|
şuierător [ şu-ie-ră-tor ] VEZI SINONIME PENTRU şuierător PE ESINONIME.COM definiția cuvântului suierator în mai multe dicționareDefinițiile pentru suierator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ȘUIERĂTÓR: ȘUIERĂTÓR, -OÁRE, șuierători, -oare, adjectiv Care șuieră sau care seamănă cu un șuier. în tăcere, străbătu deodată oftarea șuierătoare a rănitului. SADOVEANU, O. I 52. Din iarbă scoate capid șarpele șuierător. BELDICEANU, P. 57. Se oprise ascultînd... concertul acestor paseri șuierătoare. NEGRUZZI, S. I 322. Consoană șuierătoare = consoană sibilantă, vezi sibilant. • (Adverbial) Micluț se-ntoarse șui șopti șuierător muierii peste umăr. DUMITRIU, N. 162. «Domnișoară Natalie»... șopti Daniil greu, șuierător. SADOVEANU, M. 114. Forme diferite ale cuvantului suierator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ȘUIERĂTÓR: ȘUIERĂTÓR, -OÁRE, șuierători, -oare, adjectiv, substantiv feminin 1. Adj. (Adesea adverbial) Cu un sunet strident, ascuțit; șuierat2. • Consoană șuierătoare (și substantivat forme) = consoană sibilantă. 2. Adj. (Despre unele animale, păsări) Care scoate un țipăt, un sunet (ascuțit) specific. 3. Adj. (Despre vânt) Care produce un zgomot puternic și vibrant. 4. S. forme (regional) Fluier [ pronunție: șu-ie-] – Șuiera + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului suierator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ȘUIERĂTÓR: ȘUIERĂTÓR, -OÁRE, șuierători, -oare, adjectiv, substantiv feminin 1. Adj. (Adesea adverbial) Cu un sunet strident, ascuțit; șuierat2. • Consoană șuierătoare (și substantivat forme) = consoană sibilantă. 2. Adj. (Despre unele animale, păsări) Care scoate un țipăt, un sunet (ascuțit) specific. 3. Adj. (Despre vânt) Care produce un zgomot puternic și vibrant. 4. S. forme (regional) Fluier. – Șuiera + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului suierator: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ȘUIERĂTÓR: ȘUIERĂTÓR suieratoroáre (suieratoróri, suieratoroáre) și adverbial Care șuieră; asemănător șuieratului. Un vânt suierator. • Consoană suieratoroare consoană siflanta sau sibilantă. [silabe șu-ie-] /a șuiera + sufix suieratortor Forme diferite ale cuvantului suierator: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ȘUIERĂTOR: ȘUIERĂTOR adjectiv 1. vîjîitor. (Un vînt suierator.) 2. piuitor, țiuitor, vîjîitor. (Zgomot suierator.) 3. șuierat. (O respirație suierator.) 4. (fonetică) sibilant, siflant. (Consoană suierator; sunet suierator.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru șuierător: șuierătór adjectiv masculin, plural șuierătóri; forme singular și plural șuierătoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru șuierător: șuierătór adjectiv masculin, plural șuierătóri; forme singular și plural șuierătoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'SUIERATOR' șuierárȘUIERÁREȘUIERÁTȘUIERĂTOÁREȘUIERĂTÓRȘUIERĂTÚRĂșuierélșuierétșuieríci |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL șuierător Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului șuierător dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii ȘUIERĂTÓR șuierătoroáre șuierătoróri, șuierătoroáre și adverbial Care șuieră; asemănător șuieratului. Un vânt șuierător. • Consoană șuierătoroare consoană siflanta sau sibilantă. [silabe șu-ie-] /a șuiera + sufix șuierătortor. Un vînt șuierător. Zgomot șuierător. O respirație șuierător. Consoană șuierător; sunet șuierător. Un vânt șuierător. O respirație șuierătoroare. Consoană șuierătoroare; sunet șuierător. |
GRAMATICA cuvântului șuierător? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului șuierător. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul șuierător poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE şuierător? Vezi cuvântul şuierător desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul şuierător?[ şu-ie-ră-tor ] Se pare că cuvântul şuierător are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL șuierător Inţelegi mai uşor cuvântul șuierător dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeConsoană șuierătoare = consoană sibilantă, vezi sibilant Consoană șuierătoare și substantivat forme = consoană sibilantă Consoană șuierătoare și substantivat forme = consoană sibilantă |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL șuierător |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagma vas pulsant?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|