eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție suprafata


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Suprafaţă [ su-pra-fa-ţă ]
VEZI SINONIME PENTRU suprafaţă PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului suprafata în mai multe dicționare

Definițiile pentru suprafata din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a suprafața
Verbul: a suprafața (forma la infinitiv)
A suprafața conjugat la timpul prezent:
  • eu suprafațez
  • tu suprafațezi
  • el ea suprafațează
  • noi suprafațăm
  • voi suprafațați
  • ei ele suprafațează
VEZI VERBUL a suprafața CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SUPRAFAȚĂ:
SUPRAFÁȚĂ, suprafețe, substantiv feminin

1. Element geometric cu două dimensiuni; partea exterioară sau de deasupra a unui corp; față. Se uită la suprafețele... colțuroase ale pereților de stîncă. DUMITRIU, N. 149. Întunericul serii de vară învăluise cerul și pămîntul într-o apă adîncă, albăstrie, la suprafața căreia, colo sus de tot, scînteiau stelele. DAN, U. 52. Colonelul își sprijini spatele de rezemătoarea scaunului și mîinile și le întinse una alăturea de alta, pe toată suprafața mesei. SAHIA, N. 75.
       • Locuţiune adverbiala La suprafață = fără a pătrunde în esența lucrurilor, în mod superficial. Pictura de gen, practicată cu o deosebită măiestrie de pictorii flamanzi și olandezi, se mulțumea însă să înfățișeze doar la suprafață viața, nescoțînd la iveală conflictele și contradicțiile existente în sînul societății verb reflexiv:emii. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 379, 3/4.

2. Întindere delimitată (de teren, de pădure etc.) considerată sub raportul lungimii și lățimii (și măsurată în unități la pătrat). Suprafață arabilă.
       • Suprafață de respirație = suprafață pulmonară care dă capacitatea respiratorie. Bolnava se înăbușea. Suprafața de respirație se micșora din zi în zi. BART, E. 387.
♦ (geometrie) Arie limitată de o linie închisă (frîntă sau curbă). Suprafața dreptunghiului.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

SUPRAFAȚĂ
Glosar de termeni aviatici dă următoarea definitie pentru SUPRAFAȚĂ:
SUPRAFAȚĂ arie pe care se execută diverse forțe aerodinamice, îndeplinind diferite funcțiuni în realizarea zborului. Suprafața de comandă, contribuie la pilotarea aeronavei, putând fi fixe sau mobile (ampenajul orizontal și vertical, eleroanele etc.). Suprafața de stabilizare, contribuie la menținerea direcției aparatelor de zbor cu voalură (parașute, parapante etc.). Suprafața portantă, asupra acesteia se exercită portanța (vezi) (ex. aripa de avion, rotorul elicopterului). Suprafața rotativă, ansamblul palelor sau aripilor aflate în afara aeronavei, aflate în mișcare de rotație în jurul unui ax apropiat de verticală în scopul susținerii aeronavei.
Definiție sursă: Glosar de termeni aviatici

SUPRAFAȚĂ
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru SUPRAFAȚĂ:
SUPRAFÁȚĂ, suprafețe, substantiv feminin

1. Partea exterioară sau de deasupra a unui corp; față.
       • Locuţiune adverbiala La suprafață = fără a pătrunde în esența lucrurilor, în mod superficial.

2. Întindere nelimitată (de teren, de pădure etc.) considerată sub raportul lungimii și lățimii, măsurată în unități la pătrat.
       • Suprafață de respirație = suprafață pulmonară care dă capacitatea respiratorie.
♦ (geometrie) Arie2 limitată de o linie închisă (frântă sau curbă) măsurată în unități la pătrat.

– Din supra- + față (după limba franceza surface).

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

SUPRAFAȚĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SUPRAFAȚĂ:
SUPRAFÁȚĂ suprafataéțe forme

1) Partea de deasupra a unui corp. suprafataața Pământului. La suprafataața apei.
       • La suprafata a) în partea exterioară; b) fără a pătrunde în esența lucrurilor; în mod superficial. De suprafata care este lipsit de profunzime; superficial.

