 | as |
|
| Supletiv [ su-ple-tiv ] VEZI SINONIME PENTRU supletiv PE ESINONIME.COM definiția cuvântului supletiv în mai multe dicționareDefinițiile pentru supletiv din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SUPLETIV: SUPLETÍV, -Ă, supletivi, -e, adjectiv 1. (Despre forme gramaticale) Care completează, care întregește ansamblul formelor flexionare ale unui cuvânt. 2. (Despre o normă legală) Care se aplică în măsura în care părțile nu stabilesc altfel prin actele juridice pe care le încheie; facultativ. – Din limba franceza supplétif. Forme diferite ale cuvantului supletiv: supletiv-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SUPLETIV: SUPLETÍV, -Ă, supletivi, -e, adjectiv 1. (Despre forme gramaticale) Care completează, care întregește ansamblul formelor flexionare ale unui cuvânt. 2. (Despre o normă legală) Care se aplică în măsura în care părțile nu stabilesc altfel prin actele juridice pe care le încheie; facultativ. – Din limba franceza supplétif. Forme diferite ale cuvantului supletiv: supletiv-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru SUPLETIV: SUPLETÍV, -Ă adjectiv 1. (despre forme gramaticale) care completează schema flexionară a unui cuvânt. 2. (despre o normă legală) care se aplică în măsura în care părțile nu convin altfel, prin actele juridice pe care le încheie; interpretativ, facultativ. (< limba franceza supplétif) Forme diferite ale cuvantului supletiv: supletiv-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SUPLETIV: SUPLETÍV, -Ă, supletivi, -e, adjectiv (Despre forme gramaticale) Care întregește, completează schema flexionară a unui cuvînt. Verbul «a fi» are în flexiunea sa formele supletive «sînt» și «este», care provin de la alte radicale decît verbul «a fi». Forme diferite ale cuvantului supletiv: supletiv-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SUPLETIV: SUPLETÍV supletivă (supletivi, supletive) (despre forme gramaticale) Care completează paradigma formelor flexionare ale unui cuvânt; care își modifică radicalul. [silabe su-ple-] /<fr. suppletif Forme diferite ale cuvantului supletiv: supletivă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru SUPLETIV: SUPLETÍV, -Ă adjectiv (Despre forme gramaticale) Care completează schema flexionară a unui cuvânt. [< limba franceza supplétif, conform latina suppletus]. Forme diferite ale cuvantului supletiv: supletiv-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru supletiv: *supletív, -ă adjectiv (latina suppletivus). gramatică Suplementar, care completează înțelesu cuvîntuluĭ principal. Forme diferite ale cuvantului supletiv: supletiv-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru SUPLETIV: SUPLETÍV, -Ă adjectiv (< limba franceza supplétif, conform latina suppletus): în sintagma formă supletivă (vezi). Forme diferite ale cuvantului supletiv: supletiv-Ă Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru supletiv: supletív adjectiv masculin (silabe -ple-), plural supletívi; forme singular supletívă, plural supletíve Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru supletiv: supletív (su-ple-) adjectiv masculin, plural supletívi; forme supletívă, plural supletíve Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SUPLETIV: SUPLETIV adjectiv (juridic) facultativ. (O normă legală supletiv.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru supletiv: supletiv a. care completează. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'SUPLETIV' SUPLECÁTSUPLEMÉNTSUPLEMENTÁR, -ĂSUPLÉȚESUPLETÍVSUPLETIVÍSMsupletórsupletóricsupletúră |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL supletiv Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului supletiv dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii SUPLETÍV supletivă supletivi, supletive despre forme gramaticale Care completează paradigma formelor flexionare ale unui cuvânt; care își modifică radicalul. O normă legală supletiv. O normă legală supletiv. |
GRAMATICA cuvântului supletiv? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului supletiv. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul supletiv poate fi: adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE supletiv? Vezi cuvântul supletiv desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul supletiv?[ su-ple-tiv ] Se pare că cuvântul supletiv are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL supletiv |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Alb la față?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
