 | as |
|
| ţară [ ţa-ră ] VEZI SINONIME PENTRU ţară PE ESINONIME.COM definiția cuvântului tara în mai multe dicționareDefinițiile pentru tara din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ȚARĂ: ȚÁRĂ, țări, substantiv feminin I. 1. Teritoriu locuit de un popor organizat din punct de vedere administrativ și politic într-un stat; prin extensie stat. • Expresia: Țara lui Cremene (sau a lui Papură-Vodă) = loc fără stăpân, unde fiecare face ce-i place, fără să dea seamă cuiva. (familial) Te joci cu țara în bumbi? formulă prin care se atrage atenția cuiva că greșește atunci când subestimează o persoană sau o problemă. A plăti (cât) un colț de țară = a valora foarte mult. A pune țara la cale = a) a conduce, a administra o țară; b) (ironic) a discuta o chestiune importantă (de ordin politic) fără a avea competența necesară; prin extensie a discuta multe și de toate. (popular) A se duce la țară (sau în țări) = a se duce în lume. Țara e largă = ești liber să faci ce verb reflexiv:ei, să pleci unde verb reflexiv:ei. La colț de țară și la mijloc de masă sau la mijloc de masă și la colț de țară = într-un loc ferit de primejdii. Peste nouă (sau șapte) mări (și) peste nouă (sau șapte) țări = foarte departe. A ajunge (sau a se face, a rămâne) de poveste în țară = a i se duce cuiva vestea, a ajunge de pomină. (familial) A sta prost (sau rău) cu țara = a nu avea bani. Țara nimănui = a) (în basme) țară fără stăpân; b) spațiu neocupat de armate între două fronturi de luptă; zonă neutră. 2. (În sintagma) Țara Românească = stat feudal românesc, creat la începutul secolul XIV, cuprinzând Muntenia și Oltenia, până la unirea Principatelor. Țările de Jos = denumire dată în Evul Mediu și în epoca modernă teritoriul cuprinzând Belgia, Olanda, Luxemburgul și nord-estul Franței. ♦ (În vechea organizare politică și administrativă a României) Provincie. 3. Regiune, ținut, teritoriu. ♦ Șes. 4. Locul în care s-a născut sau trăiește cineva; patrie. 5. (În opoziție cu oraș) Mediu rural, sat. • locuțiune adjectiv De (sau de la) țară = de la sat; rural. II. 1. Locuitorii unei țări (I 1); popor; națiune; prin extensie oameni, lume. • Expresia: A afla târgul și țara = a afla toată lumea. A se pune cu țara = a intra în conflict cu toată lumea. 2. (învechit) Populație de la sate; țărănime. [Variante: (învechit) țeáră substantiv feminin] – latina terra. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ȚARĂ: ȚÁRĂ, țări, substantiv feminin I. 1. Teritoriu locuit de un popor organizat din punct de vedere administrativ și politic într-un stat; prin extensie stat. • Expresia: Țara lui Cremene (sau a lui Papură-Vodă) = loc fără stăpân, unde fiecare face ce-i place, fără să dea seamă cuiva. (familial) Te joci cu țara în bumbi? formulă prin care se atrage atenția cuiva că greșește atunci când subestimează o persoană sau o problemă. A plăti (cât) un colț de țară = a valora foarte mult. A pune țara la cale = a) a conduce, a administra o țară; b) (ironic) a discuta o chestie importantă (de ordin politic) fără a avea competența necesară; prin extensie a discuta multe și de toate. (popular) A se duce la țară (sau în țări) = a se duce în lume. Țara e largă = ești liber să faci ce verb reflexiv:ei, să pleci unde verb reflexiv:ei. La colț de țară sau la mijloc de masă și la colț de țară = într-un loc ferit de primejdii. Peste nouă (sau șapte) mări (și) peste nouă (sau șapte) țări = foarte departe. A ajunge (sau a se face, a rămâne) de poveste în țară = a i se duce cuiva vestea, a ajunge de pomină. (familial) A sta prost (sau rău) cu țara = a nu avea bani. Țara nimănui = a) (în basme) țară fără stăpân; b) spațiu neocupat de armate între două fronturi de luptă; zonă neutră. ♦ (Intră în denumirea unor state sau ținuturi) Țara Românească, Țările de Jos. ♦ (În vechea organizare politică și administrativă a României) Provincie. 2. Regiune, ținut, teritoriu. ♦ Șes. 3. Locul în care s-a născut sau trăiește cineva; patrie. 