 | as |
|
| Tată [ ta-tă ] VEZI SINONIME PENTRU tată PE ESINONIME.COM definiția cuvântului tata mare în mai multe dicționareDefinițiile pentru tata mare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TATĂ: TÁTĂ, tați, substantiv masculin 1. Bărbat care are copii; nume pe care i-l dau copiii cînd i se adresează sau cînd vorbesc despre el; taică, părinte. Așteptăm pe tata. Vine din război. SAHIA, N. 48. Făt-Frumos... zise: tată, a venit verb reflexiv:emea să-mi dai ce mi-ai făgăduit. ISPIRESCU, L. 2. Fiul a făcut altfel de cum făcuse tatăl. CARAGIALE, P. 120. Zburătoru-ți este tată și pe el Călin îl cheamă. EMINESCU, O. I 84. M-ai făcut, maică, fecior Să fiu tatei d-ajutor. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 301. Unde dă tata, crește carnea (= părintele își pedepsește copiii pentru binele lor). • (La sg., familiar și popular, nearticulat, urmat de adjectivul posesiv) Prevestit de tată-so de la Țarigrad... a fugit la Brașov. GHICA, S. 17. Sinziana va face tot ce voi verb reflexiv:ea eu, pentru ca să scape pe tată-său. ALECSANDRI, T. I 424. (Rar, la gen.-dat.) S-a dus cel din urmă suflet prietenesc ce-mi mai rămăsese de pe urma tată-meu. GANE, N. III 42. Aș verb reflexiv:ea să pot deschide al tată-meu mormînt. MACEDONSKI, O. I 269. (În forma prescurtată tat-, tatu- sau ta-) De departe zări și pe cei doi frați cu tat-său, mergînd pe jos, obosiți de zăduf și de cale lungă. VISSARION, B. 22. Fiul craiului... se înfățișează înaintea tatu-său. CREANGĂ, P. 192. Pînă tasău ajungea, Ea-mpinsă și oranița, Sări și tasău în ea. PĂSCULESCU, L. P. 246. • Tată de familie = bărbat care are soție și copii; cap de familie. Tata-mare sau tata-moșu = bunic. De cîte ori trecea pe lîngă o copilă, el îi spunea un cuvînt de tată-mare întristat. ARGHEZI, P. T. 117. Tată vitreg = al doilea soț al unei femei în raport cu copiii ei dintr-o căsătorie anterioară. (În opoziție cu tată vitreg) Tată bun = tată adevărat. • Locuţiune adverbiala Din tată în fiu = transmis de-a lungul generațiilor prin descendență directă. Moșia Ilovenilor, moștenită din tată în fiu. C. PETRESCU, R. DR. 202. • Expresia: Bucățică ruptă tată-său sau tată-său în picioare, se spune cînd fiul sau fiica seamănă leit cu tatăl. Bucățică ruptă tată-său în picioare, ba încă și mai și. CREANGĂ, P. 250. Calcă pe urmele lui tată-său, se spune despre cel care seamănă cu tatăl său în apucături și obiceiuri (mai ales rele). A scăpa de dracul și a da peste tată-său = a căuta pe dracul și a găsi pe tată-său, vezi drac (1). A trimite (pe cineva) de la dracul la tată-său vezi drac (1). Se leapădă și de tată-său sau vinde și pe tată-său, se spune despre un om lipsit de scrupule. Să fie de sufletul tatii, exclamație de consolare pe care o spune un zgîrcit cînd suferă o pagubă sau cînd este silit să facă un dar. Aproape de Boiște vine satul Blebea, care mai mult de jumătate, după ce-și scapă căciula pe baltă, zice: «să fie de sufletul tatei!». CREANGĂ, A. 72. Măi tată = exclamație de uimire sau de satisfacție. Scripcarii cîntă, și unde, măi tată, mi se prind de mînă la joc, de pare că-s draci de pe comoară. ȘEZ. III 183. 