|
Suitor [ su-i-tor ] VEZI SINONIME PENTRU suitor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului suitor în mai multe dicționareDefinițiile pentru suitor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SUITÓR: SUITÓR2, -OÁRE, suitori, -oare, adjectiv 1. (Despre plante) Care se urcă în timpul dezvoltării, prinzîndu-se de un spalier, de un zid etc. sau înfășurîndu-se în jurul unui arac, al unei tulpine străine etc.; agățător. Fațadele cele mai multe erau acoperite, pînă la streașină, cu plante suitoare: trandafiri, glicină, iederă. GHICA, S. 533. 2. (Despre ritmul versurilor) Cu intonație crescîndă; ascendent. De ce dorm, îngrămădite între galbenele file, Iambii suitori, troheii, săltărețele dactile? EMINESCU, O. I 137. • Diftong suitor vezi diftong. Forme diferite ale cuvantului suitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SUITÓR: SUITÓR, -OÁRE, suitori, -oare, adjectiv, substantiv feminin, substantiv masculin 1. Adj. Care suie, urcă, ascendent; specializare (despre plante) agățător. 2. Adj. (Despre ritmul versurilor) Cu intonație crescândă; ascendent. 3. S. forme Trecere verticală sau înclinată prin care se realizează legătura între două lucrări miniere situate la nivele diferite sau între un orizont subteran și suprafață și care nu este echipată cu mijloace de transport. 4. S. m. (învechit) Rudă în linie ascendentă. [ pronunție: su-i-] – Sui + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului suitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SUITÓR: SUITÓR, -OÁRE, suitori, -oare, adjectiv, substantiv feminin, substantiv masculin 1. Adj. (Despre ritmul versurilor) Cu intonație crescândă; ascendent. 2. S. forme Trecere verticală sau înclinată prin care se realizează legătura între două lucrări miniere situate la nivele diferite sau între un orizont subteran și suprafață și care nu este echipată cu mijloace de transport. 3. S. m. (învechit) Rudă în linie ascendentă. [ pronunție: su-i-] – Sui + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului suitor: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SUITÓR: SUITÓR1, suitori, substantiv masculin (Învechit; mai ales la plural ) Rudă în linie ascendentă. Dacă aș fi cît de puțin pedant, nu mi-ar fi greu să leg astă sărbare națională cu sărbătoarea unei dumnezeoaie a cîmpiilor latine de pe verb reflexiv:emea strămoșului nostru Traian și suitorii lui pînă la bunul Evandru. RUSSO, S. 21. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SUITÓR: SUITÓR suitoroáre (suitoróri, suitoroáre) 1) (despre ritmul versurilor) Care suie, urcă; ascendent. Iamb suitor. 2) (despre plante) Care crește în sus, încolăcindu-se în jurul altei plante sau al unui suport; agățător; volubil; urcător; cățărător. /a sui + sufix suitortor Forme diferite ale cuvantului suitor: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SUITOR: SUITOR adjectiv 1. agățător, cățărător, urcător. (Plantă suitor.) 2. ascendent, urcător. (Ritm suitor al unor versuri.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru suitor: suitór, -oáre adjectiv Care se suĭe (se agață): plante suitoare. S. m. și forme Ascendent (în rudenie). Forme diferite ale cuvantului suitor: -oáre Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru suitor: suitór adjectiv masculin, (rudă) substantiv masculin (silabe su-i-), plural suitóri; forme singular și plural suitoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru suitor: suitór1 (rar) (su-i-) adjectiv masculin, plural suitóri; forme singular și plural suitoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru suitor: suitór2 (rudă) (învechit) (su-i-) substantiv masculin, plural suitóri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Suitor: Suitor ≠ coborâtor Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'SUITOR' suitariusuitáșșúiteSUITOÁRESUITÓRsuitúrășúiusuiulgibáșăSUIULGÍU |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Suitor Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului suitor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii SUITÓR suitoroáre suitoróri, suitoroáre 1 despre ritmul versurilor Care suie, urcă; ascendent. Iamb suitor. /a sui + sufix suitortor. Plantă suitor. Ritm suitor al unor versuri. |
GRAMATICA cuvântului Suitor? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului suitor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Suitor poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE suitor? Vezi cuvântul suitor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul suitor?[ su-i-tor ] Se pare că cuvântul suitor are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Suitor |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A i se sui cuiva părul în vârful capului?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|