4. (În opoziție cu oraș) Mediu rural, sat. • locuțiune adjectiv De (sau de la) țară = de la sat; rural. II. 1. Locuitorii unei țări (I 1); popor; națiune; prin extensie oameni, lume. • Expresia: A afla târgul și țara = a afla toată lumea. A se pune cu țara = a intra în conflict cu toată lumea. 2. (învechit) Populație de la sate; țărănime. [Variante: (învechit) țeáră substantiv feminin] – latina terra. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ȚARĂ: ȚARĂ s. 1. stat, (învechit și regional) stăpînire, (învechit) memlechet, politie, publică. (O tara înfloritoare.) 2. putere, stat, (învechit) putință. (Marile, micile tara.) 3. patrie, (învechit și popular) moșie, (popular și poetic) glie, (învechit) naștere, (grecism învechit) patridă. (Să ne apărăm tara.) 4. (Moldova) cîmp, ocol. (tara Făgărașului.) 5. norod, popor, (popular) obște. (Întreaga tara s-a ridicat la luptă.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TARĂ: TÁRĂ3, tare, substantiv feminin Defect fizic sau moral; meteahnă, deficiență, viciu. [T. Aman] a dezvăluit totuși prin opera sa tarele societății burgheze. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 379, 3/5. Le cunoștea tuturor tarele ascunse. Ca un duhovnic, le aflase suferinți secrete, slăbiciuni absurde, – știa sfîrșituri inevitabile care nu iartă. C. PETRESCU, C. vezi 184. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru țară: țară forme 1. mare întindere de pământ: în Africa sunt încă multe țări neexplorate; 2. teritoriu: Țara Românească. 3. locuitorii unei țări: cum e țara și obiceiul PANN; 4. patrie, loc de naștere: a-și părăsi țara; 5. întindere de pământ șes și descoperit, în opozițiune cu orașul: petrece vara la țară. [latina TERRA]. vezi Țară. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru ȚARĂ: ȚARĂ, ȚĂRAN substantiv 1. Țară b. (Viciu 35); Țară-lungă, Șt. (Tec I); – Gh., mold. (A Gen I 105); – Radul, post. (Glos). 2. Țăran (Buc; Moț); -u, (Ard I 4); -ul, I. (Sd VI 28); Țărănă, P. (17 A III 89); Țaranu,(Bîr I); Țeranu, olt. (Sd XII); Țarean (Viciu 35). 3. Țărănușa, Baba (verb reflexiv: C 52). Forme diferite ale cuvantului tara: ȚĂran Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TARĂ: TÁRĂ1, tare, substantiv feminin 1. Dara. 2. Nume dat unor greutăți nemarcate formate din diferite bucăți de metal sau de sticlă, care se întrebuințează la diferite cântăriri de laborator. 3. (termen militar) Denumire pentru caracteristicile fizico-chimice de bază ale pulberii (3). [Variante: tará substantiv feminin] – Din limba neogreacă tára. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TARĂ: TÁRĂ1, tare, substantiv feminin 1. Dara. 2. Nume dat unor greutăți nemarcate formate din diferite bucăți de metal sau de sticlă, care se folosesc la diferite cântăriri de laborator. 3. (termen militar) Denumire pentru caracteristicile fizico-chimice de bază ale pulberii (3). [Variante: tará substantiv feminin] – Din limba neogreacă tára. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TARĂ: TÁRĂ2 substantiv feminin 1. Greutate a ambalajului, a vasului (sau a altui mijloc de transport) în care se află o marfă; dara. 2. (Cu sens colectiv) Greutăți nemarcate, formate din diferite bucăți de metal, întrebuințate la cîntărit. – Variantă: tará substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ȚẤRĂ: ȚẤRĂ, țâre, substantiv feminin (popular) Ruptură, zdreanță. • locuțiune adjectiv și adverb O țâră = puțin, nițel. • Expresia: A se face țâră = a) a se rupe, a se face bucăți; b) a se ghemui de frică. – Et. nec. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ȚẤRĂ: ȚẤRĂ substantiv feminin (popular) Ruptură, zdreanță. • locuțiune adjectiv și adverb O țâră = puțin, nițel. • Expresia: A se face țâră = a) a se rupe, a se face bucăți; b) a se ghemui de frică. – Et. nec. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru tară: tară substantiv verbal CUSUR. DEFECT. DEFICIENȚĂ. IMPERFECȚIUNE. INSUFICIENȚĂ. LACUNĂ. LIPSĂ. METEAHNĂ. NEAJUNS. PĂCAT. SCĂDERE. SLĂBICIUNE. VICIU. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TARĂ: TÁRĂ1 tarae forme 1) vezi DARA. 2) Ansamblu de greutăți în formă de alice folosite pentru cântăriri în laborator. [G.