2. (În vorbirea afectivă, mai ales la genitiv cu funcțiune de atribut pe lîngă «dragul», «puiul» etc.) Nume pe care și-l dă însuși părintele vorbind cu copiii lui. Taci, dragul tatei, zicea împăratul. ISPIRESCU, L. 2. Din trei feciori, cîți are tata, nici unul să nu fie bun de nemica?! Apoi, drept să vă spun, că atunci degeaba mai stricați mîncarea, dragii mei. CREANGĂ, P. 188. • (Prin personificare, cînd cineva vorbește cu animalele sale) Hi!!! zmăoaicele tatei, îndemnați înainte. CREANGĂ, P. 119. ♦ (La vocativ) Termen cu care cineva se adresează copilului lui, adesea și unei persoane străine, pentru a marca un raport de familiaritate și de afecțiune. Ce-i Nicachi, tată? Ce s-a întîmplat? C. PETRESCU, R. DR. 251. Iorgule, tată, tu n-ai luat cafeaua. DELAVRANCEA, la TDRG. Ședeți, tată, aicea lîngă foc. ȘEZ. I 161. 3. (Uneori determinat prin «socru») Nume dat de ginere sau de noră socrului. Ipate... zice socru-său: – Tată, eu n-oi putea merge. CREANGĂ, P. 169. 4. Nume dat unui bărbat (mai în vîrstă) în semn de respect sau de afecțiune. Mulgem astă-seară, tată-baciule? GALACTION, O. I 66. Mulțumim, tată-moșule, mulțumim. ISPIRESCU, L. 336. ♦ (Adesea pe lîngă un nume de persoană) Nume dat unei persoane considerate ca strămoș, ca fondator al unei dinastii, al unui neam etc. Eu țiu cu tata Traian și nu aprob zisele poetului. ODOBESCU, S. III 25. 5. (În credința creștină) Dumnezeu. • Tatăl nostru = numele unei rugăciuni creștinești. • Expresia: A trage (una) în numele tatălui vezi nume (1). (Mai ales în construcție cu verbul «a ști») Ca tatăl nostru = foarte bine, putînd fi spus pe de rost fără greșeală. Rolurile au să se împartă chiar de pe acum, pentru ca să fie știute ca tatăl nostru. ALECSANDRI, S. 114. 6. figurat Creator, făuritor. Dar deodat-un punct se mișcă... cel întîi și singur. Iată-l Cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl... Punctu-acela de mișcare, mult mai slab ca boaba spumii, E stăpînul fără margini peste marginile lumii. EMINESCU, O. I 132. 7. figurat (De obicei ironic) Cel care întrupează cele mai înalte calități, este deasupra altora, îi covîrșește pe toți. Înălțimea-sa este tata flămînzilor și al însetaților. CREANGĂ, P. 258. – Forme gramaticale: nominativ articulat singular tata (gen.-dat. tatii și tatei) și tatăl. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ȚÂȚĂ: ȚÂȚĂ tatae forme 1) popular Organ de secreție a laptelui la mamifere; glandă mamelară; mamelă. • Copil de tata copil sugar. A da tata a alăpta. A avea tata a avea lapte în cantitate suficientă (în perioada alăptării copilului). tataa-vacii plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze mari, ovale, și cu flori galbene, dispuse în umbele; ciuboțica-cucului. tataa-caprei a) varietate de viță de vie cu boabe mari, lunguiețe și cărnoase; b) plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze lungi, înguste, și cu flori galbene-aurii, solitare; barba-caprei. tataa-mielului plantă erbacee decorativă cu tulpina erectă, cu frunze cărnoase și eliptice, cu flori roz sau roșii; urechelniță. tataa-oii a) plantă erbacee veninoasă cu tulpina erectă, cu frunze păroase și cu flori mari, roșii sau galbene, dispuse în inflorescențe; b) plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze mari, subțiate spre pețiol, și cu flori galbene-închise, dispuse în umbele. tataa-oilor plantă erbacee medicinală, cu tulpina erectă și păroasă, cu frunze eliptice, mari, și cu flori galbene, care crește în regiuni umede montane; arnică. tataa-fiului plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunze mari, alungite, și cu flori roșii dispuse în spice terminale, care crește în regiuni umede montane. 2) regional Celulă de fagure în care se dezvoltă matca; botcă. 