 | as |
|
| Suplinire [ su-pli-ni-re ] VEZI SINONIME PENTRU suplinire PE ESINONIME.COM definiția cuvântului suplinire în mai multe dicționareDefinițiile pentru suplinire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SUPLINIRE: SUPLINÍRE, supliniri, substantiv feminin Acțiunea de a suplini și rezultatul ei; înlocuire, completare; prin extensie loc, funcție de suplinitor (la o catedră). – vezi suplini. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SUPLINIRE: SUPLINÍRE, supliniri, substantiv feminin Acțiunea de a suplini și rezultatul ei; înlocuire, completare; prin extensie loc, funcție de suplinitor (la o catedră). – vezi suplini. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SUPLINIRE: SUPLINÍRE, supliniri, substantiv feminin Acțiunea de a suplini și rezultatul ei; înlocuire, completare; prin extensie loc, funcție de suplinitor (la o catedră). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru SUPLINIRE: SUPLINÍRE substantiv feminin Acțiunea de a suplini și rezultatul ei; (concret) catedră la care funcționează un suplinitor. [< suplini]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru SUPLINIRE: SUPLINÍRE substantiv feminin acțiunea de a suplini; catedră la care funcționează un suplinitor. (< suplini) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru suplinire: *supliníre forme Funcțiunea de suplinitor. Locu de suplinitor. – Fals suplinință. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru suplinire: supliníre substantiv feminin (silabe -pli-), genitiv dativ articulat suplinírii; plural supliníri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru suplinire: supliníre (su-pli-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat suplinírii; plural supliníri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SUPLINIRE: SUPLINIRE substantiv înlocuire. (suplinire cuiva la o catedră.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'SUPLINIRE' SUPLIMENTÁREsuplinéscSUPLINÍsuplinínțăSUPLINÍRESUPLINITÓRSÚPLUSUPÓRTSUPORTÁ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL SUPLINIRE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului suplinire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Suplinire cuiva la o catedră. Suplinire cuiva la o catedră. |
GRAMATICA cuvântului SUPLINIRE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului suplinire. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul SUPLINIRE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE suplinire? Vezi cuvântul suplinire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul suplinire?[ su-pli-ni-re ] Se pare că cuvântul suplinire are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL SUPLINIRE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Gros în ori la ceafă sau cu ceafa groasă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul suplinire are forma: supliníri
