 | as |
|
| Supțire [ sup-ți-re ] VEZI SINONIME PENTRU supțire PE ESINONIME.COM definiția cuvântului suptire în mai multe dicționareDefinițiile pentru suptire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru supțire: supțíre adjectiv (latina subtilis, subtil, supțire despre tela, pînză, din *texla, care vine despre texere, a țese; italiana sottile, pv. sobtil, vfr. sotil). Nu gros, fin, de puțină rezistență: unde e așa supțire, acolo se rupe (unde e sărăcia maĭ mare, acolo se întîmplă nenorocirea). Fin, mărunt: făină supțire. Slab, cu multă apă, diluat: lapte, sos supțire ( vezi zeamă lungă). figurat Fin, subtil, șiret: o vorbă, un plan supțire. Fin, rafinat, cĭoplit: om supțire. De lux, boĭeresc: cizmar supțire. adverb L-a luat supțire, l-a luat cu șiretenie ca să nu priceapă că verb reflexiv:ea să-l înșele, să-l prindă. – Și sîpț-. Fals. subț-. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru SUPȚIRE: SUPȚIRE adjectiv 1. Supțirel, S. (CL); -ul (Hur); 2. Supțireii (CL) fam. Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
CUVINTE APROPIATE DE 'SUPTIRE' supțioárăSUPȚIRÁsupțiráresupțiráticsupțíresupțirímeSUPTOÁREsuptșpánSUPTÚRĂ |
GRAMATICA cuvântului SUPȚIRE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului supţire. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul SUPȚIRE poate fi: adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE supțire? Vezi cuvântul supțire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul supțire?[ sup-ți-re ] Se pare că cuvântul supțire are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Bun-bunuț?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