3) popular Parte în formă de cioc de la gura unor vase (pe unde se bea); gurgui. /<lat. titia Forme diferite ale cuvantului tata: tatae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ȚẤȚĂ: ȚẤȚĂ, țâțe, substantiv feminin 1. (popular) Sân, mamelă. • locuțiune adjectiv De țâță = (despre copii) sugar. • Locuţiune adverbiala La țâță = la sân, la piept. • Expresia: A da țâță = a da să sugă, a alăpta. A avea țâță = a avea lapte suficient pentru a-și alăpta copilul. 2. Gurguiul urciorului, prin care se bea apă. 3. (popular) Celulă în care se dezvoltă matca albinelor. 4. Compuse: (botanică) țâța-caprei = a) barba-caprei; b) plantă erbacee cu frunzele alungite, cu florile galbene-aurii (Tragopogon pratensis); țâța-oii = a) degetar; b) ciuboțica-cucului; țâța-vacii = a) varietate de viță-de-vie care produce struguri cu boabe lunguiețe, cărnoase; razachie (Vitis); b) ciuboțica-cucului; c) plantă erbacee cu frunzele dispuse în rozetă și cu florile galbene, așezate în umbele la vârful tulpinii (Primula elatior); țâța-fiului = plantă de munte cu rizom scurt și gros, tulpină înaltă, frunze ovale și flori roșii (Polygonum bistorca); țâța-mielului = urechelniță; țâța-oilor = arnică. – latina *titia. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ȚẤȚĂ: ȚẤȚĂ, țâțe, substantiv feminin 1. (popular) Sân, mamelă. • locuțiune adjectiv De țâță = (despre copii) sugar. • Locuţiune adverbiala La țâță = la sân, la piept. • Expresia: A da țâța = a da să sugă, a alăpta. A avea țâță = a avea lapte suficient pentru a-și alăpta copilul. 2. Gurguiul urciorului, prin care se bea apă. 3. (popular) Celulă în care se dezvoltă matca albinelor. 4. Compuse: (botanică) țâța-caprei = a) barba-caprei; b) plantă erbacee cu frunzele alungite, cu florile galbene-aurii (Tragopogon pratensis); țâța-oii = a) degetar; b) ciuboțica-cucului; țâța-vacii = a) varietate de viță de vie care produce struguri cu boabe lunguiețe, cărnoase; razachie (Vitis); b) ciuboțica-cucului; c) plantă erbacee cu frunzele dispuse în rozetă și cu florile galbene, așezate în umbele la vârful tulpinii (Primula elatior); țâța-fiului = plantă de munte cu rizom scurt și gros, tulpină înaltă, frunze ovale și flori roșii (Polygonum bistorca); țâța-mielului = urechelniță; țâța-oilor = arnică. – latina *titia. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ȚAȚĂ: ȚÁȚĂ, țațe, substantiv feminin 1. (Popular, adesea însoțit de numele persoanei la care se referă) Mătușă (soră a tatălui sau a mamei, în raport cu nepoții); termen de respect cu care cineva se adresează unei surori mai mari sau unei femei mai în vîrstă ( vezi lele). De pe valea Oltului ne-a căzut oaspete numai unchi-meu Găbunea, cu țața Aretia, nevastă-sa. STANCU, despre 178. Ce zici, țață Reveca, unde am putea sta puțin de vorbă? CAMIL PETRESCU, O. II 93. Tu mai stai, Zițo?... – Nu, țațo; o să mă duc și eu să mă culc. CARAGIALE, O. I 59. 2. (Învechit) Termen alintător dat de un bărbat femeii pe care o iubește; mîndră. Costică cu ochii verzi, Ce te plimbi printre livezi, Ori pe țața să ți-o vezi? BIBICESCU, P. P. 381. Gura lumii slobodă, Țațo; Las-o-n pace să vorbească, Țațo, Dragostea să ne trăiască, Țațo. TEODORESCU, P. P. 319. 3. (Peiorativ) Femeie vulgară, lipsită de gust și de finețe; mahalagioaică. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru TATĂ: TATĂ s. 1. părinte, (franțuzism) papa, (învechit și popular) taică, (popular) tătîn, (învechit și regional) nene, (regional) tataie, (prin Moldova) babacă, babaie, (Muntenia, Olt., Dobr., sudul Moldova și sudul Transilvania) tete, (familial) bătrînul (articulat), tati, (argotic) puriu. 2. tată mare = bunic, (popular) bun, bunel, (învechit și regional) moș, (regional) bît, taică, (Moldova și Dobr.) tete, (învechit) deadiu, papucă. 