 | as |
|
| Sumă [ su-mă ] VEZI SINONIME PENTRU sumă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului suma în mai multe dicționareDefinițiile pentru suma din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a suma (forma la infinitiv) A suma conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SUMĂ: SÚMĂ, sume, substantiv feminin 1. Rezultatul adunării unor numere, unor cantități sau unor lucruri de același fel; total. • Sumă aritmetică = rezultatul adunării unui șir de numere luate în valoare absolută. Sumă algebrică = rezultatu! adunării unor cantități de același fel, ținînd seama de semnul lor. Sumă totală = sumă rezultată din adunarea unor sume parțiale. ♦ figurat Cantitate totală a ceva, totalitate. Suma tuturor datelor unei probleme. Suma cunoștințelor omenești. ▭ Suma binelui în lume covîrșește suma răului. BOLINTINEANU, O. 361. 2. (Uneori urmat de determinarea «de bani») Cantitate de bani. Doresc prea mult să văd la masa mea măcar un măr din acest pom, care m-a ținut atîta sumă de bani. ISPIRESCU, L. 81. Mulți părăsesc de a-și căuta lecuirea în patria lor... și sînt siliți a cheltui sume însemnătoare ca să se ducă să găsească asemine ape la Mehadia sau la Baden. NEGRUZZI, S. I 192. • Expresia: Pînă la concurența sumei de... vezi concurență (2). A-și face suma = a agonisi atît cît crede că îi trebuie. [Patronul] și-a făcut suma și i-ar fi mai ușor fără fabrică. DEMETRIUS, C. 15. 3. Număr nedeterminat (de obicei mare). Amîndoi intră în berărie... aci se-ntîmplă să găsească o sumă de colegi, care le fac loc la masa lor. CARAGIALE, O. II 231. În capetele noastre de semne-s multe sume, Din mii de mii de vorbe consist-a noastră lume. EMINESCU, O. IV 289. – Variantă: (învechit și arhaizant) sómă (SADOVEANU, Z. C. 254, KOGĂLNICEANU, S. 116, RUSSO, S. 159) substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru sumă: súmă (-me), substantiv feminin – 1. Cantitate, mulțime. – 2. Cantitate de bani. – 3. Rezultatul adunării. – Variante învechit somă, șumă. latina summa (Pușcariu 1691). Se consideră drept împrumut tîrziu (Tiktin), prin intermediul poloneză suma (Candrea); dar existența albaneză sumë (Philippide, II, 656), caracterul popular al derivat sumedenie și prezența lui somă din textele secolul XVI pledează în favoarea transmiterii directe din latina Este sigură, pe de altă parte, că acest cuvînt a dispărut din uzul popular și că azi circulă ca un cuvînt cult. Variante somă nu poate fi italiana somma, dacă se are în vedere datarea lui; șumă reprezintă pronume din în limba maghiara derivat sumuliță (variantă sumușoară), substantiv feminin (cantitate mică); sumenenie, substantiv feminin (cantitate, mulțime, grămadă), cu un sufix rar, dar conform prăpădenie (Șeineanu), fumedenie (Pușcariu, Conv. literar, XXXV, 821), rubedenie (Tiktin; după Petrovici, Dacor., VI, 338, în loc de *sudumenie, din sudum, sodom, explicație care apare ca insuficientă); sumar, substantiv neutru, după limba franceza sommaire; sumarisi, verb (învechit, a aduna); însuma, verb (învechit, a culege, a aduna; a totatiza; a încorpora). Forme diferite ale cuvantului suma: suma-me Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SUMĂ: SÚMĂ, sume, substantiv feminin 1. Rezultatul operației de adunare a unor numere, a unor cantități sau a unor lucruri de același fel; total. • Sumă aritmetică = rezultatul adunării unui șir de numere luate în valoare absolută. Sumă algebrică = rezultatul adunării unor cantități de același fel, ținând seama de semnul lor. ♦ Cantitate totală, totalitate. 2. Cantitate de bani. • Expresia: A-și face suma = a agonisi atât cât crede că îi trebuie. 3. Număr (mare); mulțime, sumedenie. – Din latina summa, poloneză suma. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SUMĂ: SÚMĂ, sume, substantiv feminin 1. Rezultatul operației de adunare a unor numere, a unor cantități sau a unor lucruri de același fel; total. • Sumă aritmetică = rezultatul adunării unui șir de numere luate în valoare absolută. Sumă algebrică = rezultatul adunării unor cantități de același fel, ținând seama de semnul lor. ♦ Cantitate totală, totalitate. 2. Cantitate de bani. • Expresia: A-și face suma = a agonisi atât cât crede că îi trebuie. 3. Număr (mare); mulțime, sumedenie. – Din latina summa, poloneză suma. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SUMĂ: SUMĂ s. 1. (matematică) total. (suma unei adunări.) 2. (învechit) seamă. (I-a fost dator cu o suma de bani.) 3. cantitate. (suma bunurilor acumulate.) 4. cifră, număr, total. (suma spectatorilor.) 5. număr, (învechit) cislă. (suma totală a vitelor.) 6. totalitate. (suma imaginilor dintr-o poezie.) 7. număr, seamă, serie. (A ridicat o suma de probleme.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SUMĂ: SÚMĂ sumae forme 1) Ceea ce rezultă în urma adunării mai multor elemente omogene; rezultatul unei adunări; total. suma aritmetică. sumaa tuturor datelor. 