eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție tacere


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIMEANTONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Tăcere [ tă-ce-re ]
VEZI SINONIME PENTRU tăcere PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului tacere în mai multe dicționare

Definițiile pentru tacere din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TĂCERE:
TĂCÉRE, tăceri, substantiv feminin

1. Faptul de a tăcea, de a nu scoate o vorbă; prin extensie liniște, calm, acalmie. Era așa de mare tăcerea serii, încît o clipă cei de la foc și-au auzit inimile bătînd. SADOVEANU, N. P. 27. Tăcerea negustorului e totdeauna de aur. REBREANU,

I. 60. Cerul e senin și în tot cuprinsul e o lumină și o tăcere ca-n vis. VLAHUȚĂ, O. A. II 158. Noaptea, în aste locuri, n-are de loc tăcere; Totul se mișcă, umblă. ALEXANDRESCU, P. 43.
       • (Poetic) Tăcerile-mpietrite înconjoară Orașul din vechimi. despre BOTEZ, forme S. 35.
       • (Cu valoare de verb la imperativ) Dar, tăcere! Sus pe-un frasin un lin freamăt se aude. Toți rămîn în așteptare; Cîntăreața-ncet prelude. ALECSANDRI, P. III 56.
♦ Răstimp în care nimeni nu vorbește, pauză mai lungă într-un dialog; prin extensie întrerupere a unei corespondențe. James nu este un corespondent harnic. El se scuză mereu de tăcerile și întîrzierile sale. IBRĂILEANU, S. 228. Uneori se făceau la masă tăceri lungi și triste. VLAHUȚĂ, la TDRG.
♦ figurat Indiferență. Doresc ca reușirea victorioasă a Convorbirilor să fie cel mai bun răspuns atît la atacurile ardelene, cît și la tăcerea bucureșteană. ALECSANDRI, S. 38.

2. Faptul de a nu divulga, de a nu da la iveală ceva; prin extensie taină. Na o pungă de bani, și să nu scoți nici o vorbă despre primblarea noastră de noaptea.

– Eu nu-mi vînz tăcerea, măria-ta. ISPIRESCU, L. 239.
       • Locuţiune adverbiala În (sau, învechit, întru) tăcere = fără a vorbi, fără a spune ceva; fără a destăinui, fără a-și spune păsul. El cobora-n tăcere cătră mine. TOPÎRCEANU, B. 89. Iar mie nu mi-i iertată nici atîta mîngăiere [de a-mi spune durerea] Ci trebuie să le sufăr și să mor întru tăcere. CONACHI, P. 84.
       • Expresia: A trece sub (sau cu) tăcere = a) a trece cu vederea, a lăsa la o parte în mod intenționat, a nu pomeni de ceva. Prezentarea vieții într-o lumină trandafirie și tendința de a o zugrăvi ca fiind lipsită de conflicte se mai exprimă și sub forma trecerii sub tăcere a anumitor laturi din realitate. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 369, 4/3; b) a rămîne neobservat, neluat în seamă; a fi omis. Mă insulți cînd bănuiești... dar această insultă ar trece sub tăcere, dacă ea nu ar fi pentru mine o încunoștințare că tu suferi. BOLINTINEANU, O. 454.

3. Faptul de a nu răspunde, de a nu riposta. Tăcerea ta... îmi este destul răspuns asupra acestei întrebări. DRĂGHICI, R. 115.
♦ figurat Lipsă de afirmare, de manifestare; apatie, amorțire. Veac după veac vîsleau sub negre fulgere de bice Nefericiții lumii, sclavii din galere; Apoi, au fost veacuri de mare tăcere. BOUREANU, S. P.

7.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

TĂCERE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru TĂCERE:
TĂCERE substantiv, interjecție

1. substantiv liniște, (prin Transilvania și Olt.) tacă, (învechit) silențiu. (În clasă era tacere deplină.)

2. interjecție liniște!, pst!, st!, (popular) țist!, (argotic) mucles!

3. substantiv mutism, muțenie, (rar) muție, (regional) muțeală, muțitură. (Nu ieșea din tacere lui.)

4. substantiv întrerupere, pauză. (Lungi tacere punctau discuția.)

5. substantiv discreție, secret. (A păstrat o tacere absolută asupra celor discutate.)