3. (termen bisericesc; articulat) atotputernicul (articulat), creatorul (articulat), divinitate, domnul (articulat), dumnezeire, dumnezeu, părinte, providență, puternicul (articulat), stăpînul (articulat), ziditorul (articulat), (în limbajul bisericesc) preaînaltul (articulat), preaputernicul (articulat), (învechit și popular) pronie, (popular) sfîntul (articulat), sîntul (articulat), (învechit) atotțiitorul (articulat), tvoreț, zeu. 4. (termen bisericesc) tatăl nostru = (învechit și regional) ocinaș. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru țăță: țăță forme 1. organ glandulos care secretează lapte la femeie și la partea femeiască a mamiferelor, scurt timp după ce au născut fătul: a da țăță, a suge țăță; 2. figurat vârstă de alăptat: copil de țăță; 3. nume de plante: țăța caprei vezi barba caprei; țăța oii, a) Muntenia cioboțica cucului; b) Moldova degetar; 4. varietate de struguri ( vezi țăța vacii); țăța vacii, a) Muntenia cioboțica cucului; b) varietate de struguri roșii deschiși în forma unei țățe de vacă. [latina TITIA: vorbă luată din graiul copiilor și de aceea familiară multor limbi]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ȚAȚĂ: ȚÁȚĂ, țațe, substantiv feminin 1. (popular) Mătușă. ♦ Termen de respect cu care cineva se adresează (la țară) unei surori mai mari sau unei femei mai în vârstă; lele. 2. (popular) Termen alintător dat de un bărbat femeii iubite; mândră. 3. (peiorativ) Epitet pentru o femeie vulgară, lipsită de gust și de finețe; mahalagioaică. – Din limba neogreacă tsátsa. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ȚAȚĂ: ȚÁȚĂ, țațe, substantiv feminin 1. (popular) Mătușă. ♦ Termen de respect cu care cineva se adresează (la țară) unei surori mai mari sau unei femei mai în vârstă; lele. 2. (popular) Termen alinător dat de un bărbat femeii iubite; mândră. 3. (peiorativ) Epitet pentru o femeie vulgară, lipsită de gust și de finețe; mahalagioaică. – Din limba neogreacă tsátsa. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru țață: țáță forme, plural e (limba neogreacă tsásta, mamă [în limba copiilor]. Cp. cu dadă, gagă). Epitet respectuos care se adresează uneĭ surorĭ, mătușĭ orĭ femeĭ maĭ în vîrstă, dar încă tinere. – Forme familiare: țațáĭa (Moldova sud.), țîțáĭa (Moldova nord) și țățíca. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ȚAȚĂ: ȚÁȚĂ tatae forme popular (folosit și ca termen de adresare) 1) Soră (sau vară) a unuia dintre părinți, luată în raport cu copiii acestora; mătușă. 2) Soră mai mare sau femeie mai în vârstă; lele. 3) peiorativ Femeie cu apucături grosolane. /<ngr. tsátsa Forme diferite ale cuvantului tata: tatae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru țață: țață forme termen de gingășie și de respect ce se dă unei surori, mătuși sau femei mai în vârstă. [greacă mod. TSÁTSA, mamă (vorbă din graiul copiilor; vezi dadă]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru ȚAȚĂ: ȚAȚĂ substantiv 1. – Ion munt., 1636 (Glos). 2. Țațea (Sd XVI). 3. conform Țăț, Osif (Ard II 170). 4. conform și Țața ar., act. < albaneză Tsatse < Anastasie. Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ȚAȚĂ: ȚAȚĂ substantiv lele, leliță, mătușă, (popular) tătăișă, (regional) dadă, daică, leică, nană, (Olt.) țaică, (Banat) uină. (tata Maria, vecina noastră.