 | as |
|
| Tabiet [ ta-bi-et ] VEZI SINONIME PENTRU tabiet PE ESINONIME.COM definiția cuvântului tabiet în mai multe dicționareDefinițiile pentru tabiet din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TABIET: TABIÉT, tabieturi, substantiv neutru Capriciu sau gust (caracteristic unei vieți mărunte și comode) care este satisfăcut regulat, cu meticulozitate; obicei, nărav; prin extensie manie. Nu i se mai alegea nimic din tabieturile zilnice; chiar somnul și mîncarea mai scăzuseră. BASSARABESCU, substantiv neutru 15. După cîtăva verb reflexiv:eme, simțindu-se iar în puteri, a-nceput a i se urî să stea serile singur în casă, și astfel s-a hotărît să se apuce iar de tabietul lui de mai înainte. CARAGIALE, O. III 77. Cum să nu fie raritate un călugăr care n-are nici caretă, nici armăsari, nici... tabieturi. NEGRUZZI, S. I 313. • locuțiune adjectiv Cu tabieturi = cu deprinderi fixe; prin extensie cu aere și apucături boierești. Tineri, soro... cu vorbă, cu ighemonicon... cu tabieturi. Așa gineri mai vin de-acasă. ALECSANDRI, T. I 133. • Expresia: A-și face tabietul = a-și satisface un gust care a devenit obicei zilnic, la aceeași oră. Se așeză pe un scaun, ceru cafea și ciubuc, iar după ce-și făcu tabietul, aruncă o privire... asupra țăranilor. FILIMON, C. 128. A strica (cuiva) tabietul = a strica cheful, a deranja de la satisfacerea unui tabiet. Turcii erau la pilaf, cînd veniră ai noștri să le strice tabietul. ODOBESCU, S. III 573. ♦ Viață confortabilă, comoditate, confort. Deși știa însă că n-are să aștepte nici un ajutor de la alții, bătrînul ținea să-și aibă... cafelele, tutunul de prima calitate, tot tabietul cu care se deprinsese. SLAVICI, N. II 201. • Locuţiune adverbiala Cu tabiet = cu multă grijă pentru comoditatea sa proprie, cu un anumit ritual, cu o anumită pedanterie. În față se așezau cu tabiet respectabile mame de familii. despre ZAMFIRESCU, la TDRG. Traian n-ar fi pățit atîtea nevoi spre a înfrînge pe daci, dacă i-ar fi găsit... trăgînd cu tabiet din narghilea. ODOBESCU, S. II 302. – Pronunțat: -bi-et. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru tabiet: tabiet (tabet) n. 1. manieră, caracter; tineri cu tabieturi AL.; 2. deprindere regulată și comodă, apucătură (bună sau rea), nărav: de trei luni acum, ați dus una cît bencheturile..., ar fi verb reflexiv:eme poate de a vă mai schimba tabietul... AL.; 3. gust, pofta stăpânului: a veni la tabet (Moldova); 4. în special, confort (după moda orientală): a-și face tabietul, a bea cafea și a fuma din ciubuc, șezând turcește: ceru cafea și ciubuc, iar după ce-și făcu tabietul... filozofie [în turcă TABIAT, fire, calitate înnăscută, temperament, dis- pozițiune (bună sau rea), bunul gust]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TABIET: TABIÉT, tabieturi, substantiv neutru Plăcere, gust pe care cineva și-l satisface cu regularitate, cu meticulozitate; obișnuință; prin extensie manie. • locuțiune adjectiv Cu tabieturi = cu deprinderi precise și fixe. • Expresia: A-și face tabietul = a-și satisface un gust care a devenit obicei zilnic. A strica (cuiva) tabietul = a strica cuiva cheful, dispoziția, pofta. ♦ Viață confortabilă, comoditate. • Locuţiune adverbiala Cu tabiet = comod, confortabil. [ pronunție: -bi-et] – Din limba turcă tabῑat. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TABIET: TABIÉT, tabieturi, substantiv neutru Deprindere, gust pe care cineva și-l satisface cu regularitate, cu meticulozitate; obișnuință; prin extensie manie. • locuțiune adjectiv Cu tabieturi = cu deprinderi precise și fixe. • Expresia: A-și face tabietul = a-și satisface un gust care a devenit obicei zilnic. A strica (cuiva) tabietul = a strica cuiva cheful, dispoziția, pofta. ♦ Viață confortabilă, comoditate. Locuţiune adverbiala Cu tabiet = comod, confortabil. [ pronunție: -bi-et] – Din limba turcă tabīat. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru tabiet: tabiét (-turi), substantiv neutru – 1. Obicei, stil, deprindere. – 2. Viață confortabilă, comoditate, satisfacție. – Variante tabet. Mr. tabiete, megl. tabiet. limba turcă (arab.) tabiat (Ronzevalle 116; Șeineanu, II, 339; Lokotsch 1967), conform limba neogreacă ταμπέτι, albaneză, limba sârbă tabiat, limba bulgară tabiĭat. – derivat tabietliu, adjectiv (cu tabieturi, maniac, pedant), din limba turcă tabiatli. Forme diferite ale cuvantului tabiet: -turi Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TABIET: TABIÉT tabieturi n. învechit Plăcere pe care o persoană și-o satisface regulat și cu strictețe. • Om cu tabieturi om cu deprinderi fixe, manifestate cu regularitate. Cu tabiet cu tot confortul; comod; confortabil. [silabe -bi-et] /<turc. tabiat Forme diferite ale cuvantului tabiet: tabieturi Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru TABIET: TABIET s. 1. (mai ales la plural ) apucătură, deprindere, obicei, obișnuință, (învechit) taifet. (Are tabieturile lui zilnice.) 2. siestă, (învechit și regional) paidos. (A-și face tabiet.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru TABIET: TABIÉT substantiv verbal chef, dispoziție, dorință, gust, plac, plăcere, poftă, voie, voință, verb reflexiv:ere. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru tabiet: tabiet substantiv verbal CHEF. DISPOZIȚIE. DORINȚĂ. GUST. PLAC. PLĂCERE. POFTĂ. VOIE. VOINȚĂ. verb reflexiv:ERE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru tabiet: tabiet, tabieturi substantiv neutru (prst.) respect față de dorințele și obiceiurile unui client. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru tabiet: tabiét substantiv neutru (silabe -bi-et), plural tabiéturi Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru tabiet: tabiét (-bi-et) substantiv neutru, plural tabiéturi Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'TABIET' TABESCÉNȚĂtabétTABÉTICTÁBIETABIÉTTABIETÍUTABIETLÍUtăbîltóctabín |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL tabiet Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului tabiet dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii TABIÉT tabieturi n. • Om cu tabieturi om cu deprinderi fixe, manifestate cu regularitate. Cu tabiet cu tot confortul; comod; confortabil. Are tabieturile lui zilnice. A-și face tabietul. Are tabieturile lui zilnice. A-și face tabiet. |
GRAMATICA cuvântului tabiet? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului tabiet. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul tabiet poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE tabiet? Vezi cuvântul tabiet desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul tabiet?[ ta-bi-et ] Se pare că cuvântul tabiet are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL tabiet Inţelegi mai uşor cuvântul tabiet dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe locuțiune adjectiv Cu tabieturi = cu deprinderi fixe; prin extensie cu aere și apucături boierești A-și face tabietul = a-și satisface un gust care a devenit obicei zilnic, la aceeași oră A strica cuiva tabietul = a strica cheful, a deranja de la satisfacerea unui tabiet Locuţiune adverbiala Cu tabiet = cu multă grijă pentru comoditatea sa proprie, cu un anumit ritual, cu o anumită pedanterie locuțiune adjectiv Cu tabieturi = cu deprinderi precise și fixe A-și face tabietul = a-și satisface un gust care a devenit obicei zilnic A strica cuiva tabietul = a strica cuiva cheful, dispoziția, pofta Locuţiune adverbiala Cu tabiet = comod, confortabil locuțiune adjectiv Cu tabieturi = cu deprinderi precise și fixe A-și face tabietul = a-și satisface un gust care a devenit obicei zilnic A strica cuiva tabietul = a strica cuiva cheful, dispoziția, pofta Locuţiune adverbiala Cu tabiet = comod, confortabil |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL tabiet |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Mai bine zis?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul tabiet are forma: tabiéturi
