 | as |
|
| Superior [ su-pe-ri-or ] VEZI SINONIME PENTRU superior PE ESINONIME.COM definiția cuvântului superior în mai multe dicționareDefinițiile pentru superior din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SUPERIÓR: SUPERIÓR, -OÁRĂ, superiori, -oare, adjectiv (În opoziție cu inferior; adesea urmat de un element de comparație la dativ) 1. Care este sau se află mai sus decît altul, care ocupă un loc în spațiu deasupra altuia; de sus. Etaj superior. Strat superior. Membre superioare. ♦ (Despre cursul apelor curgătoare) Care se află mai aproape de izvor decît de vărsare (în raport cu un punct de pe parcurs). Cursul superior al Dunării. 2. Care are sau ocupă un rang sau o demnitate mai mare decît altul. Funcționar superior. • Ofițer superior = ofițer cu un grad înalt în armată (maior sau mai mare decît acesta). Animal superior = animal care ocupă locul cel mai înalt pe scara zoologică, ( vezi mamifer). Vertebratele sînt animale superioare. ▭ Învățămînt superior = treaptă a învățămîntului urmînd după învâțămîntul mediu și cuprinzînd universități și institute în care se predau cunoștințe speciale aprofundate, menite să formeze specialiști cu o înaltă calificare. (În vechea organizare a școlii) Curs superior = ciclu de învățămînt cuprinzînd ultimele trei (sau patru) clase din cursul de șapte (sau de opt) ani al liceului. Ei, ce e cu domnul Catone al tău? întrebă Nellu Lipan, cu aerul lui insuportabil de frate cu un an mai mare, trecut de doi ani în cursul superior de liceu. C. PETRESCU, C. vezi 9. Stoica, profesorul de latinește de la cursul superior, stătea tocmai la Socola. HOGAȘ, DR. II 120. ♦ (Substantivat) Persoană încadrată într-o ierarhie (în special în cea militară) în raport cu cei pe care îi are în subordine. Fiind extrem de conștiincios în serviciu și disprețuitor de moarte, superiorii îl lăsau în pace, mulțumindu-se a zice că-i cam scrîntit. REBREANU, P. S. 51. Să te scoli de pe scaun și să-mi stai smirnă înaintea superiorului, căci am să-ți dau ceva ordine. HOGAȘ, H. 85. ♦ Cel care conduce o mănăstire; egumen, egumenă. Se plătea un drept deosebit pentru orice procesiune; se mai dau bani... la fiece schimbare a superiorului [mănăstirii]. BOLINTINEANU, O. 297. 3. Care este de calitate mai bună, care are importanță mai mare sau valorează mai mult decît altul, care este (sau crede că este) la un nivel mai înalt decît altul. Erau puțini aceia care-și îngăduiau cuvinte neînfrînate... și aceștia erau oameni cu superioară cultură, cu situații sociale foarte înalte. SADOVEANU, E. 102. Atunci am înțeles... că poate exista o lume superioară dragostei. CAMIL PETRESCU, U. N. 183. Un moment el se opri în ușă, aruncă lumii ce ospăta o ochire de sus, o ochire de om superior. GANEm N. III 193. Această cădere a unei întocmiri rele și înlocuirea ei prin alta superioară a trebuit să dea naștere la o mulțime de așteptări optimiste. GHEREA, ST. Hristos II 291. • Matematici superioare = parte a matematicii, care folosește metode de cercetare foarte complexe și dă generalizări din cele mai largi. Registru superior = registru care cuprinde sunetele cele mai înalte ale vocii sau ale instrumentelor muzicale. Forme diferite ale cuvantului superior: -oÁrĂ Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SUPERIÓR: SUPERIÓR, -OÁRĂ, superiori, -oare, adjectiv 1. Care ocupă un loc în spațiu deasupra altuia; de sus. ♦ (muzică) Registru superior = registru care cuprinde sunetele cele mai înalte ale vocii sau ale unui instrument. ♦ (Despre cursul apelor curgătoare) Care se află mai aproape de izvor decât de vărsare. 2. Care are sau ocupă un rang sau o demnitate mai mare în raport cu altcineva. ♦ Ofițer superior = ofițer cu un grad înalt (de la maior în sus). Animal superior = animal care ocupă locul cel mai evoluat pe scara zoologică. Învățământ superior = treaptă a învățământului care urmează după învățământul liceal, cuprinzând universități și institute, în care se predau cunoștințe speciale, aprofundate, menite să formeze specialiști cu o înaltă calificare. (În vechea organizare a învățământului) Curs superior = ciclu de învățământ cuprinzând ultimele trei (sau patru) clase din cursul de șapte (sau de opt) ani ai liceului. ♦ (Substantivat) Calificativ atribuit unei persoane încadrate într-o ierarhie, în raport cu cei pe care îi are în subordine. 3. Care este de calitate mai bună; care se distinge de ceilalți prin merite deosebite. [ pronunție: -ri-or] – Din latina superior, limba franceza supérieur. Forme diferite ale cuvantului superior: -oÁrĂ Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SUPERIÓR: SUPERIÓR, -OÁRĂ, superiori, -oare, adjectiv 1. Care ocupă un loc în spațiu deasupra altuia; de sus. ♦ (muzică) Registru superior = registru care cuprinde sunetele cele mai înalte ale vocii sau ale unui instrument. ♦ (Despre cursul apelor curgătoare) Care se află mai aproape de izvor decât de vărsare. 