 | as |
|
| Tărtăcuţă [ tăr-tă-cu-ţă ] VEZI SINONIME PENTRU tărtăcuţă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului tartacuta în mai multe dicționareDefinițiile pentru tartacuta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TĂRTĂCUȚĂ: TĂRTĂCÚȚĂ, tărtăcuțe, substantiv feminin 1. Plantă agățătoare, din familia cucurbitaceelor, cu flori albe (Coccinia indica). 2. Fructul tărtăcuței (1), asemănător cu dovleacul, de formă lunguiață și de culoare roșie. Pe brîul sobei, de jur împrejur, sînt înșirate gutui, mere domnești și tărtăcuțe. VLAHUȚĂ, O. A. III 148. Tărtăcuță brează, Tot cîmpul nechează (Glonțul). ȘEZ. VII 102. Tărtăcuță unsă, în frunziș ascunsă (Iepurele). TEODORESCU, P. P. 230. 3. figurat (Glumeț) Cap. vezi dovleac. Mama a repetat ca să-mi intre în tărtăcuță odată G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 232. ♦ Ființă mică, bondoacă. Băieții se nasc mărunți, tărtăcuțe. STANCU, despre 87. Cînd m-o vedea tărtăcuța mea îmbrăcat așa, ce o să mă mai sărute. I. Hristos IV 91. – Variante: tertecúță (ȘEZ. VIII 127), tătărcúță substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru tărtăcuță: tărtăcúță și (Btș.) tătărcuță forme, plural e (dim. despre tărtacă, tătarcă). O plantă cucurbitacee agățătoare ornamentală care face niște fructe galbene, gălbuĭ, portocaliĭ și altfel, marĭ cît oŭăle de găină saŭ de gîscă, de forma merelor, perelor și portocalelor și care e originară din Asia tropicală (coccinia [saŭ: cephalandra] indica). Copiiĭ se joacă cu fructele eĭ. – În Muntenia și -guță. vezi curcubețică. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TĂRTĂCUȚĂ: TĂRTĂCÚȚĂ, tărtăcuțe, substantiv feminin 1. Plantă târâtoare sau agățătoare din familia cucurbitaceelor, cu flori albe, cu frunze lunguiețe, roșii și cu fructe comestibile (Coccinia indica). ♦ P. restr. Fructul acestei plante. 2. figurat (Glumeț) Cap. ♦ Ființă mică, bondoacă. – Tătarcă + sufix -uță. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TĂRTĂCUȚĂ: TĂRTĂCÚȚĂ, tărtăcuțe, substantiv feminin 1. Plantă târâtoare sau agățătoare din familia cucurbitaceelor, cu flori albe, cu frunze lunguiețe, roșii și cu fructe comestibile (Coccinia indica). ♦ P. restr. Fructul acestei plante. 2. figurat (Glumeț) Cap. ♦ Ființă mică, bondoacă. – Tătarcă + sufix -uță. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru TĂRTĂCUȚĂ: TĂRTĂCUȚĂ substantiv (botanică) 1. (Coccinia indica) (regional) curcubetă, curcubețea, tărtănică, tătarcă. 2. (Lagenaria gourda) tigvă, tîlv, (regional) bostănel, cătrună, ciugai, curcubetă, lupoaie, sămînțar, sărăboi, troacă. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru tărtăcuță: tărtăcuță forme planta al cărei fruct e o boabă lunguiață de coloare roșie (Coccina indica). [Și tătărcuță sau cucurbetă tătărească, planta fiind originară din Azia tropicală]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru tărtăcuță: tărtăcúță substantiv feminin, genitiv dativ articulat tărtăcúței; plural tărtăcúțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TĂRTĂCUȚĂ: TĂRTĂCÚȚĂ tartacutae forme Cap de om (prost). /tătarcă + sufix tartacutauță Forme diferite ale cuvantului tartacuta: tartacutae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru tărtăcuță: tărtăcúță substantiv feminin, genitiv dativ articulat tărtăcúței; plural tărtăcúțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru tărtăcuță: tărtăcuță, tărtăcuțe substantiv feminin (glum.) cap Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru TĂRTĂCUȚĂ: TĂRTĂCÚȚĂ substantiv verbal cap. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru tărtăcuță: tărtăcuță substantiv verbal CAP. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'TARTACUTA' târța-pârțatărtăbúțetărtácăTartacotTĂRTĂCÚȚĂTÂRTĂÍTÂRTÂÍTĂTARTÁJtartáj/trătáj |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL tărtăcuță Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului tărtăcuță dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii TĂRTĂCÚȚĂ tărtăcuțăe forme Cap de om prost. /tătarcă + sufix tărtăcuțăuță. |
GRAMATICA cuvântului tărtăcuță? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului tărtăcuță. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul tărtăcuță poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE tărtăcuţă? Vezi cuvântul tărtăcuţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul tărtăcuţă?[ tăr-tă-cu-ţă ] Se pare că cuvântul tărtăcuţă are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL tărtăcuță |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A nu avea vreun amestec?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul tărtăcuță are forma: tărtăcúțe