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru tată: tată, tați substantiv masculin 1. (figurat) creator, făuritor, fondator 2. (glum.) mentor, om care întrupează cele mai înalte calități / care este deasupra altora Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru tată: tátă (părinte) substantiv masculin, articulat táta/(+ atribut) tátăl, genitiv dativ articulat tátei/lui táta/(+ atribut) tátălui; plural tați Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru țață: țață, țațe substantiv feminin (peiorativ) femeie vulgară, lipsită de gust și de finețe; mahalagioaică Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru tată: tată m. părinte, în graiul copiilor. [latina TATA (alături de sinonimul literar PATER)]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ȚAȚĂ: ȚÁȚĂ substantiv verbal mahalagioaică, mahalagiță, mătușă, mitocancă, tanti. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ȚÂȚĂ: ȚÂȚĂ s. I. 1. vezi sân. 2. vezi uger. II. țâța-vacii vezi razachie. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru Tată: !Tátă (Dumnezeu) substantiv propriu m., articulat Tátăl, genitiv dativ articulat Tátălui Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru țâță: țâță, țâțe substantiv feminin 1. mamelă, sân. 2. tetină. 3. suzetă. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru tață: táță, táțe, substantiv feminin (regional) 1. tavă. 2. fundament la casă. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru țață: țață substantiv verbal MAHALAGIOAICĂ. MAHALAGIȚĂ. MĂTUȘĂ. TANTI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru țață: țáță (popular) substantiv feminin, genitiv dativ articulat țáței; plural țáțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru țață: țáță substantiv feminin, genitiv dativ articulat țáței; plural țáțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru țâță: țâță substantiv feminin, genitiv dativ articulat țâței; plural țâțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru Taț/a: Taț/a, -ea, -inco, -ul vezi Tatian III. Forme diferite ale cuvantului tat/a: tat/a-ea -inco tat/a-ul Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ȚÂȚĂ: ȚÂȚĂ substantiv verbal gurgui, țâțână. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ȚAȚĂ: ȚÁȚĂ substantiv verbal lele. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'TATA MARE' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ȚAȚĂ Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ţaţă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii ȚÂȚĂ ȚaȚĂe forme 1 popular Organ de secreție a laptelui la mamifere; glandă mamelară; mamelă. • Copil de ȚaȚĂ copil sugar. A da ȚaȚĂ a alăpta. A avea ȚaȚĂ a avea lapte în cantitate suficientă în perioada alăptării copilului. ȚaȚĂa-vacii plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze mari, ovale, și cu flori galbene, dispuse în umbele; ciuboțica-cucului. ȚaȚĂa-caprei a varietate de viță de vie cu boabe mari, lunguiețe și cărnoase; b plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze lungi, înguste, și cu flori galbene-aurii, solitare; barba-caprei. ȚaȚĂa-mielului plantă erbacee decorativă cu tulpina erectă, cu frunze cărnoase și eliptice, cu flori roz sau roșii; urechelniță. ȚaȚĂa-oii a plantă erbacee veninoasă cu tulpina erectă, cu frunze păroase și cu flori mari, roșii sau galbene, dispuse în inflorescențe; b plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze mari, subțiate spre pețiol, și cu flori galbene-închise, dispuse în umbele. ȚaȚĂa-oilor plantă erbacee medicinală, cu tulpina erectă și păroasă, cu frunze eliptice, mari, și cu flori galbene, care crește în regiuni umede montane; arnică. ȚaȚĂa-fiului plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunze mari, alungite, și cu flori roșii dispuse în spice terminale, care crește în regiuni umede montane. Are ȚaȚĂ doi copii. ȚÁȚĂ ȚaȚĂe forme popular folosit și ca termen de adresare 1 Soră sau vară a unuia dintre părinți, luată în raport cu copiii acestora; mătușă. ȚaȚĂ Maria, vecina noastră. |
