|
Temelie [ te-me-li-e ] VEZI SINONIME PENTRU temelie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului temelie în mai multe dicționareDefinițiile pentru temelie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TEMELIE: TEMELÍE, temelii, substantiv feminin Partea inferioară a unei construcții (edificiu, coloană, statuie etc.) prin care aceasta se sprijină pe teren; fundație, fundament, bază. Au rămas numai niște urme de temelii. SADOVEANU, O. VIII 220. Subt urgia vijelioasă a apelor, stîncile zguduite din înălțime și smulse de pe temeliile lor de veacuri se rostogoleau prăpăstios în genunile adînci ale văilor. HOGAȘ, M. N. 176. Iar de nu, apoi V-oi zidi pe voi, V-oi zidi de vii, Chiar în temelii. ALECSANDRI, P. P. 187. • figurat Cosma încă din primăvară pusese temelia pregătirilor de nuntă. SLAVICI, N. I 88. Temelia dreptului și a slobozeniei nu piere în veci. RUSSO, O. 29. A lumii temelie se mișcă, se clătește, Vechile-i instituții se șterg, s-au ruginit. ALEXANDRESCU, M. 5. • Locuţiune adverbiala Din (sau pînă în) temelii (sau temelie) = de la (sau pînă la) bază, cu totul. Casa a ars pînă în temelii. STANCU, U.R.S.S. 85. Ai știut și totuși ai tăcut toată verb reflexiv:emea, făcu Laura spăimîntată de ceva ce-i zguduia inima din temelii. REBREANU, I. 102. • Expresia: A pune temelie = a funda, a întemeia, a iniția, a începe. Impresarii... mulțămiți că au pus temelia teatrului național, se retraseră. NEGRUZZI, S. I 344. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TEMELIE: TEMELÍE, temelii, substantiv feminin Partea inferioară a unei construcții, coloane, statui etc., prin care acestea se sprijină pe pământ; fundație, fundament, bază. • Locuţiune adverbiala Din (sau până în) temelii (sau temelie) = de la (sau până la) bază; cu totul, cu desăvârșire, radical. • Expresia: A pune temelie = a pune bazele, a funda, a întemeia. – Din limba slavă (veche) temelije. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TEMELIE: TEMELÍE, temelii, substantiv feminin Partea inferioară a unei construcții, coloane, statui etc., prin care acestea se sprijină pe pământ; fundație, fundament, bază. • Locuţiune adverbiala Din (sau până în) temelii (sau temelie) = de la (sau până la) bază; cu totul, cu desăvârșire, radical. • Expresia: A pune temelie = a pune bazele, a funda, a întemeia. – Din limba slavă (veche) temelije. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TEMELIE: TEMELÍE temeliei forme Totalitate a elementelor de rezistență pe care se sprijină o construcție; fundament; bază. • Din (sau până în) temelie (sau temeliei) cu desăvârșire; cu totul; până la bază; radical. A pune temelieea a întemeia; a funda. [G.-D. temeliei] /<sl. temelije Forme diferite ale cuvantului temelie: temeliei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru TEMELIE: TEMELIE s. 1. bază, fundament, fundație, (rar) substrucție, (prin Muntenia) arca, (învechit) rădăcină, temei. (temelie unei construcții.) 2. bază, esență, fundament, temei, (învechit) cap. (temelie concepției, teoriei sale.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua dă următoarea definitie pentru temelie: temelíe, temelii, substantiv feminin – În expresia temelia capului = creștetul capului (ALRRM, 1969: 5). – Din limba slavă (veche) temelije (Candrea, Tiktin, Vasmer, conform DER; DEX, MDA). Definiție sursă: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua |
Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru TEMELIE: TEMELIE substantiv 1. – Dinescu (Ploești); Temeli, Hristu (Cat greacă I). 2. -agă: Temeleagă (Grd 11), sau < blg. Тeмeльaк ipoc. < Telemakos (Weig). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru temelie: temelíe forme (mgr. themélion, de unde și vsîrb. temelije. vezi temeĭ). Fundament, bază: temelia caseĭ. Epactă: temelia luniĭ. vezi soclu. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru temelie: temelie forme 1. bază, fundament: temelia casei; 2. (termen calendaristic) temelia lunei, epactă. [Formă paralelă cu temeiu]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș dă următoarea definitie pentru temelie: temelíe, -ii, substantiv feminin – În expresia temelia capului = creștetul capului (ALR 1969: 5). – Din limba slavă (veche) temelije. Definiție sursă: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru temelie: temelíe substantiv feminin, articulat temelía, genitiv dativ articulat temelíei; plural temelíi, articulat temelíile Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru temelie: temelíe substantiv feminin, articulat temelía, genitiv dativ articulat temelíei; plural temelíi, articulat temelíile Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru TEMELIE: TEMELÍE substantiv verbal epactă. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru temelie: temelie substantiv verbal EPACTĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'TEMELIE' TEMEINICÍTEMEINICÍEtemeiuTEMELÍTEMELÍETEMÉLNICTemenTEMENEÁtemenésc |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL temelie Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului temelie dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii TEMELÍE temeliei forme Totalitate a elementelor de rezistență pe care se sprijină o construcție; fundament; bază. • Din sau până în temelie sau temeliei cu desăvârșire; cu totul; până la bază; radical. A pune temelieea a întemeia; a funda. Temelie unei construcții. Temelie concepției, teoriei sale. |
GRAMATICA cuvântului temelie? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului temelie. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul temelie poate fi: substantiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE temelie? Vezi cuvântul temelie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul temelie?[ te-me-li-e ] Se pare că cuvântul temelie are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL temelie Inţelegi mai uşor cuvântul temelie dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locuţiune adverbiala Din sau pînă în temelii sau temelie = de la sau pînă la bază, cu totul A pune temelie = a funda, a întemeia, a iniția, a începe Locuţiune adverbiala Din sau până în temelii sau temelie = de la sau până la bază; cu totul, cu desăvârșire, radical A pune temelie = a pune bazele, a funda, a întemeia Locuţiune adverbiala Din sau până în temelii sau temelie = de la sau până la bază; cu totul, cu desăvârșire, radical A pune temelie = a pune bazele, a funda, a întemeia Temelíe, temelii, substantiv feminin – În expresia temelia capului = creștetul capului ALRRM, 1969: 5 Temelíe, -ii, substantiv feminin – În expresia temelia capului = creștetul capului ALR 1969: 5 |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL temelie |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Popular a avea stupit la furcă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|