 | as |
|
| şurub [ şu-rub ] VEZI SINONIME PENTRU şurub PE ESINONIME.COM definiția cuvântului surub în mai multe dicționareDefinițiile pentru surub din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ȘURUB: ȘURÚB, șuruburi, substantiv neutru Piesă cilindrică de lemn sau de oțel, cu suprafața în spirală, care se introduce lemn sau în metal, învîrtindu-se cu șurubelnița, pentru a fixa ceva. Desfac de tot șurubul care regulează apa la carbid. BOGZA, Ț. 64. ♦ Denumire improprie pentru un dispozitiv care se poate manevra printr-o ușoară răsucire. Este acolo unul, meșter de mama-focul învîrtește de un șurub, vine lumina pe sîrme și gata. spaniolă POPESCU, M. G. 88. • figurat [Rică Venturianu] nu e o pîrghie a stării nouă de lucruri, ci un mititel șut al mașinii. IBRĂILEANU, spaniolă Hristos 231. Locuţiune adverbiala În șurub = în formă de cerc sau de spirală. Numai mă răsuceam în toate părțile-n șurub, privind în fiecare copac cîte un dușman. GANE, N. III 57. • Expresia: Întoarce (cuiva) șurubul sau a o întoarce la șurub vezi întoarce (II 1). A strînge șurubul vezi strînge (I 3). A-i face (cuiva) un șurub prin cap = a-i apuca (cuiva) șuvițe de păr din cap, răsucindu-le și trăgînd de ele. Și, după ce ne culcam cu toții, noi băieții, ca băieți ne luam la hîrjoană și nu puteam adormi de incuri, pînă era nevoită biata mama să ne facă musai cîte un șurub două prin cap și să ne dea cîteva tapangele la spinare. CREANGĂ, A. 40. • (Poetic) Vîrtej de apă. (Atestat în forma șurup) Bulboana se liniștise, își mîna neagră apele la vale și, din cînd în cînd, pe luciul ei nășteau șurupuri repezi care se săpau crescînd ș-apoi scădeau, se mistuiau. SADOVEANU, O. IV 438. – Variantă: șurup substantiv neutru Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ȘURUB: ȘURÚB, șuruburi, substantiv neutru 1. Tijă cilindrică de lemn sau de oțel, filetată, care servește la asamblarea a două ori a mai multor piese sau care transmite, transformă sau utilizează în diverse feluri mișcarea de rotație într-un mecanism. • Locuţiune adverbiala În șurub = în formă de cerc sau de spirală. • Expresia: A-i face (cuiva) un șurub prin cap = a-i apuca (cuiva) șuvițe de păr din cap, răsucindu-le și trăgând de ele. A strânge șurubul = a întrebuința mijloace de constrângere față de cineva. 2. Nume dat unor unelte, dispozitive etc. care au ca parte componentă un șurub (1) sau care se manevrează prin răsucire. ♦ figurat Vârtej de apă. [Variante: șurúp substantiv neutru] – Din germana dialect Schrube. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ȘURUB: ȘURÚB, șuruburi, substantiv neutru 1. Tijă cilindrică de lemn sau de oțel, filetată, care servește la asamblarea a două ori a mai multor piese sau care transmite, transformă sau utilizează în diverse feluri mișcarea de rotație într-un mecanism. • Locuţiune adverbiala În șurub = în formă de cerc sau de spirală. • Expresia: A-i face (cuiva) un șurub prin cap = a-i apuca (cuiva) șuvițe de păr din cap, răsucindu-le și trăgând de ele. A strânge șurubul = a întrebuința mijloace de constrângere față de cineva. 2. Nume dat unor unelte, dispozitive etc. care au ca parte componentă un șurub sau care se manevrează prin răsucire. ♦ figurat Vârtej de apă. [Variante: șurúp substantiv neutru] – Din germana dialect Schrube. