 | as |
|
| Suplicant [ su-pli-cant ] VEZI SINONIME PENTRU suplicant PE ESINONIME.COM definiția cuvântului suplicant în mai multe dicționareDefinițiile pentru suplicant din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SUPLICANT: SUPLICÁNT, -Ă, suplicanți, -te, substantiv masculin și forme (învechit) Persoană care suplică; persoană care adresează o suplică. – Din germana Supplikant. Forme diferite ale cuvantului suplicant: suplicant-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SUPLICANT: SUPLICÁNT, -Ă, suplicanți, -te, substantiv masculin și forme (învechit) Persoană care suplică; persoană care adresează o suplică. – Din germana Supplikant. Forme diferite ale cuvantului suplicant: suplicant-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SUPLICANT: SUPLICÁNT, -Ă, suplicanți, -te, substantiv masculin și forme (Învechit) Persoană care se roagă cu stăruință, care adresează o suplică. Forme diferite ale cuvantului suplicant: suplicant-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru suplicant: *suplicánt, -ă substantiv (latina súpplicans, -ántis; italiana supplicante). Rar. Cel ce adresează o suplică. Forme diferite ale cuvantului suplicant: suplicant-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru suplicant: suplicánt (învechit) (su-pli-) substantiv masculin, plural suplicánți Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru suplicant: suplicánt substantiv masculin (silabe -pli-), plural suplicánți Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru suplicant: suplicant m. cel ce suplică. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru suplicant: suplicant substantiv verbal RECLAMANT. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'SUPLICANT' supletóricsupletúrăsúplicSUPLICÁSUPLICÁNTsuplicántăsuplicáreSUPLICÁȚIEsuplicătór |
GRAMATICA cuvântului suplicant? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului suplicant. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul suplicant poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE suplicant? Vezi cuvântul suplicant desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul suplicant?[ su-pli-cant ] Se pare că cuvântul suplicant are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL suplicant |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Ziua numelui?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul suplicant are forma: suplicánți
