVÍTĂténe |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL tendință Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului tendință dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii TENDÍNȚĂ tendințăe forme 1 Orientare conștientă spre un anumit scop. Tendință de a exagera. Tendință de a face ceva util. Tendință de a exagera. |
GRAMATICA cuvântului tendință? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului tendință. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul tendință poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE tendinţă? Vezi cuvântul tendinţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul tendinţă?[ ten-din-ţă ] Se pare că cuvântul tendinţă are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL tendință |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-i scoate cuiva și dinții din gură?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul tendință are forma: tendínțe
