 | as |
|
| Suprapunere [ su-pra-pu-ne-re ] VEZI SINONIME PENTRU suprapunere PE ESINONIME.COM definiția cuvântului suprapunere în mai multe dicționareDefinițiile pentru suprapunere din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SUPRAPUNERE: SUPRAPÚNERE, suprapuneri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) suprapune și rezultatul ei. Două unghiuri diedre sînt egale dacă prin suprapunere coincid. GEOMETRIA, S. 34. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SUPRAPUNERE: SUPRAPÚNERE, suprapuneri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) suprapune și rezultatul ei. – vezi suprapune. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru SUPRAPUNERE: SUPRAPÚNERE substantiv feminin Acțiunea de a (se) suprapune și rezultatul ei; superpoziție. [< suprapune]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SUPRAPUNERE: SUPRAPÚNERE, suprapuneri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) suprapune și rezultatul ei. – vezi suprapune. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru suprapunere: suprapúnere substantiv feminin (silabe -pra-), genitiv dativ articulat suprapúnerii; plural suprapúneri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru suprapunere: suprapúnere (su-pra-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat suprapúnerii; plural suprapúneri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SUPRAPUNERE: SUPRAPUNERE substantiv (rar) superpoziție. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'SUPRAPUNERE' SUPRAPROFÍTsuprapúnsuprapunctáSUPRAPÚNESUPRAPÚNERESUPRAPÚSSUPRAPUTÉRESUPRARĂCÍRESUPRARĂCÍT |
GRAMATICA cuvântului SUPRAPUNERE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului suprapunere. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul SUPRAPUNERE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE suprapunere? Vezi cuvântul suprapunere desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul suprapunere?[ su-pra-pu-ne-re ] Se pare că cuvântul suprapunere are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL SUPRAPUNERE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în caz afirmativ?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul suprapunere are forma: suprapúneri
