 | as |
|
| Suprapus [ su-pra-pus ] VEZI SINONIME PENTRU suprapus PE ESINONIME.COM definiția cuvântului suprapus în mai multe dicționareDefinițiile pentru suprapus din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SUPRAPUS: SUPRAPÚS, -Ă, suprapuși, -se, adjectiv Așezat unul deasupra altuia, unul peste altul. Unul dintre paturile de lemn suprapuse scîrțîi. MIHALE, O. 19. Atelierele se aflau în fund, suprapuse, înghesuite – jos mașinile, sus zețăria și deasupra legătoria dimpreună cu cartonajele. PAS, Z. I 264. • (În contexte figurate) Deocamdată, mă apăr de războiul pe care mi-l poartă bătrînul – nu fățiș, ci încurcat în rețele suprapuse. SADOVEANU, Z. C. 77. • Clasă (sau pătură) suprapusă = clasă conducătoare, în orânduirea burgheză, care se bucură de toate privilegiile. Mulți din scriitorii ieșiți din clasele suprapuse au avut o privire de înțelegere pentru oamenii mici și i-au tratat ca frați. SADOVEANU, E. 260. În focul luptei sale împotriva păturii grecești suprapuse, «ruina frumoasei limbi vechi» Eminescu o pune în spinarea acelei pături suprapuse. IBRĂILEANU, spaniolă Hristos 164. ♦ (Despre formații geologice, epoci de civilizație etc.) Succedat în urma altuia, așezat deasupra altuia. Au fost două rînduri de așezări, suprapuse, la distanță de măcar o mie cinci sute de ani. C. PETRESCU, R. DR. 64. Forme diferite ale cuvantului suprapus: suprapus-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru SUPRAPUS, -Ă: SUPRAPÚS, -Ă adjectiv Așezat deasupra. • Clasă (sau pătură) suprapusă = clasă socială conducătoare. ♦ (Despre formații geologice, epoci de civilizație) Care urmează altuia. [< suprapune]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SUPRAPUS: SUPRAPÚS, -Ă, suprapuși, -se, adjectiv Pus deasupra altuia. ♦ (Despre formațiuni geologice, epoci de civilizație etc:) Care urmează după altul, care este așezat deasupra altuia. – vezi suprapune. Forme diferite ale cuvantului suprapus: suprapus-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SUPRAPUS: SUPRAPÚS, -Ă, suprapuși, -se, adjectiv (Despre formații geologice, epoci de civilizație etc.) Care urmează după altul, care este așezat deasupra altuia. – vezi suprapune. Forme diferite ale cuvantului suprapus: suprapus-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SUPRAPUS: SUPRAPUS adjectiv 1. (rar) superpus. (Două figuri geometrice suprapus.) 2. încălecat. (Straturi suprapus.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'SUPRAPUS' suprapúnsuprapunctáSUPRAPÚNESUPRAPÚNERESUPRAPÚSSUPRAPUTÉRESUPRARĂCÍRESUPRARĂCÍTSUPRARAFINÁRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL SUPRAPUS Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului suprapus dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Două figuri geometrice suprapus. Straturi suprapus. Două figuri geometrice suprapus. Straturi suprapus. |
GRAMATICA cuvântului SUPRAPUS? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului suprapus. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul SUPRAPUS poate fi: adjectiv,
|