eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție tain


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Tain [ ta-in ]
VEZI SINONIME PENTRU tain PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului tain în mai multe dicționare

Definițiile pentru tain din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TAIN:
TAÍN, tainuri, substantiv neutru

1. Rație de alimente sau de băutură care se dă cuiva pentru un timp determinat în schimbul unor servicii prestate (completînd salariul, solda, simbria etc.). Gheorghieș a intrat argat, cu simbrie, tain și opinci. C. PETRESCU, R. DR. 194. Așa că dumineca și în celelalte sărbători, cînd își iau tainurile, Artemie dă jumătate din țuică lui Averchie, iar Averchie îi dă în schimb, lui Artemie, jumătate din tainul său de vin. STĂNOIU, C.

I.

6. Avea cîte douăzeci de parale de copil pe lună și mai avea și de la biserică tain de mălai, de fasole și de lemne. GHICA, S. A. 74.
       • figurat [La balamuc] după ce i-au tras... verb reflexiv:eo cincizeci de vine de bou, l-au închis într-o colivie zăbrelită; și pe urmă trei săptămîni de-a rîndul același tain în fiecare zi. CARAGIALE, O. III 76.
♦ Provizie. Aici... au stat în gazdă ucenicii catichetului. Erau băieți de la munte, voinici și veseli. Dormeau pe lăiți așternute cu lăicere aspre, făceau cu rîndul mîncare pentru toți din tainul adus de părinți. SADOVEANU, E. 115.
       • figurat Pescuitorii au tainul lor de glume, cîntece și povești. DELAVRANCEA, la CADE.
♦ Mîncare, hrană; ospăț. Și-n ascunzătoare și tain ți-oi găti, și apă ți-oi aduce. POPA, vezi 88. Pînă voi că mi-eți sosi, Eu tainul voi găti, Șepte buți oi destupa. TEODORESCU, P. P. 679.

2. Porție de nutreț (orz, ovăz etc.) care se dă cailor. vezi mertic. Caii oștenilor lui Soliman-beg erau legați la stîlpii caselor din Voineasa și stăteau neclintiți, așteptînd dimineața apropiată cu tainul ei de orz. SADOVEANU, forme J. 747.

3. Sumă echivalentă du rația alimentară ce i se cuvine unui angajat; hrană în bani. Îl opri în Țarigrad cu leafă din haznaua împărătească și peste cîteva luni îi mai adăugă și douăzeci aspri tain pe zi. ODOBESCU, S. A. 156.

4. Parte care-i revine cuiva în urma unei repartizări, împărțeli (de produse sau de venituri comune). vezi cotă.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

tain
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru tain:
tain n.

1. od. cantitate de pâine, carne, etc. ce se da ienicerilor sau ostașilor pământeni: am spus pandurilor că oștenii lui Ispilant au câte 30 lei pe lună și tain îmbelșugat de carne, pâine și vin filozofie;

2. întreținere zilnică acordată înainte de Domni și de boieri subalternilor lor: rămâi aici, să zic să-ți dea tainuri, voiu să te fac om GHICA;

3. subsidiu de hrană: douăzeci aspri tain pe zi OD.;

4. azi, porțiune anumită, mertic: dascălul Stan avea și dela biserică tain de mălaiu, de fasole și de lemne GHICA;

5. În special, bani de pâine zilnică ce se dau slugilor afară de simbrie;

6. porțiune de orz sau ovăz: am obosit ca un cal de poștă ce nu are tainul la verb reflexiv:eme AL.;

7. figurat previziune: pescuitorii au tainul lor de glume. [în turcă TAYIN, proviziune zilnică, porțiune].

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

TAIN
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TAIN:
TAÍN, tainuri, substantiv neutru

1. Porție de alimente sau de băutură care se dădea zilnic ienicerilor, ostașilor pământeni, subalternilor, de către domnitor sau boieri; prin generalizare rație de alimente.
♦ Sumă de bani care se dădea zilnic servitorilor, echivalentă cu rația lor alimentară.
♦ Provizie.

2. Porție de nutreț care se dă animalelor într-o anumită perioadă de timp.

3. Parte care îi revine cuiva în urma unei repartizări, a unei împărțeli etc.

– Din limba turcă tayin.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

TAIN
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TAIN:
TAÍN, tainuri, substantiv neutru

1. Porție de alimente sau de băutură care se dădea zilnic ienicerilor, ostașilor pământeni, subalternilor, de către domn sau boieri; prin generalizare rație de alimente.
♦ Sumă de bani care se dădea zilnic servitorilor, echivalentă cu rația lor alimentară.
♦ Provizie.

2. Porție de nutreț care se dă animalelor într-o anumită perioadă de timp.

3. Parte care îi revine cuiva în urma unei repartizări, a unei împărțeli etc.

– Din limba turcă tayin.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

TAIN
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TAIN:
TAÍN tainuri n.

1) Porție de nutreț ce se dă animalelor într-o anumită perioadă de timp; mertic.

2) Rație alimentară dată cuiva pentru un anumit timp în schimbul unor servicii prestate.

3) Parte care revine cuiva la împărțirea sau distribuirea unui bun comun. /<turc. tayin
Forme diferite ale cuvantului tain: tainuri

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

tain
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru tain:
taín (-nuri), substantiv neutru

– Rație, porție.

– Mr. tăine, megl. tain. limba turcă (arab.) tayan (Șeineanu, II, 345; Roesler 603; Lokotsch 1994), conform limba neogreacă ταïνι, limba bulgară, limba sârbă tain.

– derivat taingiu, substantiv masculin (furier), învechit, din limba turcă tayinci.
Forme diferite ale cuvantului tain: -nuri

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

tain
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru tain:
tain substantiv verbal ALIMENT. COTĂ-PARTE. COTITATE. HRANĂ. MÎNCARE. PORȚIE. RAȚIE.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

tain
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru tain:
taín substantiv neutru, plural taínuri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

tain
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru tain:
taín substantiv neutru, plural taínuri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'TAIN'
tailleTAILORÍSMtaimTAIM-ÁUTTAÍNTÁINĂtăináștaináttăineálă

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL tain
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului tain dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
TAÍN tainuri n.

GRAMATICA cuvântului tain?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului tain.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul tain poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul tain sa indeplinească rolul de: substantiv masculin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul tain are forma: taínuri
VEZI PLURALUL pentru tain la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE tain?
Vezi cuvântul tain desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul tain?
[ ta-in ]
Se pare că cuvântul tain are două silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL tain

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Nitrat de argint?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a se ironiza, a-și bate joc
atenție distributivă
compus al natriului, folosit în medicină și în industria cernelurilor; azotat de argint
rebut care, printr-o remaniere, poate fi adus la calitatea stabilită
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app