-D. tarei] /<ngr. tára Forme diferite ale cuvantului tara: tarae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru TARĂ: TÁRĂ1 substantiv feminin Greutatea unui vehicul sau a ambalajului unei mărfi, al unui obiect etc.; dara. [Variante tará substantiv feminin / < limba neogreacă tara]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru tară: *táră forme, plural e (it. tara. vezi dara). 1. Dara, 2. (după limba franceza ) Defect fizic orĭ moral moștenit: acest copil are tara hoțiiĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ȚÂRĂ: ȚÂRĂ forme popular: O tara a) o cantitate foarte mică; puțin de tot; un pic; oleacă; nițel; b) o clipă; un moment. /Din țâr Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ȚARĂ: ȚÁRĂ s. 1. vezi stat. 2. vezi putere. 3. vezi patrie. 4. (istorie) (Moldova) câmp, ocol. (tara Făgărașului.) 5. vezi popor. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru TARĂ: TÁRĂ1 substantiv feminin greutatea unui vehicul sau a ambalajului unei mărfi, al unui obiect etc.; dara. (< limba franceza , limba neogreacă tara) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ȚÂRĂ: ȚÂRĂ substantiv verbal fărâmă, fir, jerpelitură, pic, picătură, pișcătură, ruptură, strop, zdreanță. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru TARĂ: TÁRĂ2 substantiv feminin Defect (fizic sau moral) ereditar; meteahnă, cusur, deficiență. [conform limba franceza tare, italiana tara]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru TARĂ: TÁRĂ2 substantiv feminin defect (fizic sau moral) ereditar; meteahnă, cusur, deficiență. (< limba franceza tare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TARĂ: TÁRĂ2 tarae forme popular Defect (fizic sau moral) congenital. [G.-D. tarei] /<fr. tare Forme diferite ale cuvantului tara: tarae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TARĂ: TÁRĂ2, tare, substantiv feminin Defect fizic sau moral (ereditar); meteahnă. – Din limba franceza tare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TARĂ: TÁRĂ2, tare, substantiv feminin Defect fizic sau moral (ereditar); meteahnă. – Din limba franceza tare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Definiții ale altor cuvinte care nu există în alte dicționare dă următoarea definitie pentru TARA: TARÁ2, taréz, verb I. tranzitiv A efectua o tarare. – conform limba franceza tarer. Definiție sursă: Definiții ale altor cuvinte care nu există în alte dicționare |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru tară: táră (dara, meteahnă) substantiv feminin, genitiv dativ articulat tárei; plural táre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru Țara: Țara (sau Pământul) făgăduinței vezi Canaan (Hanaan). Definiție sursă: Dicționar religios |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru țară: țáră substantiv feminin, genitiv dativ articulat țării; plural țări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru țară: țáră substantiv feminin, genitiv dativ articulat țắrii; plural țări Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru târă: târă substantiv feminin (regional) cărăruie în pădure. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru tară: táră substantiv feminin, genitiv dativ articulat tárei; plural táre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru TARĂ: TÁRĂ substantiv dara. (tara unei mărfi.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru TARĂ: TARĂ substantiv dara. (tara unei mărfi.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru Țăr/a: Țăr/a, -ă vezi Țîr 2, 3. Forme diferite ale cuvantului tar/a: tar/a-ă Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru țâră: țâră substantiv feminin, plural țâre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TARĂ: TÁRĂ1 substantiv feminin vezi teară. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TARA: TARÁ substantiv feminin vezi tară1. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TARA: TARÁ substantiv feminin vezi tară1. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TARA: TARÁ substantiv feminin vezi tară2. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru TARA: TARÁ substantiv feminin vezi tară1. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
