 | as |
|
| Susura [ su-su-ra ] VEZI SINONIME PENTRU susura PE ESINONIME.COM definiția cuvântului susura în mai multe dicționareDefinițiile pentru susura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a susura (forma la infinitiv) A susura conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SUSURA: SUSURÁ, persoană 3 súsură, verb I. intranzitiv (Despre ape curgătoare și despre frunziș; prin extensie despre vîntul care mișcă frunzișul) A produce un zgomot lin și continuu. vezi murmura, șopoti, foșni, fremăta. Am deschis ochii dintr-o dată și am văzut un sfert de lună în cerul negru, peste li vezi pustii, în care susura vîntul. SADOVEANU, N. forme 57. Am cotit spre izvor. Am stat între plopi o clipă. Apa susura dulce. id. O. VIII 34. Seara, cînd frunzele abia îndrăzneau să susure timid, la o adiere nesimțită, copacul îmi părea că suspină. C. PETRESCU, S. 8. ♦ figurat (Construit cu dativul) A se strecura; a picura. Îi susura un fel de liniște ciudată în inimă, un fel de mîngîiere. POPA, vezi 99. – Variantă: sursurá (SADOVEANU, M. 199) verb I. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru susura: susurá (-r, át), verb – A murmura. în franceză susurrer. – derivat susur, substantiv neutru (murmur). Prezenta mr. șușuredz, șușurare, i-a făcut pe Pușcariu 1706 și Pascu, I, 168, să se gîndească că aceste cuvinte reprezintă direct latina susurrāre. Această ipoteză este foarte puțin probabilă; cuvîntul nu este popular și mr. trebuie să fie o creație expresivă care aparține familiei lui șoșoi. Forme diferite ale cuvantului susura: susura-r susuraát Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SUSURA: SUSURA verb 1. a clipoci, a murmura, a suna, a șopoti, a șopti, a șușoti, (rar) a șușui, a zgomota, a zuzui, a zvoni, (regional) a ujui, (învechit) a murmui. (Apele susura.) 2. a fîșîi, a foșni, a suna, a șopoti, a șopti, a șușoti, a șușui, (rar) a sîsîi, (Moldova și Bucovina) a fălălăi, (Moldova și Transilvania) a pîrîi, (prin Transilvania) a șușora, (învechit) a prîsni. (Frunzele susura.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SUSURA: SUSURÁ, persoană 3 súsură, verb I. intranzitiv (Despre ape curgătoare, frunze; prin extensie despre adierea vântului etc.) A produce un zgomot lin, ușor, monoton și continuu; a murmura. – Din limba franceza susurrer. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SUSURA: SUSURÁ, persoană 3 súsură, verb I. intranzitiv (Despre ape curgătoare, frunze; prin extensie despre adierea vântului etc.) A produce un zgomot lin, ușor, monoton și continuu; a murmura. – Din limba franceza susurrer. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru SUSURA: SUSURÁ verb I. intr. (Despre ape curgătoare, frunze) A produce un zgomot lin și continuu. [P.i. 3 -ră. / < limba franceza susurrer]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru susura: susurá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu súsur, persoana a treia singular: el / ea și plural súsură; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural súsure Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru SUSURA: SUSURÁ verb intr. (despre ape curgătoare, frunze) a produce un susur. (< limba franceza susurrer) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru susura: susurá (a susura) verb, indicativ prezent 3 súsură Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'SUSURA' șușulícășușumétesusuoárăSÚSURSUSURÁSUSURÁRESUSURĂTÓRșușurícșușurlí |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL susura Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului susura dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Apele susura. Frunzele susura. Susurá a susura verb, indicativ prezent 3 súsură. |
GRAMATICA cuvântului susura? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului susura. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul susura poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE susura? Vezi cuvântul susura desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul susura?[ su-su-ra ] Se pare că cuvântul susura are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL susura |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Buricul pământului?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul susura se conjugă: ei ele súsură
