 | as |
|
| Susurare [ su-su-ra-re ] VEZI SINONIME PENTRU susurare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului susurare în mai multe dicționareDefinițiile pentru susurare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SUSURARE: SUSURARE s. 1. clipoceală, clipocire, clipocit, murmur, susur, șoaptă, șopot, zvon, (rar) murmuială, murmureală, zuzet, (înv,) murmuit. (susurare de ape.) 2. fîșîit, foșnet,freamăt, murmur, sunet, susur, șoaptă, șopot, (rar) șoșet. (susurare frunzelor.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SUSURARE: SUSURÁRE, susurări, substantiv feminin (Rar) Faptul de a susura; susur. Susurarea frunzelor, șoaptele apelor... în loc s-o turbure [liniștea] părea că o măresc. MACEDONSKI, O. III 68. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SUSURARE: SUSURÁRE, susurări, substantiv feminin (Rar) Faptul de a susura; susur. – vezi susura. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SUSURARE: SUSURÁRE, susurări, substantiv feminin (Rar) Faptul de a susura; susur. – vezi susura. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru susurare: susuráre (rar) substantiv feminin, genitiv dativ articulat susurắrii; plural susurắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru susurare: susuráre substantiv feminin, genitiv dativ articulat susurării; plural susurări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'SUSURARE' șușumétesusuoárăSÚSURSUSURÁSUSURÁRESUSURĂTÓRșușurícșușurlísusurós |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL SUSURARE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului susurare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Susurare de ape. Susurare frunzelor. |
GRAMATICA cuvântului SUSURARE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului susurare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul SUSURARE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE susurare? Vezi cuvântul susurare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul susurare?[ su-su-ra-re ] Se pare că cuvântul susurare are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL SUSURARE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Ghiveci călugăresc?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul susurare are forma: susurắri