6. substantiv acalmie, calm, liniște, pace, (învechit și regional) paos, (învechit) lin, liniștire, molcomire. (Stare de tacere deplină în natură.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

TĂCERE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TĂCERE:
TĂCÉRE, tăceri, substantiv feminin Faptul de a tăcea; prin extensie liniște, calm, acalmie.
       • Locuţiune adverbiala În (sau, învechit, întru) tăcere = fără a vorbi; fără a se destăinui.
       • Expresia: A trece (ceva) sub tăcere = a trece (ceva) cu vederea, a ascunde (ceva), a omite (în mod intenționat).
♦ Pauză, întrerupere mai lungă într-o discuție.
♦ figurat Indiferență.
♦ figurat Lipsă de afirmare, de manifestare; apatie, amorțire.

– vezi tăcea.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

TĂCERE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TĂCERE:
TĂCÉRE, tăceri, substantiv feminin Faptul de a tăcea; prin extensie liniște, calm, acalmie.
       • Locuţiune adverbiala În (sau învechit întru) tăcere = fără a vorbi; fără a se destăinui.
       • Expresia: A trece (ceva) sub tăcere = a trece (ceva) cu vederea, a ascunde (ceva), a omite (în mod intenționat).
♦ Pauză, întrerupere mai lungă într-o discuție.
♦ figurat Indiferență.
♦ figurat Lipsă de afirmare, de manifestare; apatie, amorțire.

– vezi tăcea.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

TĂCERE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TĂCERE:
TĂCÉRE tacerei forme

1) vezi A TĂCEA.
       • În tacere fără a spune ceva. A trece sub tacere (ceva) a omite (ceva) în mod intenționat; a tăinui; a nu pomeni.

2) Lipsă de zgomot; liniște.

3) Pauză (mai lungă decât cea obișnuită) într-o conversație sau într-o corespondență.

4) figurat Lipsă de manifestare. /v. a tăcea
Forme diferite ale cuvantului tacere: tacerei

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

tăcere
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru tăcere:
tăcere forme

1. starea celui ce tace;

2. figurat liniște, lipsă de orice sgomot: tăcerea pădurilor. ║ int. spre a impune tăcere: tăcere!

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

tăcere
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru tăcere:
tăcére forme Starea celuĭ ce tace. Liniște, lipsă de zgomot: tăcerea pădurilor. Tăcere! strigăt de impus tăcere.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

Tăcere
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Tăcere:
Tăcere ≠ destăinuire, gălăgie, larmă, mărturisire, strigăt, țipăt, vorbire, zgomot
Definiție sursă: Dicționar de antonime

tăcere
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru tăcere:
tăcére substantiv feminin, genitiv dativ articulat tăcérii; plural tăcéri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

tăcere
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru tăcere:
tăcére substantiv feminin, genitiv dativ articulat tăcérii; plural tăcéri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'TACERE'
TÂCÂTÍTĂCĂTÓITĂCĂTÓRTĂCEÁTĂCÉREtacétțachețachélăTACHELÁJ

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL tăcere
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului tăcere dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
În clasă era tăcere deplină.
Nu ieșea din tăcere lui.
Lungi tăcere punctau discuția.
A păstrat o tăcere absolută asupra celor discutate.
Stare de tăcere deplină în natură.
TĂCÉRE tăcerei forme 1 vezi A TĂCEA.
       • În tăcere fără a spune ceva.
A trece sub tăcere ceva a omite ceva în mod intenționat; a tăinui; a nu pomeni.
Stare de tăcere deplină în natură.

GRAMATICA cuvântului tăcere?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului tăcere.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul tăcere poate fi: substantiv, verb, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul tăcere sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul tăcere are forma: tăcéri
VEZI PLURALUL pentru tăcere la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE tăcere?
Vezi cuvântul tăcere desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul tăcere?
[ tă-ce-re ]
Se pare că cuvântul tăcere are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL tăcere
Inţelegi mai uşor cuvântul tăcere dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Locuţiune adverbiala În sau, învechit, întru tăcere = fără a vorbi, fără a spune ceva; fără a destăinui, fără a-și spune păsul
A trece sub sau cu tăcere = a a trece cu vederea, a lăsa la o parte în mod intenționat, a nu pomeni de ceva
Locuţiune adverbiala În sau, învechit, întru tăcere = fără a vorbi; fără a se destăinui
A trece ceva sub tăcere = a trece ceva cu vederea, a ascunde ceva, a omite în mod intenționat
Locuţiune adverbiala În sau învechit întru tăcere = fără a vorbi; fără a se destăinui
A trece ceva sub tăcere = a trece ceva cu vederea, a ascunde ceva, a omite în mod intenționat

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL tăcere

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Celulă piramidală sau neuron piramidal?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a se opune, a se împotrivi
colectiv al avocaților dintr-o unitate administrativ-teritorială
celulă nervoasă a substanței cenușii din creier
a iubi pe cineva nespus de mult
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app