2. Care are sau ocupă un rang sau o demnitate mai mare în raport cu altcineva. • Ofițer superior = ofițer cu un grad înalt (de la maior în sus). Animal superior = animal care ocupă locul cel mai evoluat pe scara zoologică. Învățământ superior = treaptă a învățământului care urmează după învățământul liceal, cuprinzând universități și institute, în care se predau cunoștințe speciale, aprofundate, menite să formeze specialiști cu o înaltă calificare. (în vechea organizare a învățământului) Curs superior = ciclu de învățământ cuprinzând ultimele trei (sau patru) clase din cursul de șapte (sau de opt) ani ai liceului. ♦ (Substantivat) Calificativ atribuit unei persoane încadrate într-o ierarhie, în raport cu cei pe care îi are în subordine. 3. Care este de calitate mai bună; care se distinge de ceilalți prin merite deosebite. [ pronunție: -ri-or] – Din latina superior, limba franceza supérieur. Forme diferite ale cuvantului superior: -oÁrĂ Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SUPERIÓR: SUPERIÓR1 superioroáră (superioróri, superioroáre) 1) Care se găsește în partea de sus; situat deasupra. Strat superior. • Membre superioroare mâinile la om. Curs superior al unei ape curgătoare sector care se află mai aproape de izvor decât de vărsare. 2) Care ocupă treapta cea mai înaltă într-o ierarhie; suprem; prim. Calitate superioroară. • Ofițer superior ofițer cu grad mai înalt decât al căpitanului. Animal superior (sau plantă superioroară) animal (sau plantă) care se află pe treapta cea mai avansată a unei evoluții. 3) Care a atins un nivel înalt de evoluție; cu o evoluție avansată. Vegetație superioroară. 4) (despre persoane și despre manifestările lor) Care denotă cunoștințe, merite, forță mai mare (în raport cu alții). Spirit superior. [silabe -ri-or] /<lat. superior, limba franceza supérieur Forme diferite ale cuvantului superior: oáră Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru superior: *superiór, -oáră adjectiv (latina superior). De sus: partea superioară. De un grad înalt (pin aluz. la coloana de mercur, care se suĭe la căldură): temperatură superioară. figurat Maĭ mare de cît alțiĭ în talent, rang, merit, forță: om, talent, funcțiune superioară. De calitate deosebită: marfă superioară. Ofițer superior, maĭor, locotenent-colonel, colonel. A fi superior evenimentelor, ale înfrunta cu curaj. S. m. Maĭ mare în funcțiune: a te supune superiorilor tăĭ ( vezi subaltern). Șef de mînăstire saŭ de comunitate religioasă, stariț. adverb În mod superior. - Nu zice a fi maĭ superior de cît altu, ci a fi superior altuĭa! Forme diferite ale cuvantului superior: -oáră Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru SUPERIÓR: SUPERIÓR, -OÁRĂ adjectiv 1. Așezat în partea de sus; deasupra, de sus. ♦ (Despre cursuri de apă) Care se află spre izvor. 2. Care are un loc înalt (într-o ordine, într-o ierarhie). 3. Care se distinge, se deosebește prin calități, prin merite deosebite; care este la un nivel mai înalt. ♦ Matematici superioare = parte a matematicii care folosește metode de cercetare foarte complexe. // substantiv masculin și forme Cel care ocupă un loc mai important într-o ierarhie față de cei pe care îi are în subordine; cel care are un grad mai mare decât altul. [pronume -ri-or. / conform latina superior, limba franceza supérieur]. Forme diferite ale cuvantului superior: -oÁrĂ Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru SUPERIÓR: SUPERIÓR, -OÁRĂ I. adjectiv 1. așezat în partea de sus; deasupra. • (despre cursuri de apă) spre izvor. 2. care are un loc înalt (într-o ierarhie). 3. care se distinge prin calități, prin merite deosebite. • la un nivel mai înalt. ♦ matematici superior oare = parte a matematicii care folosește metode de cercetare foarte complexe; învățământ superior = treaptă a învățământului care urmează după cel liceal; studii superior oare = studii universitare. II. substantiv masculin forme cel care ocupă un loc mai important într-o ierarhie, cel care are un grad mai mare decât altul. (< latina superior, limba franceza supérieur) Forme diferite ale cuvantului superior: -oÁrĂ Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SUPERIOR: SUPERIOR adjectiv, s. 1. adjectiv ales, fin, selectat, selecționat, sortat, triat. (Vinuri superior.) 2. adjectiv finanțe (Ciocolată superior.) 3. adjectiv (livresc) preeminent. (superior ca valoare, rang etc.) 4. substantiv șef. (superiorul și subalternii.) 5. adjectiv ales, deosebit, distins, rar. (Un om superior.) 6. adjectiv evoluat. (Stadiu superior de dezvoltare.) 7. adjectiv înalt, ridicat. (Nivel superior de trai.