GRAMATICA cuvântului ȚAȚĂ? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ţaţă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ȚAȚĂ poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE tată? Vezi cuvântul tată desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul tată?[ ta-tă ] Se pare că cuvântul tată are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL ȚAȚĂ Inţelegi mai uşor cuvântul ţaţă dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Tată de familie = bărbat care are soție și copii; cap de familie Tata-mare sau tata-moșu = bunic Tată vitreg = al doilea soț al unei femei în raport cu copiii ei dintr-o căsătorie anterioară În opoziție cu tată vitreg Tată bun = tată adevărat Locuţiune adverbiala Din tată în fiu = transmis de-a lungul generațiilor prin descendență directă A scăpa de dracul și a da peste tată-său = a căuta pe dracul și a găsi pe tată-său, vezi drac 1 Măi tată = exclamație de uimire sau de satisfacție Tatăl nostru = numele unei rugăciuni creștinești Mai ales în construcție cu verbul «a ști» Ca tatăl nostru = foarte bine, putînd fi spus pe de rost fără greșeală locuțiune adjectiv De țâță = despre copii sugar Locuţiune adverbiala La țâță = la sân, la piept A da țâță = a da să sugă, a alăpta A avea țâță = a avea lapte suficient pentru a-și alăpta copilul Compuse: botanică țâța-caprei = a barba-caprei; b plantă erbacee cu frunzele alungite, cu florile galbene-aurii Tragopogon pratensis; țâța-oii = a degetar; b ciuboțica-cucului; țâța-vacii = a varietate de viță-de-vie care produce struguri cu boabe lunguiețe, cărnoase; razachie Vitis; b ciuboțica-cucului; c plantă erbacee cu frunzele dispuse în rozetă și cu florile galbene, așezate în umbele la vârful tulpinii Primula elatior; țâța-fiului = plantă de munte cu rizom scurt și gros, tulpină înaltă, frunze ovale și flori roșii Polygonum bistorca; țâța-mielului = urechelniță; țâța-oilor = arnică locuțiune adjectiv De țâță = despre copii sugar Locuţiune adverbiala La țâță = la sân, la piept A da țâța = a da să sugă, a alăpta A avea țâță = a avea lapte suficient pentru a-și alăpta copilul Compuse: botanică țâța-caprei = a barba-caprei; b plantă erbacee cu frunzele alungite, cu florile galbene-aurii Tragopogon pratensis; țâța-oii = a degetar; b ciuboțica-cucului; țâța-vacii = a varietate de viță de vie care produce struguri cu boabe lunguiețe, cărnoase; razachie Vitis; b ciuboțica-cucului; c plantă erbacee cu frunzele dispuse în rozetă și cu florile galbene, așezate în umbele la vârful tulpinii Primula elatior; țâța-fiului = plantă de munte cu rizom scurt și gros, tulpină înaltă, frunze ovale și flori roșii Polygonum bistorca; țâța-mielului = urechelniță; țâța-oilor = arnică Tată mare = bunic, popular bun, bunel, învechit și regional moș, regional bît, taică, Moldova și Dobr Termen bisericesc tatăl nostru = învechit și regional ocinaș Termen bisericesc tatăl nostru = învechit și regional ocinaș |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ȚAȚĂ |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Compus: inișor-de-alior?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La singular substantivul TATĂ are forma: tat
La plural substantivul tată are forma: tați
