eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție sunator


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Sunător [ su-nă-tor ]
VEZI SINONIME PENTRU sunător PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului sunator în mai multe dicționare

Definițiile pentru sunator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SUNĂTÓR:
SUNĂTÓR2, -OÁRE, sunători, -oare, adjectiv

1. (Despre obiecte de metal) Care produce sunete. Caii scutură prin aer sunătoarele lor salbe Răpind sania ușoară care lasă urme albe. ALECSANDRI, P. III

15.
       • Bani sunători (uneori substantivat, m.) = a) monede, bani de metalurgie (Rar la sg.) Ș-orice adaos, orice spor de bogăție, În loc ca să-l mărginească, îi dă o poftă mai vie, O dorință mai setoasă ș-un avînt mai arzător De-a vedea lucind în ladă-i sunător pe sunător. HASDEU, R. vezi 110; b) bani gata, în numerar, bani gheață. Cu cealaltă jumătate, în bani sunători, a hotărît să se pună pe petreceri. CARAGIALE, O. III 60.
♦ (Substantivat, forme, rar) Avere în bani; zestre. Fără sunătoare nu mă prinde pe mine nici una. CONTEMPORANUL, VII 501.
♦ Șarpe sunător = crotal. I-a pus sigiliul și a însemnat-o ca pe un gușter cu culoarea și forma sa hidoasă, ca pe șarpele sunător cu clopoței. GHICA, A. 694.
♦ Care foșnește; foșnitor. Clopotul din turn cînd geme, Cheamă verb reflexiv:eme-ngroapă verb reflexiv:eme, Poartă cîntece și rugi Printre stînci și buturugi, Peste turme, peste ani, Peste codrul sunător. LESNEA,

I.

11. Un vînt de biruință se pornește îndelung și lovește rînduri, rînduri în frunzișul sunător. EMINESCU, O. I 144.
♦ Care vîjîie; șuierător. Un vînt sunător și cald a topit nămeții, desfundînd puhoaiele munților. C. PETRESCU, R. DR. 312.

2. figurat (Despre cuvinte, fraze etc.) Bombastic. Acest simțămînt al sublimului... ori mai bine zis... ca și noțiunea frumosului, sînt cele mai predilecte noțiuni ale esteticei, pentru că amîndouă se pretează la speculațiuni nebuloase și la fraze sunătoare. GHEREA, ST. Hristos II 35.

3. Care sună puternic și prelungit; răsunător. Un sunet prelung și jalnic de aramă sunătoare, lovită în răstimpuri deopotrivă de depărtate, înfioră și făcu să tremure umbrele singuratice ale văzduhului. HOGAȘ, M. N. 132. Calu-i turbă, mușcă, sare, Nechezînd cu înfocare, Calcă trupuri sub picioare, Sfarmă arme sunătoare. ALECSANDRI, P. II 16.
Forme diferite ale cuvantului sunator: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

SUNĂTÓR
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SUNĂTÓR:
SUNĂTÓR, -OÁRE, sunători, -oare, adjectiv

1. (Despre obiecte de metal) Care produce sunete.
       • Bani sunători = a) monede, bani de metal; b) bani numerar, bani gheață. Șarpe sunător = șarpe-cu-clopoței, crotal.
♦ Care foșnește, foșnitor.
♦ (Despre vânt) Care vâjâie; șuierător.

2. figurat (Despre cuvinte, fraze etc.) Plin de emfază; bombastic, pretențios.

3. Care sună puternic și prelung, care are rezonanță puternică; răsunător.

– Suna + sufix -ător.
Forme diferite ale cuvantului sunator: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

SUNĂTÓR
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SUNĂTÓR:
SUNĂTÓR, -OÁRE, sunători, -oare, adjectiv

1. (Despre obiecte de metal) Care produce sunete.
       • Bani sunători = a) monede, bani de metal; b) bani numerar, bani gheață. Șarpe sunător = șarpe-cu-clopoței, crotal.
♦ Care foșnește, foșnitor.
♦ (Despre vânt) Care vâjâie; șuierător.

2. figurat (Despre cuvinte, fraze etc.) Plin de emfază; bombastic, pretențios.

