eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție sunatoare de munte


SINONIME GRAMATICĂSILABE
Sunătoare [ su-nă-toa-re ]
VEZI SINONIME PENTRU sunătoare PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului sunatoare de munte în mai multe dicționare

Definițiile pentru sunatoare de munte din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

SUNĂTOARE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SUNĂTOARE:
SUNĂTOARE substantiv (botanică)

1. (Hypericum perforatum) pojarniță, (regional) drobișor, fălcățea, harnică, închegătoare, pojar, pojarnică, sunaică, șerlai, zburătoare, barba-lupului, buruiană-de-năduf, crucea-voinicului, floare-de-năduf, floare-galbenă, iarba-crucii, iarba-lui-sf.-Ioan, iarba-sîngelui, iarba-spaimei, iarba-spurcății, osul-iepurelui, sovîrf-galben.

2. (Hypericum maculatum) (regional) fălcățea, lujerică, merișor, sovîrvariță, sulițică, brîncuță-de-pisică, iarba-spaimei, trifoi-căpresc.

3. (Crepis rhocadifolia) (regional) barba-lupului, găină-părăsită.

4. (Crepis foetida) (regional) măselar, pojarniță, barba-lupului, lăptuca-iepurilor.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

SUNĂTOARE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SUNĂTOARE:
SUNĂTOÁRE substantiv feminin Nume dat mai multor plante erbacee din familii diferite: a) plantă cu miros neplăcut din familia compozeelor, cu tulpina și frunzele acoperite cu peri moi, cu flori galbene și cu miros neplăcut (Crepis foetida); b) pojarniță; c) măselariță; d) sulițică.

– latina [herba] *sanatoria (după sunător).
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

SUNĂTOARE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SUNĂTOARE:
SUNĂTOÁRE substantiv feminin Nume dat mai multor plante erbacee din familii diferite: a) plantă cu miros neplăcut din familia compozeelor, cu tulpina și frunzele acoperite cu peri moi, cu flori galbene și cu miros neplăcut (Crepis foetida); b) pojarniță; c) măselariță; d) sulițică.

– latina [herba] *sanatoria (după sunător).
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

sunătoare
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru sunătoare:
sunătoare forme plantă cu flori galbene ale cării foi par ciuruite de găurele nenumărate (Hypericum perforatum): cu unt de sunătoare se vindecă răni, tăieturi, împunsături. [Alterațiune populară din latina SANITORIA].
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SUNĂTOARE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SUNĂTOARE:
SUNĂTOÁRE forme Plantă erbacee cu tulpină dreaptă, cu numeroase flori galbene-aurii, având diferite întrebuințări în medicină; pojarniță. /<lat. sanataria
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

SUNĂTOARE
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SUNĂTOARE:
SUNĂTOÁRE substantiv feminin Plantă erbacee cu flori galbene-aurii, din care se prepară ceaiuri medicinale și unguente (Hypericum perforatum); pojarniță.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

SUNĂTOARE
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SUNĂTOARE:
SUNĂTOÁRE substantiv verbal clocotici, măselariță, sulițică, vocală.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

sunătoare
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru sunătoare:
sunătoare substantiv verbal CLOCOTICI. MĂSELARIȚĂ. SULIȚICĂ. VOCALĂ.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

sunătoare
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru sunătoare:
sunătoáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat sunătórii
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

sunătoare
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru sunătoare:
sunătoáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat sunătórii
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'SUNATOARE DE MUNTE'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

GRAMATICA cuvântului sunătoare?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului sunătoare.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul sunătoare poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul sunătoare sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două

CUM DESPART ÎN SILABE sunătoare?
Vezi cuvântul sunătoare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul sunătoare?
[ su-nă-toa-re ]
Se pare că cuvântul sunătoare are patru silabe

© 2024 qDictionar.com