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru șurub: șurúb (-buri), substantiv neutru – 1. Tijă filetată. – 2. Truc, șiretlic. – Variante șurup. germana Schraube, dialect Schrube (Cihac, II, 394; Philippide, Principii, 38), conform limba rusă sčurup, poloneză szrub. – derivat șurubi, verb (a înșuruba; a înșela); înșuruba (variantă înșurupa), verb (a prinde în șuruburi, a răsuci); deșuruba, verb (a desface un șurub); șurubar, substantiv masculin (intrigant); șurubărie, substantiv feminin (intrigă, șmecherie); șurubelniță (variantă șurupelniță), substantiv feminin (unealtă cu care se pun sau se scot șuruburi). Forme diferite ale cuvantului surub: -buri Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru șurub: șurúb (est) și șurúp (vest) n., plural urĭ (rut. šruba, limba rusă ščurúp, poloneză szrub, szruba, despre vgerm. schrube, ngerm. schraube, șurub. Cp. cu gunoĭ, îld. *gnoĭ). Cuĭ (de fer saŭ și de lemn) cu vîrfu spiralat care pătrunde învîrtindu-se, ca și sfredelu. figurat A întoarce șurubu, a o întoarce alt-fel ca să reușeștĭ. A umbla cu șuruburĭ, a umbla cu șurubăriĭ, cu șmecheriĭ, cu sofizme. A face cuĭva șurub pin cap, a-ĭ face morișcă, a-l apuca de păr și a-l învîrti. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ȘURUB: ȘURÚB suruburi n. l) Tijă de metal (mai rar de lemn) filetată și prevăzută cu floare la unul din capete, care servește la asamblarea unor piese. surub de strângere. • A strânge surubul a) a deveni mai exigent față de cineva; b) a aplica mijloace de constrângere. 2) figurat Piesă care se manevrează prin învârtire. 3) figurat Vârtej de apă. /<germ. Schrube Forme diferite ale cuvantului surub: suruburi Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru șurub: șurub n. Moldova 1. vezi șurup; 2. figurat cârcioc: așa e că mi-o întors șurubu? AL.; 3. morișcă: mama să ne facă câte un șurub două prin cap Hristos [nemțesc SCHRAUBE]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ȘURUB: ȘURUB substantiv (tehnic) 1. (Transilvania și Banat) civie. 2. șurub prizonier = prizon. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ȘURUB: ȘURÚB substantiv verbal canea, cep, clește, menghină, șurubelniță, vârtej. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru șurub: șurub substantiv verbal CANEA. CEP. CLEȘTE. MENGHINĂ. ȘURUBELNIȚĂ. VÎRTEJ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru șurub: șurúb substantiv neutru, plural șurúburi Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru șurub: șurúb substantiv neutru, plural șurúburi Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'SURUB' SURTÚCĂSURTUCÁRSURTUCÁȘSURTUCÉLȘURÚBȘURUBÁRșurubăreásășurubăríȘURUBĂRÍE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL șurub Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului șurub dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii ȘURÚB șuruburi n. șurub de strângere. • A strânge șurubul a a deveni mai exigent față de cineva; b a aplica mijloace de constrângere. |
GRAMATICA cuvântului șurub? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului șurub. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul șurub poate fi: substantiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE şurub? Vezi cuvântul şurub desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul şurub?[ şu-rub ] Se pare că cuvântul şurub are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL șurub Inţelegi mai uşor cuvântul șurub dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeLocuţiune adverbiala În șurub = în formă de cerc sau de spirală A-i face cuiva un șurub prin cap = a-i apuca cuiva șuvițe de păr din cap, răsucindu-le și trăgînd de ele Locuţiune adverbiala În șurub = în formă de cerc sau de spirală A-i face cuiva un șurub prin cap = a-i apuca cuiva șuvițe de păr din cap, răsucindu-le și trăgând de ele A strânge șurubul = a întrebuința mijloace de constrângere față de cineva Locuţiune adverbiala În șurub = în formă de cerc sau de spirală A-i face cuiva un șurub prin cap = a-i apuca cuiva șuvițe de păr din cap, răsucindu-le și trăgând de ele A strânge șurubul = a întrebuința mijloace de constrângere față de cineva șurub prizonier = prizon |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL șurub |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Apofiză zigomatică?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul șurub are forma: șurúburi
