 | as |
|
| Tăietor [ tă-ie-tor ] VEZI SINONIME PENTRU tăietor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului taietor în mai multe dicționareDefinițiile pentru taietor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TĂIETÓR: TĂIETÓR1, tăietori, substantiv masculin 1. Muncitor care se ocupă cu tăierea diferitelor materiale în industrie sau cu sacrificarea animalelor în abator; (determinat prin «de lemne») muncitor care se ocupă cu tăierea lemnelor. Voia să dea lovitură năprasnică, așa cum dau tăietorii de lemne, cînd despică butuci. SADOVEANU, O. VII 13. Își cîștiga pîinea pentru el și pentru nevastă-sa, ca tăietor de lemne. CAMIL PETRESCU, O. I 214. Ultimul Porfirogenit se fleșcăise din ținuta măreață și ocrotitoare, parcă ar mai fi trecut o dată pe lîngă el tăietorul de boi și viței, să-i mai opintească un cot la lingurea. C. PETRESCU, A. R. 26. 2. (Învechit) Omorîtor, ucigaș. Tăietorul frîncilor, Măcelarul turcilor. TEODORESCU, P. P. 663. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TĂIETÓR: TĂIETÓR, -OÁRE, tăietori, -oare, adjectiv, substantiv 1. Adj. Care taie; tăios; ascuțit. 2. S. forme Plantă erbacee cu frunze păroase de culoare verde închis și cu flori galbene, folosită în medicina populară pentru oblojirea tăieturilor (Inula hirta). 3. substantiv neutru Buștean pe care se taie sau se despică lemnele de foc; tăiș (2); (în trecut) trunchi care servea călăului pentru decapitarea condamnaților la moarte. 4. S. m. Muncitor care se ocupă cu tăierea diferitelor materiale în industrie sau cu sacrificarea animalelor la abator. [ pronunție: tă-ie-] – Tăia + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului taietor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TĂIETÓR: TĂIETÓR, -OÁRE, tăietori, -oare, adjectiv, substantiv feminin, substantiv neutru, substantiv masculin 1. Adj. Care taie; tăios; ascuțit. 2. S. forme Plantă erbacee cu frunze păroase de culoare verde închis și cu flori galbene, folosită în medicina populară pentru tratarea tăieturilor (Inula hirta). 3. substantiv neutru Buștean pe care se taie sau se despică lemnele de foc; tăiș (2); (în trecut) trunchi care servea călăului pentru decapitarea condamnaților la moarte. 4. S. m. Muncitor care se ocupă cu tăierea diferitelor materiale în industrie sau cu sacrificarea animalelor la abator. – Tăia + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului taietor: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TĂIETÓR: TĂIETÓR2, tăietoare, substantiv neutru Lemn mai gros pe care se taie și se despică lemnele de foc; buștean, buturugă; (în trecut) trunchi care servea călăului pentru decapitarea condamnaților la moarte. Se opri o clipă, cu toporul pe tăietor. REBREANU, R. II 62. Să-și ascută toporul și să puie tăietor un buștean de stejar destul de tare. DELAVRANCEA, O. II 158. Ei nu aveau nici un lemn la tăietor. RETEGANUL, P. I 1. În bătătură-l ducea, Pe tăietor îl punea, Cu paloș îl reteza. TEODORESCU, P. P. 548. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TĂIETÓR: TĂIETÓR3, -OÁRE, tăietori, -oare, adjectiv (Învechit și popular) Care taie; tăios, ascuțit. (Atestat în forma tăitor) Ne-o adus răspuns pe soare Că bădiț-are să-nsoare, C-o sabie tăitoare. ȘEZ. II 183. ♦ (Adverbial, neobișnuit) Tranșant, net. [Beldiceanu] se deosebește adînc și tăietor de toți scriitorii a căror poezie este și ea dureroasă și tristă. IONESCU-RION, C. 126. – Variantă: tăitór, -oáre adjectiv Forme diferite ale cuvantului taietor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru TĂIETÓR: TĂIETÓR2, tăietori, substantiv masculin Muncitor care se ocupă cu tăierea diferitelor materiale în industrie sau cu sacrificarea animalelor în abator. ♦ (învechit) Omorâtor, ucigaș. – Din tăia + sufix -(ă) tor. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru TĂIETÓR: TĂIETÓR1, tăietoare, substantiv neutru Buștean pe care se taie sau se despică lemnele de foc; (în trecut) trunchi care servea călăului pentru decapitarea condamnaților la moarte. – Din tăia + sufix -(ă)tor. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TĂIETÓR: TĂIETÓR2 taietoroáre n. 1) Buștean pe care se așază lemnele, pentru a le tăia sau a le despica. 2) (în trecut) Trunchi pe care călăul decapita condamnații la moarte. /a tăia + sufix taietortor Forme diferite ale cuvantului taietor: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua dă următoarea definitie pentru tăietor: tăietór, tăietoare, substantiv neutru – Butuc pe care se crăpau lemnele de foc. – Din tăia (< latina *talare) + sufix -(ă)tor (DLRM, DEX, MDA). Definiție sursă: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TĂIETÓR: TĂIETÓR3 taietori m. Muncitor specializat în operații de tăiere a lemnelor. taietor de pădure. /a tăia + sufix taietortor Forme diferite ale cuvantului taietor: taietori Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru TĂIETÓR: TĂIETÓR3, -OÁRE, tăietori, -oare, adjectiv (învechit) Care taie; tăios, ascuțit. – Din tăia + sufix -(ă)tor. Forme diferite ale cuvantului taietor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș dă următoarea definitie pentru tăietor: tăietór, -oare, substantiv neutru – Butuc pe care se crăpau lemnele de foc. – Din tăia (< latina *taliera) + -tor. Definiție sursă: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru TĂIETOR: TĂIETOR substantiv butuc, trunchi, (rar) tăiș, (regional) tăiuș, (Transilvania și Bucovina) lemnar. (taietor de spart lemne.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru tăietor: tăietor m. 1. cel ce taie mai ales lemne; 2. cel ce taie vite sau păsări la Evrei. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru tăietor: tăietór adjectiv masculin, (persoană) substantiv masculin, plural tăietóri; forme singular și plural tăietoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru tăietor: tăietór1 (învechit, popular) adjectiv masculin, plural tăietóri; forme singular și plural tăietoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TĂIETÓR: TĂIETÓR1 taietoroáre (taietoróri, taietoroáre) Care taie. /a tăia + sufix taietortor Forme diferite ale cuvantului taietor: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru tăietor: tăietór2 (persoană) substantiv masculin, plural tăietóri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru tăietor: tăietór (butuc) substantiv neutru, plural tăietoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru tăietor: tăietór3 (butuc) substantiv neutru, plural tăietoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru tăietor: tăietor adjectiv verbal ASCUȚIT. TĂIOS. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru TĂIETÓR: TĂIETÓR substantiv verbal butuc. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'TAIETOR' táier/tăiérTĂIEȚÉItăiețéi/tăițéiTĂIETOÁRETĂIETÓRTĂIETORÍETĂIETÚRĂtaifáTaifali |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL TĂIETÓR Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului tăietor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii TĂIETÓR2 tĂietÓroáre n. /a tăia + sufix tĂietÓrtor. TĂIETÓR3 tĂietÓri m. TĂietÓr de pădure. /a tăia + sufix tĂietÓrtor. TĂietÓr de spart lemne. TĂIETÓR1 tĂietÓroáre tĂietÓróri, tĂietÓroáre Care taie. /a tăia + sufix tĂietÓrtor. |
GRAMATICA cuvântului TĂIETÓR? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului tăietor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul TĂIETÓR poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE tăietor? Vezi cuvântul tăietor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul tăietor?[ tă-ie-tor ] Se pare că cuvântul tăietor are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL TĂIETÓR |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: De mâncare sau de-ale mâncării?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul tăietor are forma: tăietóri
