 | as |
|
| Supleanţă [ su-plea-n-ţă ] VEZI SINONIME PENTRU supleanţă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului supleanta în mai multe dicționareDefinițiile pentru supleanta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru SUPLEANȚĂ: SUPLEÁNȚĂ substantiv feminin înlocuire temporară a unui funcționar, a unui membru dintr-o adunare, dintr-un birou. (< limba franceza suppléance) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru supleantă: supleántă (su-ple-an-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat supleántei; plural supleánte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru supleanță: supleánță, supleánțe, substantiv feminin (învechit) funcția de supleant (vezi). Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru supleanță: *supleánță forme, plural e (în franceză suppléance). Funcțiunea de supleant. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru supleantă: supleántă substantiv feminin (silabe -ple-an-), plural supleánte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru supleanță: supleanță forme funcțiunea supleantului. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru supleanță: supleánță substantiv feminin, plural supleánțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'SUPLEANTA' suplantátsuplantézSUPLEÁSUPLEÁNTsupleántăsupleáresúplecSUPLECÁsuplecáre |
GRAMATICA cuvântului supleanță? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului supleanță. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul supleanță poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE supleanţă? Vezi cuvântul supleanţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul supleanţă?[ su-plea-n-ţă ] Se pare că cuvântul supleanţă are patru silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala de pe băncile școlii?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul supleantă are forma: supleánte