2) Cantitate de bani. [G.-D. sumei] /<lat. summa, germana Summe, italiana somma, limba franceza somme Forme diferite ale cuvantului suma: sumae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru SUMĂ: SÚMĂ substantiv feminin 1. (matematică) rezultatul adunării a doi sau mai mulți termeni; total. 2. anumită cantitate de bani. 3. număr (mare); mulțime. (< latina summa, germana Summe, după limba franceza somme) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru SUMA: SUMA substantiv 1. Suma b., ard. (DR II 697; Ard; Paș); – olt. (Hur 324; 16 B IV 86; 17 B IV 262). 2. Șuma b. munt. 1620 (Sd VII 271). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SUMA: SUMÁ, sumez, verb I. tranzitiv (livresc) A efectua o operație de adunare sau a calcula serii convergente. – Din limba franceza sommer (după sumă). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SUMA: SUMÁ, sumez, verb I. tranzitiv (învechit) A efectua o operație de adunare sau a calcula serii convergente. – Din limba franceza sommer (după sumă). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru SUMA: SUMÁ verb trecut a face o adunare, a totaliza, a calcula limita unei serii convergente. (după limba franceza sommer, latina summare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru SUMA: SUMÁ verb I. trecut ((livresc)) A face suma unor termeni; a totaliza. [conform limba franceza sommer, latina summare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru sumă: súmă (operație de adunare, total) substantiv feminin, genitiv dativ articulat súmei; plural súme Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru suma: sumá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu suméz, persoana a treia singular: el / ea și plural sumeáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SUMĂ: SÚMĂ substantiv verbal conținut, cuprins, sumar, tablă de materii. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru sumă: sumă substantiv verbal CONȚINUT. CUPRINS. SUMAR. TABLĂ DE MATERII. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru suma: sumá (a suma) (învechit) verb, indicativ prezent 3 sumeáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru sumă: súmă substantiv feminin, genitiv dativ articulat súmei; plural súme Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SUMA: SUMÁ verb vezi aduna, totaliza. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru suma: suma verb vezi ADUNA. TOTALIZA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru șumă: șúmă, vezi somă. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru Șuma: Șuma vezi Suma 2. Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
CUVINTE APROPIATE DE 'SUMA' sulvínăSulzersulzuíșumSUMÁsumábilSUMÁBILĂSUMÁCsumacáre |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Șuma Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului şuma dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Șuma unei adunări. I-a fost dator cu o Șuma de bani. Șuma bunurilor acumulate. Șuma spectatorilor. Șuma totală a vitelor. Șuma imaginilor dintr-o poezie. A ridicat o Șuma de probleme. SÚMĂ Șumae forme 1 Ceea ce rezultă în urma adunării mai multor elemente omogene; rezultatul unei adunări; total. Șuma aritmetică. Șumaa tuturor datelor. Șuma unei adunări. I-a fost dator cu o Șuma de bani. Șuma bunurilor acumulate. Șuma totală a vitelor. Sumá a Șuma învechit verb, indicativ prezent 3 sumeáză. |
GRAMATICA cuvântului Șuma? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului şuma. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Șuma poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE sumă? Vezi cuvântul sumă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul sumă?[ su-mă ] Se pare că cuvântul sumă are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Șuma Inţelegi mai uşor cuvântul şuma dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Sumă aritmetică = rezultatul adunării unui șir de numere luate în valoare absolută Sumă algebrică = rezultatu! adunării unor cantități de același fel, ținînd seama de semnul lor Sumă totală = sumă rezultată din adunarea unor sume parțiale A-și face suma = a agonisi atît cît crede că îi trebuie Sumă aritmetică = rezultatul adunării unui șir de numere luate în valoare absolută Sumă algebrică = rezultatul adunării unor cantități de același fel, ținând seama de semnul lor A-și face suma = a agonisi atât cât crede că îi trebuie Sumă aritmetică = rezultatul adunării unui șir de numere luate în valoare absolută Sumă algebrică = rezultatul adunării unor cantități de același fel, ținând seama de semnul lor A-și face suma = a agonisi atât cât crede că îi trebuie |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Șuma |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagma acid fosforic?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul sumă are forma: súme