CUVINTE APROPIATE DE 'TARA' țăpúșățăpúșcăȚARțâr-țấrȚÁRĂȚara-de-FocȚara-de-JosȚara-de-SusȚara-Nouă |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL TARA Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului tara dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii O tara înfloritoare. Marile, micile tara. Să ne apărăm tara. Tara Făgărașului. Întreaga tara s-a ridicat la luptă. TÁRĂ1 tarae forme 1 vezi DARA. ȚÂRĂ forme popular: O tara a o cantitate foarte mică; puțin de tot; un pic; oleacă; nițel; b o clipă; un moment. Tara Făgărașului. TÁRĂ2 tarae forme popular Defect fizic sau moral congenital. Tara unei mărfi. Tara unei mărfi. |
GRAMATICA cuvântului TARA? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului tara. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul TARA poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE ţară? Vezi cuvântul ţară desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ţară?[ ţa-ră ] Se pare că cuvântul ţară are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL TARA Inţelegi mai uşor cuvântul tara dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Țara lui Cremene sau a lui Papură-Vodă = loc fără stăpân, unde fiecare face ce-i place, fără să dea seamă cuiva A plăti cât un colț de țară = a valora foarte mult A pune țara la cale = a a conduce, a administra o țară; b ironic a discuta o chestiune importantă de ordin politic fără a avea competența necesară; prin extensie a discuta multe și de toate Popular A se duce la țară sau în țări = a se duce în lume Țara e largă = ești liber să faci ce verb reflexiv:ei, să pleci unde verb reflexiv:ei La colț de țară și la mijloc de masă sau la mijloc de masă și la colț de țară = într-un loc ferit de primejdii Peste nouă sau șapte mări și peste nouă sau șapte țări = foarte departe A ajunge sau a se face, a rămâne de poveste în țară = a i se duce cuiva vestea, a ajunge de pomină Familial A sta prost sau rău cu țara = a nu avea bani Țara nimănui = a în basme țară fără stăpân; b spațiu neocupat de armate între două fronturi de luptă; zonă neutră În sintagma Țara Românească = stat feudal românesc, creat la începutul secolul XIV, cuprinzând Muntenia și Oltenia, până la unirea Principatelor Țările de Jos = denumire dată în Evul Mediu și în epoca modernă teritoriul cuprinzând Belgia, Olanda, Luxemburgul și nord-estul Franței locuțiune adjectiv De sau de la țară = de la sat; rural A afla târgul și țara = a afla toată lumea A se pune cu țara = a intra în conflict cu toată lumea Țara lui Cremene sau a lui Papură-Vodă = loc fără stăpân, unde fiecare face ce-i place, fără să dea seamă cuiva A plăti cât un colț de țară = a valora foarte mult A pune țara la cale = a a conduce, a administra o țară; b ironic a discuta o chestie importantă de ordin politic fără a avea competența necesară; prin extensie a discuta multe și de toate Popular A se duce la țară sau în țări = a se duce în lume Țara e largă = ești liber să faci ce verb reflexiv:ei, să pleci unde verb reflexiv:ei La colț de țară sau la mijloc de masă și la colț de țară = într-un loc ferit de primejdii Peste nouă sau șapte mări și peste nouă sau șapte țări = foarte departe A ajunge sau a se face, a rămâne de poveste în țară = a i se duce cuiva vestea, a ajunge de pomină Familial A sta prost sau rău cu țara = a nu avea bani Țara nimănui = a în basme țară fără stăpân; b spațiu neocupat de armate între două fronturi de luptă; zonă neutră locuțiune adjectiv De sau de la țară = de la sat; rural A afla târgul și țara = a afla toată lumea A se pune cu țara = a intra în conflict cu toată lumea locuțiune adjectiv și adverb O țâră = puțin, nițel A se face țâră = a a se rupe, a se face bucăți; b a se ghemui de frică locuțiune adjectiv și adverb O țâră = puțin, nițel A se face țâră = a a se rupe, a se face bucăți; b a se ghemui de frică |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL TARA |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Dare la lumină?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul tară are forma: táre