2) figurat Partea de dinafară a unui lucru; aparență; exterior.

3) Figură geometrică formată prin deplasarea unei linii; arie. suprafata arabilă. suprafataața unui triunghi.
       • suprafata de recepție teritoriu pe care își adună apele un bazin, un râu, un lac sau o mare. [G.-D. suprafeței] /supra- + față
Forme diferite ale cuvantului suprafata: suprafataéțe

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

SUPRAFAȚĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SUPRAFAȚĂ:
SUPRAFÁȚĂ, suprafețe, substantiv feminin

1. Partea exterioară sau de deasupra a unui corp; față.
♦ figurat Exterior, aparență.
       • locuțiune adjectiv De suprafață = care nu are profunzime; superficial.
       • Locuţiune adverbiala La suprafață = fără a pătrunde în esența lucrurilor, în mod superficial.

2. Întindere delimitată considerată sub raportul lungimii și lățimii.
♦ (geometrie) Arie limitată de o linie închisă (frântă sau curbă) măsurată în unități la pătrat.

– Supra1- + față (după limba franceza surface).

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

SUPRAFAȚĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SUPRAFAȚĂ:
SUPRAFÁȚĂ, suprafețe, substantiv feminin

1. Partea exterioară sau de deasupra a unui corp; față.
♦ figurat Exterior, aparență.
       • locuțiune adjectiv De suprafață = care nu are profunzime; superficial.
       • Locuţiune adverbiala La suprafață = fără a pătrunde în esența lucrurilor, în mod superficial.

2. Întindere delimitată considerată sub raportul lungimii și lățimii.
♦ (geometrie) Arie limitată de o linie închisă (frântă sau curbă) măsurată în unități la pătrat.

– Supra1- + față (după limba franceza surface).

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

suprafață
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru suprafață:
*suprafáță forme, plural ețe (supra- și față; limba franceza surface, lat super-ficies. vezi superficial). Partea exterioară saŭ de deasupra, față: suprafața pămîntuluĭ, a apeĭ, a unuĭ poligon. figurat Exterior, aparență: nu observa numaĭ suprafața, ci adîncește lucrurile! Întindere: suprafața uneĭ țărĭ.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

SUPRAFAȚĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SUPRAFAȚĂ:
SUPRAFAȚĂ s.

1. (matematică) (învechit) surfață.

2. întindere, mărime. (suprafata unui locuțiune)

3. cuprins, întindere, întins, spațiu, teritoriu, (învechit) cuprindere, olat. (Pe toată suprafata țării.)

4. regiune, teritoriu, zonă. (O suprafata aridă.)

5. față, întindere, întins, (învechit) surfață. (Pe suprafata mării, a cîmpiei.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

SUPRAFAȚA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SUPRAFAȚA:
SUPRAFAȚÁ, suprafațez, verb

I. tranzitiv (tehnică)

1. A acoperi suprafața unei piese, a unei construcții etc. cu un strat superficial în scop util sau decorativ.

2. A netezi și finisa o îmbrăcăminte rutieră.

– Din suprafață (după limba franceza surfacer).

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

SUPRAFAȚA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SUPRAFAȚA:
SUPRAFAȚÁ, suprafațez, verb

I. tranzitiv (tehnică)

1. A acoperi suprafața unei piese, a unei construcții etc. cu un strat superficial în scop util sau decorativ.

2. A netezi și finisa o îmbrăcăminte rutieră.

– Din suprafață (după limba franceza surfacer).

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SUPRAFAȚĂ
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru SUPRAFAȚĂ:
SUPRAFÁȚĂ substantiv feminin

1. Față, parte exterioară a unui corp.

2. Întindere delimitată (de teren, de pădure) etc.
♦ (geometrie) Arie limitată de o linie închisă, măsurată în unități de măsură speciale. [< supra- + față, după limba franceza surface].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

suprafață
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru suprafață:
suprafáță (-țe), substantiv feminin Exterior, întindere. Traducere din latina superficies sau din limba franceza surface, adaptat la față.