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SUPERIÓR: SUPERIÓR2 superioroáră (superioróri, superioroáre) m. și forme Persoană care deține un post sau o funcție mai mare în raport cu altele din subordinea sa; șef. [silabe -ri-or] /<lat. superior, limba franceza supérieur Forme diferite ale cuvantului superior: oáră Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru superior: superiór adjectiv masculin (silabe -ri-or), plural superióri; forme singular superioáră, plural superioáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru superior: superiór (-ri-or) adjectiv masculin, plural superióri; forme superioáră, plural superioáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SUPERIÓR: SUPERIÓR substantiv verbal egumen, stareț. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru superior: superior substantiv verbal EGUMEN. STAREȚ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Superior: Superior ≠ inferior Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'SUPERIOR' SUPERINTENDÉNTsuperintendénțăsuperintendențíeSUPERINVOLÚȚIESUPERIÓRSUPERIORITÁTESUPERLATÍVsuperlativaménteSUPERLÓNG |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Superior Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului superior dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii SUPERIÓR1 superioroáră superioróri, superioroáre 1 Care se găsește în partea de sus; situat deasupra. Strat superior. • Membre superioroare mâinile la om. Curs superior al unei ape curgătoare sector care se află mai aproape de izvor decât de vărsare. Calitate superioroară. • Ofițer superior ofițer cu grad mai înalt decât al căpitanului. Animal superior sau plantă superioroară animal sau plantă care se află pe treapta cea mai avansată a unei evoluții. Vegetație superioroară. Spirit superior. Vinuri superior. Adjectiv finanțe Ciocolată superior. Superior ca valoare, rang etc. Superiorul și subalternii. Un om superior. Stadiu superior de dezvoltare. Nivel superior de trai. Superior ca valoare, rang etc. Superiorul și subalternii. Stadiu superior de dezvoltare. SUPERIÓR2 superioroáră superioróri, superioroáre m. |
GRAMATICA cuvântului Superior? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului superior. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Superior poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE superior? Vezi cuvântul superior desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul superior?[ su-pe-ri-or ] Se pare că cuvântul superior are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Superior Inţelegi mai uşor cuvântul superior dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Ofițer superior = ofițer cu un grad înalt în armată maior sau mai mare decît acesta Animal superior = animal care ocupă locul cel mai înalt pe scara zoologică, vezi mamifer ▭ Învățămînt superior = treaptă a învățămîntului urmînd după învâțămîntul mediu și cuprinzînd universități și institute în care se predau cunoștințe speciale aprofundate, menite să formeze specialiști cu o înaltă calificare În vechea organizare a școlii Curs superior = ciclu de învățămînt cuprinzînd ultimele trei sau patru clase din cursul de șapte sau de opt ani al liceului Matematici superioare = parte a matematicii, care folosește metode de cercetare foarte complexe și dă generalizări din cele mai largi Registru superior = registru care cuprinde sunetele cele mai înalte ale vocii sau ale instrumentelor muzicale ♦ muzică Registru superior = registru care cuprinde sunetele cele mai înalte ale vocii sau ale unui instrument ♦ Ofițer superior = ofițer cu un grad înalt de la maior în sus Animal superior = animal care ocupă locul cel mai evoluat pe scara zoologică Învățământ superior = treaptă a învățământului care urmează după învățământul liceal, cuprinzând universități și institute, în care se predau cunoștințe speciale, aprofundate, menite să formeze specialiști cu o înaltă calificare În vechea organizare a învățământului Curs superior = ciclu de învățământ cuprinzând ultimele trei sau patru clase din cursul de șapte sau de opt ani ai liceului ♦ muzică Registru superior = registru care cuprinde sunetele cele mai înalte ale vocii sau ale unui instrument Ofițer superior = ofițer cu un grad înalt de la maior în sus Animal superior = animal care ocupă locul cel mai evoluat pe scara zoologică Învățământ superior = treaptă a învățământului care urmează după învățământul liceal, cuprinzând universități și institute, în care se predau cunoștințe speciale, aprofundate, menite să formeze specialiști cu o înaltă calificare în vechea organizare a învățământului Curs superior = ciclu de învățământ cuprinzând ultimele trei sau patru clase din cursul de șapte sau de opt ani ai liceului ♦ Matematici superioare = parte a matematicii care folosește metode de cercetare foarte complexe ♦ matematici superior oare = parte a matematicii care folosește metode de cercetare foarte complexe; învățământ superior = treaptă a învățământului care urmează după cel liceal; studii superior oare = studii universitare |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Superior |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A da cuiva sau la ceva cu piciorul?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
