 | as |
|
| Suplinitor [ su-pli-ni-tor ] VEZI SINONIME PENTRU suplinitor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului suplinitor în mai multe dicționareDefinițiile pentru suplinitor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SUPLINITÓR: SUPLINITÓR, -OÁRE, suplinitori, -oare, adjectiv (Mai ales despre profesori; și substantivat) (Persoană) care înlocuiește pe cineva în muncă. Este suplinitor la catedrele de muzică, desen, gimnastică, scrimă și religie de la gimnaziul clasic înființat de curînd în urbea sa natală. CARAGIALE, O. II 119. Forme diferite ale cuvantului suplinitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SUPLINITÓR: SUPLINITÓR, -OÁRE, suplinitori, -oare, adjectiv, substantiv masculin și forme 1. Adj. (Adesea substantivat) Care suplinește (1) într-o funcție, într-o muncă. 2. S. m. și forme Cadru didactic care nu e titularizat. – Suplini + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului suplinitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SUPLINITÓR: SUPLINITÓR, -OÁRE, suplinitori, -oare, adjectiv, substantiv masculin și forme 1. Adj. (Adesea substantivat) Care suplinește (1) într-o funcție, într-o muncă. 2. S. m. și forme Cadru didactic care nu e titularizat. – Suplini + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului suplinitor: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru SUPLINITÓR: SUPLINITÓR, -OÁRE adjectiv, substantiv masculin și forme (Profesor, institutor etc.) care suplinește pe cineva la o catedră sau (prin extensie) într-o muncă. [< suplini + -tor, după italiana supplitore]. Forme diferite ale cuvantului suplinitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru SUPLINITÓR: SUPLINITÓR, -OÁRE adjectiv, substantiv masculin forme 1. (cel) care suplinește în muncă, într-o funcție; locțiitor, supleant. 2. (cadru didactic) care nu este titularizat. (< suplini + -tor) Forme diferite ale cuvantului suplinitor: -oÁre Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SUPLINITÓR: SUPLINITÓR suplinitoroáre (suplinitoróri, suplinitoroáre) și substantival (despre persoane) Care suplinește; cu funcția de suplinire. /a suplini + sufix suplinitortor Forme diferite ale cuvantului suplinitor: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru suplinitor: suplinitór adjectiv masculin, substantiv masculin (silabe -pli-), plural suplinitóri; forme singular și plural suplinitoáre, genitiv dativ singular articulat suplinitoárei Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru suplinitor: suplinitór (su-pli-) adjectiv masculin, substantiv masculin, plural suplinitóri; adjectiv feminin, substantiv feminin singular și plural suplinitoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru suplinitor: *suplinitór, -oáre adjectiv Care suplinește: profesor suplinitor. substantiv Un suplinitor. Forme diferite ale cuvantului suplinitor: -oáre Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SUPLINITOR: SUPLINITOR substantiv, adjectiv înlocuitor, (învechit) supleant. (Și-a găsit un suplinitor la catedră.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru suplinitor: suplinitor m. cel ce suplinește o funcțiune în lipsa titularului. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'SUPLINITOR' suplinéscSUPLINÍsuplinínțăSUPLINÍRESUPLINITÓRSÚPLUSUPÓRTSUPORTÁSUPORTÁBIL |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL suplinitor Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului suplinitor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii SUPLINITÓR suplinitoroáre suplinitoróri, suplinitoroáre și substantival despre persoane Care suplinește; cu funcția de suplinire. /a suplini + sufix suplinitortor. Și-a găsit un suplinitor la catedră. Și-a găsit un suplinitor la catedră. |
GRAMATICA cuvântului suplinitor? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului suplinitor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul suplinitor poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE suplinitor? Vezi cuvântul suplinitor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul suplinitor?[ su-pli-ni-tor ] Se pare că cuvântul suplinitor are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL suplinitor |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ♦ ace de gheață?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul suplinitor are forma: suplinitóri