– derivat superficial, adjectiv, din limba franceza superficiel; superficialitate, substantiv feminin, din limba franceza superficialité.
Forme diferite ale cuvantului suprafata: suprafata-țe

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

suprafață
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru suprafață:
suprafață forme

1. întinderea unui corp solid considerat sub raportul lungimii și lărgimii;

2. partea exterioară a unui corp;

3. figurat exterior, aparență: a se opri la suprafața lucrurilor.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SUPRAFAȚĂ
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru SUPRAFAȚĂ:
SUPRAFÁȚĂ substantiv feminin

1. față, parte exterioară a unui corp.

2. întindere delimitată (de teren, de pădure) etc.

3. (matematică) arie limitată de o linie închisă. (după limba franceza surface)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

SUPRAFAȚA
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru SUPRAFAȚA:
SUPRAFAȚÁ verb

I. trecut A realiza un strat superficial la o piesă, la o construcție.
♦ A uniformiza suprafața îmbrăcămintei rutiere. [După limba franceza surfacer].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

SUPRAFAȚA
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru SUPRAFAȚA:
SUPRAFAȚÁ verb trecut

1. a acoperi cu un strat superficial o piesă, o construcție.

2. a uniformiza suprafața îmbrăcămintei rutiere. (după limba franceza surfacer)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

suprafața
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru suprafața:
suprafațá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu suprafațéz, persoana a treia singular: el / ea și plural suprafațeáză
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

suprafață
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru suprafață:
suprafáță (su-pra-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat supraféței; plural supraféțe
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

suprafață
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru suprafață:
suprafáță substantiv feminin (silabe -pra-), plural supraféțe
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'SUPRAFATA'
SUPRAEXPLOATÁRESUPRAEXPÚNESUPRAEXPÚNERESUPRAEXPÚSSUPRAFÁȚĂSUPRAFAȚÁRESUPRAFAȚÁTsupraficiálSUPRAFÍN

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL suprafață
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului suprafață dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
SUPRAFÁȚĂ suprafațăéțe forme 1 Partea de deasupra a unui corp.
Suprafațăața Pământului.
La suprafațăața apei.
       • La suprafață a în partea exterioară; b fără a pătrunde în esența lucrurilor; în mod superficial.
De suprafață care este lipsit de profunzime; superficial.
Suprafață arabilă.
Suprafațăața unui triunghi.
       • suprafață de recepție teritoriu pe care își adună apele un bazin, un râu, un lac sau o mare.
Suprafață unui locuțiune 3.
Pe toată suprafață țării.
O suprafață aridă.
Pe suprafață mării, a cîmpiei.
Suprafață unui locuțiune 4.
Pe suprafață mării, a câmpiei.

GRAMATICA cuvântului suprafață?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului suprafață.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul suprafață poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul suprafață sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural verbul suprafața se conjugă: ei ele suprafațeáză
  • group icon La plural substantivul suprafață are forma: supraféțe
VEZI PLURALUL pentru suprafață la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE suprafaţă?
Vezi cuvântul suprafaţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul suprafaţă?
[ su-pra-fa-ţă ]
Se pare că cuvântul suprafaţă are patru silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL suprafață
Inţelegi mai uşor cuvântul suprafață dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Locuţiune adverbiala La suprafață = fără a pătrunde în esența lucrurilor, în mod superficial
Suprafață de respirație = suprafață pulmonară care dă capacitatea respiratorie
Locuţiune adverbiala La suprafață = fără a pătrunde în esența lucrurilor, în mod superficial
Suprafață de respirație = suprafață pulmonară care dă capacitatea respiratorie
locuțiune adjectiv De suprafață = care nu are profunzime; superficial
Locuţiune adverbiala La suprafață = fără a pătrunde în esența lucrurilor, în mod superficial
locuțiune adjectiv De suprafață = care nu are profunzime; superficial
Locuţiune adverbiala La suprafață = fără a pătrunde în esența lucrurilor, în mod superficial

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL suprafață

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Nucă vomică?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
aparat centrifugal folosit pentru separarea smântânii din lapte
plante cultivate de om pentru folosul pe care îl aduc
nume dat semințelor mature ale unui arbust tropical care conțin stricnină
de la sat; rural
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app