3. Care sună puternic și prelung, care are rezonanță puternică; răsunător.

– Suna + sufix -ător.
Forme diferite ale cuvantului sunator: -oÁre

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SUNĂTÓR
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SUNĂTÓR:
SUNĂTÓR sunatoroáre (sunatoróri, sunatoroáre)

1) (despre obiecte de metal) Care sună; care produce sunete zuruitoare.
       • Bani sunatorori a) bani de metal; monede; b) bani în numerar; bani gheață; bani peșin.

2) figurat (despre cuvinte false, feluri de exprimare etc.) Care are un caracter artificial și emfatic; pompos; bombastic.

3) Care are un sunet puternic (și plăcut); sonor. /a suna + sufix sunatortor
Forme diferite ale cuvantului sunator: oáre

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

SUNĂTÓR
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SUNĂTÓR:
SUNĂTÓR1, sunători, substantiv masculin (Învechit) Persoană care cîntă dintr-un instrument muzical de suflat; suflător. În regiuni lipsite... de sunători de fanfare, în țări depărtate asiatice... muzica a fost prețuită ca o neapărată auxiliară a petrecerilor vînătorești. ODOBESCU, S. III 101.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

SUNĂTOR
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SUNĂTOR:
SUNĂTOR adjectiv

1. foșnitor, murmurător, susurător, șopotitor. (Frunze sunator.)

2. gata, gheață, lichid, numerar, (popular și fam.) numărător, peșin, (învechit) naht. (A cumpăra ceva cu bani sunator.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

sunător
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru sunător:
sunător adjectiv verbal AFECTAT. ARTIFICIAL. BOMBASTIC. CĂUTAT. CONVENȚIONAL. DECLAMATOR. EMFATIC. FALS. FĂCUT. GRANDILOCVENT. MANIERAT. NEFIRESC. NENATURAL. POMPOS. PRETENȚIOS. RETORIC.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

SUNĂTÓR
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SUNĂTÓR:
SUNĂTÓR adjectiv

1. vezi foșnitor.

2. gata, gheață, lichid, numerar, (popular și fam.) numărător, peșin, (englezism) cash, (învechit) naht. (A cumpăra ceva cu bani sunator.)

Definiție sursă: Dicționar de sinonime

sunător
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru sunător:
sunător a. care sună: bani sunători, în opozițiune cu hârtia-monedă.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

sunător
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru sunător:
sunătór adjectiv masculin, plural sunătóri; forme singular și plural sunătoáre
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

sunător
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru sunător:
sunătór adjectiv masculin, plural sunătóri; forme singular și plural sunătoáre
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

SUNĂTÓR
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SUNĂTÓR:
SUNĂTÓR substantiv verbal instrumentist, orchestrant, suflător.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

sunător
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru sunător:
sunător substantiv verbal INSTRUMENTIST. ORCHESTRANT. SUFLĂTOR.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'SUNATOR'
SUNÁTsunățívSUNĂTOÁRESUNĂTOARE-DE-MÚNTESUNĂTÓRsunătúrăȘÚNCĂșuncárșuncăreásă

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL sunător
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului sunător dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
SUNĂTÓR sunătoroáre sunătoróri, sunătoroáre 1 despre obiecte de metal Care sună; care produce sunete zuruitoare.
       • Bani sunătorori a bani de metal; monede; b bani în numerar; bani gheață; bani peșin.
/a suna + sufix sunătortor.
Frunze sunător.
A cumpăra ceva cu bani sunător.
A cumpăra ceva cu bani sunător.

GRAMATICA cuvântului sunător?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului sunător.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul sunător poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul sunător sa indeplinească rolul de: substantiv masculin, adjectiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi

CUM DESPART ÎN SILABE sunător?
Vezi cuvântul sunător desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul sunător?
[ su-nă-tor ]
Se pare că cuvântul sunător are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL sunător
Inţelegi mai uşor cuvântul sunător dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
= a monede, bani de metalurgie Rar la sg
♦ Șarpe sunător = crotal
Bani sunători = a monede, bani de metal; b bani numerar, bani gheață
Șarpe sunător = șarpe-cu-clopoței, crotal
Bani sunători = a monede, bani de metal; b bani numerar, bani gheață
Șarpe sunător = șarpe-cu-clopoței, crotal

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL sunător

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Făcut?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
fiecare dintre cele patru glande cu secreție internă, situate înapoia glandei tiroide, care au un rol în metabolism
a începe repetițiile la o piesă
de când sunt sau ești, este etc
suprafața de teren pe care se întinde satul
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app