 | as |
|
| Supus [ su-pus ] VEZI SINONIME PENTRU supus PE ESINONIME.COM definiția cuvântului supus în mai multe dicționareDefinițiile pentru supus din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SUPUS: SUPÚS3, -Ă, supuși, -se, substantiv masculin și forme (Urmat de un calificativ arătînd statul în discuție) Persoană aparținînd prin cetățenie unui anumit stat; persoană aflată sub o protecție specială de ordin juridic a unui stat (fără a fi cetățean cu depline drepturi). Concurăm la licitația fabricii de metalurgie. Era proprietatea unui supus francez. CAMIL PETRESCU, U. N. 48. Poartă un nume polon și supus austriac. BĂLCESCU, la GHICA, A. 413. ♦ (Învechit, mai ales la plural ) Locuitorii unei țări depinzînd de o autoritate centrală, de un stâpînitor, de un suveran. Rareori supușii țării înălțat-au ruga lor Fără să-mi aplec urechea. EFTIMIU, Î. 10. Cum văd eu, d-ta prea intri în voia supușilor. CREANGĂ, P. 230. Ca să nu-mi prăpădească toată împărăția, am fost silit... să-i dau ca bir tot al zecelea din copiii supușilor mei. EMINESCU, N. 7. Forme diferite ale cuvantului supus: supus-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SUPUS: SUPÚS, -Ă, supuși, -se, adjectiv, substantiv masculin și forme I. Adj. 1. Ascultător, plecat, smerit. ♦ Umilit, servil. 2. (învechit și regional) Așezat sub...; ascuns, pitit. II. S. m. și forme (Urmat de determinări care indică statul în discuție) Persoana care aparține, prin cetățenie, unui anumit stat; persoană aflată sub o protecție specială de ordin juridic a unui stat, fără a fi cetățean cu drepturi depline. ♦ (învechit; la plural ) Locuitorii unei țări care depind de o autoritate centrală. – vezi supune. Forme diferite ale cuvantului supus: supus-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SUPUS: SUPÚS, -Ă, supuși, -se, adjectiv, substantiv masculin și forme I. Adj. 1. Ascultător, plecat, smerit. ♦ Umilit, servil. 2. (învechit și regional) Așezat sub...; ascuns, pitit. II. S. m. și forme (Urmat de determinări care indică statul în discuție) Persoana care aparține, prin cetățenie, unui anumit stat; persoană aflată sub o protecție specială de ordin juridic a unui stat, fără a fi cetățean cu drepturi depline. ♦ (învechit; la plural ) Locuitorii unei țări care depind de o autoritate centrală. – vezi supune. Forme diferite ale cuvantului supus: supus-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SUPUS: SUPUS adjectiv 1. dependent, subordonat. (O țară supus.) 2. aservit, înrobit, robit, subjugat, (figurat) îngenuncheat. (Popor supus.) 3. servil, slugarnic, umil, (livresc) obsecvios, (învechit) slugăresc, slugos. (Prea ești supus în fața superiorilor!) 4. preaplecat, smerit. (supusul dumneavoastră slujitor!) 5. plecat, smerit, umil, umilit, (livresc) obsecvios, (învechit) smernic, suplecat. (O atitudine supus, o privire supus.) 6. ascultător, bun, cuminte, docil, plecat, (livresc) obedient, (învechit) ascultoi. (Copil supus.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru supus: supús, -ă adjectiv Pus dedesupt: cerboaĭca sta cu picĭoarele supuse și cu urechea atentă (Sadov. verb reflexiv:. 1930, 9-10, 193). figurat Ascultător, docil: copil supus. Respectuos: al măĭestățiĭ voastre supus servitor. Pus supt autoritate: supus legilor. Expus: supus boalelor, morțiĭ, greșelilor. Obligat, dator să suporte: supus biruluĭ. substantiv Care e supt autoritatea uneĭ țărĭ, adică are cetățenia aceleĭ țărĭ: un Bulgar supus românesc. vezi podan, sudit, tîrtan. Forme diferite ale cuvantului supus: supus-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SUPUS: SUPÚS supussă (supusși, supusse) m. și forme 1) Persoană care aparține prin cetățenie unui anumit stat. 2) învechit Locuitor al unei țări dependent de o autoritate centrală sau de un stăpânitor. 3) popular Persoană care se supune altei persoane mai mare în grad. /v. a supune Forme diferite ale cuvantului supus: supussă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru supus: supús adjectiv masculin, substantiv masculin, plural supúși; adjectiv feminin, substantiv feminin supúsă, plural supúse Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru supus: supús adjectiv masculin, substantiv masculin, plural supúși; forme singular supúsă, plural supúse Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SUPUS: SUPÚS substantiv verbal angajat, salariat, slujbaș. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru supus: supus substantiv verbal ANGAJAT. SALARIAT. SLUJBAȘ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SUPUS: SUPÚS adjectiv verbal ascuns, dosit. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru supus: supus adjectiv verbal ASCUNS. DOSIT. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Supus: Supus ≠ autonom, liber Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'SUPUS' ȘUPURÍȘUPURÍREsupurlắusupurluíSUPÚSsupusăciúneSUPUȘÉNIEsupușíeSUPUȘÍME |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Supus Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului supus dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii O țară supus. Popor supus. Prea ești supus în fața superiorilor! 4. Supusul dumneavoastră slujitor! 5. O atitudine supus, o privire supus. Copil supus. SUPÚS supussă supusși, supusse m. O atitudine supus; o privire supus. Supus al unui stat. |
GRAMATICA cuvântului Supus? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului supus. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Supus poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE supus? Vezi cuvântul supus desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul supus?[ su-pus ] Se pare că cuvântul supus are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Supus |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Aer de familie?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul supus are forma: supúși
La singular substantivul supus are forma: supúsă
