 | as |
|
| Superb,-ă [ su-per-b,-ă ] VEZI SINONIME PENTRU superb,-ă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului superb în mai multe dicționareDefinițiile pentru superb din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SUPERB,-Ă: SUPÉRB,-Ă, superbi, -e, adjectiv 1. Plin de grandoare, măreț, impunător, impresionant. În splendida țară de la picioarele munților Făgăraș... Oltul întîlnește cei mai frumoși oameni din cîți i s-au ivit verb reflexiv:eodată pe maluri. E o frumusețe plină de armonie și strălucire, părînd un elogiu superb al ființei umane. BOGZA, C. O. 280. Poporul nostru muncitor a creat acel monument superb și genial, care se cheamă poezia populară. GHEREA, ST. Hristos II 244. • (Ironic) verb reflexiv:eau să spun că nu mă sperii. verb reflexiv:eau să-ți spun că te cunosc... Tăcerile dumitale! Singurătatea dumitale! Fruntea dumitale copleșită de gînduri! Calmul dumitale, superbul, absolutul dumitale calm! SEBASTIAN, T. 60. 2. Foarte frumos, excepțional de frumos. Tinerele fire de verdeață Cresc superbe, pline de viață. BENIUC, vezi 74. Erau doi. Un domn bătrîn și simpatic, cam demodat cu umbrela lui cenușie. Celălalt, un tînăr înalt și musculos, cu umerii lați și cu mijloc subțire; un exemplar superb și bronzat. C. PETRESCU, C. vezi 351. Se luminează de ziuă. Un soare superb anunță dimineața. SAHIA, N. 27. ♦ Foarte bun. Cum nu sînt un șoarec, doamne – măcar totuși are blană, Mi-aș mînca cărțile mele – nici că mi-ar păsa de gerunziu.. Mi-ar părea superbă, dulce o bucată de Homer. EMINESCU, N. 43. 3. (Rar) Mîndru, semeț; (peiorativ) orgolios, îngîmfat, trufaș. Lui Mitras, preot credincios A fost bătrînul – ce folos! Aproape stinși sînt dacii săi, Ba sînt dărmați superbii zei, Și geme vîntul peste ei, Și urlă fioros! COȘBUC, P. II 303. În cartea-ți... tu vorbești, amice, cu un despreț superb despre toate acele petreceri cinegetice, în care vînătorul n-are nevoie să umble pe jos, să caute vînatul ajutat de cîinele său și să lovească fiara sau pasărea în fugă ori în zbor. ODOBESCU, S. III 15. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SUPERB: SUPERB adjectiv, adverb 1. adjectiv grandios, impozant, impunător, maiestos, măreț, monumental, splendid, (rar figurat) trufaș. (Un palat superb.) 2. adjectiv minunat, splendid, (figurat) ceresc, divin, dumnezeiesc, îngeresc, serafic, (livresc figurat) celest. (O muzică superb.) 3. adverb minunat, splendid, (figurat) divin, dumnezeiește. (Cîntă superb.) 4. adjectiv desăvîrșit, excepțional, extraordinar, formidabil, ideal, magistral, minunat, perfect, splendid, sublim, (învechit) săvîrșit. (O superb punere în scenă.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SUPERB: SUPÉRB superbă (superbi, superbe) și adverbial 1) Care se impune prin măreție; plin de măreție și lux; splendid; magnific. 2) Care este uimitor de frumos; splendid; celest; divin. 3) (despre situații, poziții) Care se caracterizează prin proprietăți excelente. 4) rar (despre persoane și despre manifestările lor) Care denotă aroganță și mândrie; plin de trufie și dispreț; semeț; trufaș. /<fr. superbe, latina superbus Forme diferite ale cuvantului superb: superbă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SUPERB: SUPÉRB, -Ă, superbi, -e, adjectiv 1. Plin de grandoare, măreț, impunător; impresionant. 2. Foarte frumos, excepțional de frumos. ♦ (Rar) Foarte bun, foarte reușit. 3. (Rar) Mândru, semeț; orgolios, îngâmfat, trufaș. – Din limba franceza superbe, latina superbus. Forme diferite ale cuvantului superb: superb-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SUPERB: SUPÉRB, -Ă, superbi, -e, adjectiv 1. Plin de grandoare, măreț, impunător; impresionant. 2. Foarte frumos, excepțional de frumos. ♦ (Rar) Foarte bun, foarte reușit. 3. (Rar) Mândru, semeț; orgolios, îngâmfat, trufaș. – Din limba franceza superbe, latina superbus. Forme diferite ale cuvantului superb: superb-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru SUPERB: SUPÉRB, -Ă adjectiv 1. Splendid, măreț, impunător; impresionant. 2. Neobișnuit de frumos. ♦ Foarte bun, foarte gustos. 3. (Rar) Mândru, trufaș. [conform limba franceza superbe, latina superbus]. Forme diferite ale cuvantului superb: superb-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru superb: *supérb, -ă adjectiv (latina superbus, mîndru, excelent). Mîndru, sumeț. Mîndru, măreț, foarte frumos: o țară superbă. Foarte gustos: niște pere superbe. Adv În mod superb. Forme diferite ale cuvantului superb: superb-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru SUPERB: SUPÉRB, -Ă adjectiv 1. splendid, măreț, impunător; impresionant. 2. neobișnuit de frumos. • foarte bun, foarte gustos. (< limba franceza superbe, latina superbus) Forme diferite ale cuvantului superb: superb-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru superb: supérb adjectiv masculin, plural supérbi; forme singular supérbă, plural supérbe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru superb: supérb adjectiv masculin, plural supérbi; forme supérbă, plural supérbe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SUPERB: SUPÉRB adjectiv verbal mândru, orgolios, semeț, trufaș. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru superb: superb adjectiv verbal MÎNDRU. ORGOLIOS. SEMEȚ. TRUFAȘ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru superb: superb a. 1. mândru; 2. măreț: peisaj superb. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'SUPERB' SUPERANGULÁRSUPERARBITRÁSUPERARBÍTRUSUPERATLÉTSUPÉRBSUPERBÍESUPERBÓMBĂSUPERBOMBARDIÉRSuperbus |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL superb Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului superb dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Un palat superb. O muzică superb. Cîntă superb. O superb punere în scenă. SUPÉRB superbă superbi, superbe și adverbial 1 Care se impune prin măreție; plin de măreție și lux; splendid; magnific. Cântă superb. |
GRAMATICA cuvântului superb? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului superb. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul superb poate fi: adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE superb,-ă? Vezi cuvântul superb,-ă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul superb,-ă?[ su-per-b,-ă ] Se pare că cuvântul superb,-ă are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL superb |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Pânză de casă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
