 | as |
|
| Suplică [ su-pli-că ] VEZI SINONIME PENTRU suplică PE ESINONIME.COM definiția cuvântului suplica în mai multe dicționareDefinițiile pentru suplica din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a suplica (forma la infinitiv) A suplica conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru suplică: *súplică forme, plural ĭ și e (it. supplica, despre supplicare, a ruga cu umilință saŭ cu insistență; limba franceza supplique. vezi su-plec, ex-plic). Rar. Hîrtie care conține o cerere saŭ o rugăminte adresată uneĭ autoritățĭ. – Ob. petițiune, cerere. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SUPLICA: SUPLICÁ, suplíc, verb I. intranzitiv (Învechit) A se ruga cu stăruință și umilință. S-o vadă rugătoare că pentru el suplică, Mai bine mort să fie de zece ori ar verb reflexiv:ea. MACEDONSKI, O. I 249. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru suplica: suplicá (-c, -át), verb – A se ruga de cineva. latina supplicare (secolul XIX), italiana supplicare. – derivat suplică, substantiv feminin (cerere, jalbă), din limba franceza supplique; suplicant, substantiv masculin, din italiana supplicante. Forme diferite ale cuvantului suplica: suplica-c suplica-át Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SUPLICĂ: SÚPLICĂ, suplici, substantiv feminin (Învechit) Cerere, jalbă, plîngere. Advocatul ce l-ați avut era un ignorant... Să vă fac eu o suplică cu litere latine. NEGRUZZI, S. I 281. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SUPLICA: SUPLICÁ, suplíc, verb I. intranzitiv (învechit) A se ruga de cineva cu stăruință și umilință. – Din latina, italiana supplicare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SUPLICA: SUPLICÁ, suplíc, verb I. intranzitiv (învechit) A se ruga de cineva cu stăruință și umilință. – Din latina, italiana supplicare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SUPLICĂ: SUPLÍCĂ, suplici, substantiv feminin (învechit și regional) Cerere, jalbă, plângere. – Din limba franceza supplique, germana Supplik, italiana supplica. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SUPLICĂ: SUPLÍCĂ, suplici, substantiv feminin (învechit) Cerere, jalbă, plângere. – Din limba franceza supplique, germana Supplik, italiana supplica. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru suplica: suplicá verb (silabe -pli-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu suplíc, persoana a treia singular: el / ea și plural suplícă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SUPLICĂ: SUPLICĂ substantiv (istorie) (învechit) arzmagzar, magzar. (suplica adresată curții otomane.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru suplică: suplícă (învechit, regional) (su-pli-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat suplícii; plural suplíci Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru suplică: suplícă substantiv feminin (silabe -pli-), genitiv dativ articulat suplícii; plural suplíci Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru suplica: suplicá (a suplica) (învechit) (su-pli-) verb, indicativ prezent 3 suplícă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SUPLICĂ: SUPLÍCĂ substantiv verbal cerere, petiție, plângere, reclamație. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru suplică: suplică substantiv verbal CERERE. PETIȚIE. PLÎNGERE. RECLAMAȚIE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru suplică: suplică forme cerere de grație, de favoare. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'SUPLICA' supletórsupletóricsupletúrăsúplicSUPLICÁSUPLICÁNTsuplicántăsuplicáreSUPLICÁȚIE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL suplică Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului suplică dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Suplică adresată curții otomane. Suplică adresată curții otomane. Suplicá a suplică învechit su-pli- verb, indicativ prezent 3 suplícă. |
GRAMATICA cuvântului suplică? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului suplică. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul suplică poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE suplică? Vezi cuvântul suplică desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul suplică?[ su-pli-că ] Se pare că cuvântul suplică are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL suplică |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A da pe cineva peste cap?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul suplica se conjugă: ei ele suplícă
