 | as |
|
| şuiera [ şu-ie-ra ] VEZI SINONIME PENTRU şuiera PE ESINONIME.COM definiția cuvântului suiera în mai multe dicționareDefinițiile pentru suiera din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a șuiera (forma la infinitiv) A șuiera conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ȘUIERA: ȘUIERÁ, șúier, verb I. intranzitiv 1. (Despre vînt, furtună, vijelie) A face un zgomot ascuțit și puternic; a fluiera. Vîntul șuieră p-afară, focu-n sobă nu mai arde. EFTIMIU, Î. 174. Un vînt rece începuse a sufla, șuierînd prin viile de primprejur. SANDU-ALDEA, U. P. 133. Vîntul șuieră prin hornuri, răspîndind înfiorare. ALECSANDRI, P. A. 112. ♦ (Despre ființe) A produce un zgomot ascuțit (ca al vîntului) respirînd și suflînd aerul printre buzele întredeschise. Printre buzele arse răsuflările șuierau scurte. SADOVEANU, O. VI 214. 2. (Despre un corp, un obiect) A produce un zgomot strident, scurt și intens, atunci cînd se deplasează, se mișcă, se învîrtește sau spintecă aerul cu viteză. Cravașele șuieră. STANCU, despre 57. Uneori cîte-un uliu, care plutea sus în undele înălțimilor, cădea șuierînd ca o săgeată. SADOVEANU, O. VI 47. Țîșnesc săgeți din arcuri și șuieră în aer. EFTIMIU, Î. 144. • tranzitiv factitiv Mișca șuierase biciul pe deasupra capului plecat al tuturor. PAS, Z. I 227. [Securea] șuieră în aer al morții rece fior! MACEDONKI, O. I 255. 3. (Despre oameni sau despre instrumente, aparate) A scoate un sunet ascuțit, strident și prelung. vezi fluiera. Pusei la gură două degete și șuierai de amuți urletul clocotitor al apelor. HOGAȘ, M. N. 224. Oliolio, măi Taie-babă! Căci nu șuieri mai degrabă Să sărim voinici la treabă. ALECSANDRI, P. A. 55. ♦ tranzitiv (Neobișnuit) A-și exprima nemulțumirea, dezaprobarea prin fluierături stridente; a fluiera pe cineva, a huidui. Dănțuiți precum vă vine, Nici vă șuier, nici V-aplaud. EMINESCU, O. IV 201. ♦ A fluiera cu gura sau din frunză; a cînta fluierînd. Mă găsii îndreptățit, după ce-mi sfîrșii treaba, să mă primblu, șuierînd, cu mîinile la spete. HOGAȘ, M. N. 168. Cînd pe malu-i trece noaptea Călătorul șuierînd, Printre papuri, cînd și cînd, El aude triste șoapte. ALECSANDRI, P. A. 42. • tranzitiv Un cîntec tainic șuierînd; E-ntîia zi frumoasă, caldă. IOSIF, PATR. 80. 4. (Despre animale, păsări, insecte) A scoate un sunet sau un țipăt (ascuțit) specific. Un balaur... care... cînd șuiera, clocotea codrul. CREANGĂ, O. A. 121. Toată acea nenumărată lume de insecte, ce se strecoară prin ierburi, țiuind, scîrțîind, fluierînd, șuierînd. ODOBESCU, S. III 19. Unde-aud cucul cîntînd Și mierlele șuierînd, Nu mă știu om pe pămînt! ALECSANDRI, P. P. 274. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ȘUIERA: ȘUIERÁ, șúier, verb I. intranzitiv 1. (Despre vânt, furtună, vijelie etc.; la persoană 3) A produce un zgomot ascuțit și puternic; a fluiera. 2. (Despre unele obiecte; la persoană 3) A produce un zgomot strident, scurt și intens, atunci când se deplasează, se mișcă, se învârtește sau spintecă aerul cu viteză. 3. (Despre oameni) A scoate un sunet ascuțit, strident și prelung, suflând cu putere aerul printre buzele întredeschise, printre degete sau cu ajutorul unui instrument special. ♦ tranzitiv (Rar) A-și exprima nemulțumirea, dezaprobarea față de cineva sau de ceva prin fluierături stridente; a fluiera pe cineva; a huidui. ♦ intranzitiv și tranzitiv A emite o succesiune melodică de sunete suflând printre buze, cu ajutorul unui fluier etc.; a intona o melodie fluierând. 4. (Despre unele animale, păsări, insecte; la persoană 3) A scoate un sunet sau un țipăt (ascuțit) specific. [ pronunție: șu-ie] – latina sibilare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ȘUIERA: ȘUIERÁ, șúier, verb I. intranzitiv 1. (Despre vânt, furtună, vijelie etc.; la persoană 3) A produce un zgomot ascuțit și puternic; a fluiera. 2. (Despre unele obiecte; la persoană 3) A produce un zgomot strident, scurt și intens, atonei când se deplasează, se mișcă, se învârtește sau spintecă aerul cu viteză. 3. (Despre oameni) A scoate un sunet ascuțit, strident și prelung, suflând cu putere aerul printre buzele întredeschise, printre degete sau cu ajutorul unui instrument special. ♦ tranzitiv (Rar) A-și exprima nemulțumirea, dezaprobarea față de cineva sau de ceva prin fluierături stridente; a fluiera pe cineva; a huidui. ♦ intranzitiv și tranzitiv A emite o succesiune melodică de sunete suflând printre buze, cu ajutorul unui fluier etc.; a intona o melodie fluierând. 4. (Despre unele animale, păsări, insecte; la persoană 3) A scoate un sunet sau un țipăt (ascuțit) specific. – latina sibilare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru șuiera: șuierá vezi 1. a produce un sgomot ascuțit cu buzele; 2. se zice de sunetul acut al unor animale: șarpele șuieră; 3. se zice de orice sgomot ascuțit, făcut de un corp ce cutreeră repede aerul: vântul șuieră; 4. figurat a manifesta dezaprobarea șuierând: a șuiera pe un actor. [latina SIBILARE]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ȘUIERA: ȘUIERA verb 1. a fluiera, a vîjîi, a vui, (rar) a zbîrnîi, (Transilvania) a șovăi. (Vîntul suiera prin hornuri.) 2. a piui, a țiui, a vîjîi, (regional) a țistui. (Glonțul i-a suiera pe la ureche.) 3. a fîsîi, a sîsîi. (Șerpii suiera.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru șuiera: șuierá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu șúier, persoana a treia singular: el / ea și plural șúieră; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural șúiere Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru șuiera: șuierá (a suiera) verb, indicativ prezent 3 șúieră Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'SUIERA' suicidologíesuídăSUÍDEȘÚIERȘUIERÁșuieráncișuierárȘUIERÁREȘUIERÁT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL șuiera Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului șuiera dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Vântul șuiera prin hornuri. Glonțul i-a șuiera pe la ureche. Șerpii șuiera. Vîntul șuiera prin hornuri. Glonțul i-a șuiera pe la ureche. Șerpii șuiera. șuierá a șuiera verb, indicativ prezent 3 șúieră. |
GRAMATICA cuvântului șuiera? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului șuiera. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul șuiera poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE şuiera? Vezi cuvântul şuiera desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul şuiera?[ şu-ie-ra ] Se pare că cuvântul şuiera are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL șuiera |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A intra la griji?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul șuiera se conjugă: ei ele șúieră
