 | as |
|
| Suflet [ su-flet ] VEZI SINONIME PENTRU suflet PE ESINONIME.COM definiția cuvântului suflet în mai multe dicționareDefinițiile pentru suflet din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SUFLET: SÚFLET, suflete, substantiv neutru 1. Totalitatea însușirilor morale și intelectuale ale omului; psihic, conștiință. În sufletul lui Tudor Șoimaru bîntuia intr-adevăr o furtună grozavă. SADOVEANU, O. VII 63. Am învins cu bărbăția și cu sufletu-mi cinstit. EFTIMIU, Î. 100. Iară sufletu-mi se pierde După chipul tău frumos. EMINESCU, O. I 209. • Locuţiune adverbiala Din suflet (sau din tot sufletul, din adîncul sufletului) = cu toată sinceritatea, cu tot devotamentul, cu toată dragostea; prin extensie foarte mult. Îți mulțumesc din suflet pentru cuvintele măgulitoare ce-mi adresezi. ALECSANDRI, T. II 56. Jurămînt îți fac din suflet că și ceriul și pămîntul De s-ar strămuta, Zulnio, eu nu mi-oi schimba cuvîntul. CONACHI, P. 102. Noi, părinții... vă iubim din suflet. DRĂGHiCI, R. 35. Cu (sau fără) suflet = cu (sau fără) însuflețire, cu (sau fără) elan. ♦ (Urmat de determinări) Trăsătură de caracter (bună sau rea) a cuiva; caracter. Suferințele, copile, ți-au făcut un suflet bun. EFTIMIU, Î. 93. Nu e cum ție ți se pare, Ea are suflet mîndru și de iubire plin. BOLINTINEANU, O. 202. ♦ (Urmat de determinări) Persoană considerată din punctul de vedere al trăsăturilor de caracter. Nu era o ființă de rînd, era un suflet mare care înțelegea lumea și viața. VLAHUȚĂ, O. A. III 74. Suflet bun și nobil ca scumpa ta soție Eu n-am văzut, mă crede. ALECSANDRI, T. II 67. A fost un suflet mare și nobil, o inimă curată. GHICA, S. 672. ♦ Omenie, bunătate, milă. La unul fără suflet trebuie unul fără de lege. CREANGĂ, O. A. 250. Vezi colo pe uriciunea fără suflet, fără cuget. EMINESCU, O. I 150. Mă cunoști!... privește, Eu sînt, și de ai suflet, privește-mă, roșește! ALECSANDRI, T. II 182. ♦ Curaj. A prinde suflet. 2. Element, factor esențial care determină o acțiune, o concepție. Sufletul viu al leninismului este lupta înverșunată, plină de pasiune arzătoare, împotriva tuturor dușmanilor clasei muncitoare. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2362. Bălcescu a fost sufletul revoluției de la 1848. SADOVEANU, E. 53. Despotismul, dar, este sufletul concuistei. BĂLCESCU, O. I 135. 3. Persoană, ins, individ, om; prin extensie orice ființă. Avea încă un suflet la care ținea: cîinele lui. PAS, Z. I 57. Într-o căsuță din marginea cătunului, trăiau cinci suflete: mama, tata și trei copilași. BUJOR, S. 55. Suflete rănite de atingerea lumii, care au încercat dezamăgirile vieții. RUSSO, O. 100. ♦ Locuitor. Oamenii au rămas îndărăt în sat două mii de suflete. DUMITRIU, N. 11. Orașul de un milion de suflete. C. PETRESCU, C. vezi 275. Scrie-mi, mă rog, cîte suflete... are acum Moldova. KOGĂLNICEANU, S. 101. ♦ (De obicei însoțit de un adjectiv posesiv) Termen cu care cineva se adresează persoanei iubite. De nu m-ai uita încalte, Sufletul vieții mele. EMINESCU, O. I 54. Bade, bădișorul meu, Dragul meu, sufletul meu. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 45. Marie, sufletul meu, De-i muri, să mor și eu, Cu capul pe brațul tău. ȘEZ. II 8. 4. (În filozofia idealistă și în concepția religioasă) Substanță spirituală care dă omului viață, socotită de origine divină și cu existență veșnică, opusă trupului și supraviețuind acestuia. Nu mai țin minte... care școală filozofică din vechime... discuta dacă femeia are sau nu un suflet. GALACTION, O. I 96. Mă rugam pentru sufletele celor morți. ALECSANDRI, T. II 24. Sufletele lor – pentru păcate pesemne – le-a osîndit domnul dumnezeu să intre în copacii pădurilor. NEGRUZZI, S. I 246. • Expresia: A-și încărca sufletul cu... = a comite o faptă rea care apasă asupra conștiinței. Făt-Frumos, decît să-ți încarci sufletul cu mine, mai bine ai face să-mi legi aripa. ISPIRESCU, L. 43. A avea (ceva) pe suflet = a fi preocupat, apăsat, chinuit de ceva. De ce nu verb reflexiv:ea să-i spună ei, ce are pe suflet? O crede tot copilă, se vede. VLAHUȚĂ, O. A. III 88. Aibă pe suflet cel ce te-a scos din minte. CONTEMPORANUL, IV 391. (Familiar) A nu avea (pe cineva) la suflet = a nu iubi (pe cineva). A-i scoate (cuiva) sufletul = a nu lăsa în pace (pe cineva), a plictisi, a chinui cu prea multe insistențe. Îmi scoate sufletul cu atîta dragoste. NEGRUZZI, S. I 47. Lele cu sprîncene-n jos, Sufletul badei l-ai scos. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 244. A se băga în sufletul cuiva vezi băga (I 3). A-i ieși cuiva sufletul = a muri; figurat a munci din greu, a se chinui. A-și da sufletul vezi d a3 (I 16). Cu sufletul la gură vezi gură (I 1). Cu sufletul pe buze = în agonie, aproape de moarte; figurat abia mai respirînd (din cauza oboselii sau a emoției). A-și stupi sufletul = a se chinui mult. Dimineața pînă-l scoli îți stupești sufletul. CREANGĂ, O. A. 39. A-și căuta (sau vedea, griji) de suflet (sau de ale sufletului) = a trăi conform normelor bisericești (cu posturi, cu rugăciuni). A căuta de sufletul cuiva = a face pomeni pentru cei morți. Mititeii s-au dus cătră domnul, și datoria ne face să le căutăm de suflet. CREANGĂ, O. A. 144. A da ceva de sufletul cuiva = a da ceva de pomană (în amintirea unui mort). (Să) fie de sufletul (cuiva)! = fie ca dumnezeu să-i ierte păcatele! A fi (sau a se face) trup și suflet cu cineva = a fi (sau a se face) prieten cu cineva pînă la sacrificiu, a fi extrem de devotat cuiva. Printre aceștia unul, pe nume Silenu, era trup și suflet cu dînsul. ISPIRESCU, U. 104. Se cunoscu cu (prin analogie).. și se făcu trup și suflet cu dînsul. id. ib. 107. A-și vinde sufletul = a călca principiile moralei, a păcătui foarte tare, a se închina diavolului. Pentru bani, își vinde sufletul. PANN, la CADE. 5. Viață. El are nouă suflete, Oană... Olecuță de odihnă și să întremează zmeul bătrîn. DELAVRANCEA, A. 57. El o ținea una, să-i aducă pe fata lui Verdeș-împărat dacă verb reflexiv:ea... să rămîie cu sufletul în oase. ISPIRESCU, L. 43. Au rămas încremeniți ca niște morți fără suflet, neputînd cineva să scoată cît de mic cuvînt din gura lor. DRĂGHICI, R. 21. • Expresia: A (mai) prinde sau a căpăta (la) suflet = a se îndrepta, a se întrema (după o boală grea). A lua (cuiva) sufletul = a omorî, a ucide. (figurat) Pînă la dumnezeu, sfinții îți ieu sufletul. CREANGĂ, P. 28. (Familiar) A avea ceva la sufletul său = a poseda, a stăpîni. Are numai două carboave la sufletul său. CREANGĂ, O. A. 204. 6. Inimă (considerată ca sediu al sentimentelor, al afectivității). Și pînă ce-n pieptu-i un suflet va bate De-un dor ce abate Va fi dominat. MACEDONSKI, O. I 15. Acei, al căror suflet pentru țară nu mai bate. BOLINTINEANU, O. 124. Eu ți-s frate, tu mi-ești frate, În noi doi un suflet bate! ALECSANDRI, P. A. 105. • Expresia: A(-i) merge (cuiva ceva) la suflet = a(-i) plăcea mult, a(-i) produce o mare satisfacție. Cînd doinea în zori de ziuă... știa să scoată sunete ce în adevăr mergeau la suflet. GANE, N. I 139. A i se rupe cuiva sufletul (de mila cuiva) = a-i părea cuiva foarte râu de nenorocirea cuiva. 7. Suflare, suflu, respirație. Nările calului se văd uneori de prin valuri, însă pe nări el scoate suflet puternic, care preface apa in stropi. GANE, N. I 9. Cînd sufla zmăul din sine, izbea cu sufletul său pe Titirez cît colea înainte. SBIERA, P. 184. Nu mai avea alt semn de viață, fără numai că... răsufla prea puțintel suflet. GORJAN, H. I 72. • Locuţiune adverbiala (În legătură cu verbe de mișcare) Într-un suflet = foarte repede, abia mai putînd respira, gîfîind. Urcă într-un suflet scările redacției. C. PETRESCU, C. vezi 331. Auzind că mulțimea a dat buzna în cancelarie, sosi într-un suflet, galben, speriat și plîngător. REBREANU, R. II 176. Zmeoaica se duse într-un suflet la fiul său. ISPIRESCU, L. 20. • Expresia: A-și trage sufletul = a respira. N-avea putere-n el să-și tragă Nici sufletul. COȘBUC, P. I 243. Își trase sufletul adînc și cu plăcere, simțindu-se cu totul liniștită. CONTEMPORANUL, IV 83. A-și lua suflet = a respira adînc; a-și potoli respirația. Cînd ridică capul spre a-și mai lua suflet și a vedea în ce parte mai are de lucru, era minjită pînă la urechi. HOGAȘ, M. N. 18. După unele fraze mai lungi, se odihnește, își ia suflet, și atunci pieptul i se ridică puternic. VLAHUȚĂ, O. A. III 90. A-i veni (cuiva) sufletul la loc = a-și potoli respirația, bătăile inimii; a se liniști. Am stat puțin așa pînă să-mi vie sufletul la loc; m-am sculat și am plecat. CARAGIALE, P. 27. ♦ Gîfîit, gîfîială. Ana fuge glonț... Apoi, potolindu-și sufletul, spune... REBREANU, I. 17. • Expresia: (Rar) A se umple de suflet = a gîfîi. Am alergat de m-am umplut de suflet. ALECSANDRI, la CADE. 8. (În expresie) Copil (rar fiu) de suflet = copil adoptiv. Luîndu-și rămas bun de la fiul său cel de suflet, se culcă și adormi somnul cel lung. ISPIRESCU, L. 147. M-am luat după capul tău cel sec, și m-am dus pe coclauri să-ți aduc... copiii de suflet. CREANGĂ, O. A. 168. (figurat) Ieniceri, copii de suflet ai lui Allah și spahii, Vin de-ntunecă pămîntul La Rovine în cîmpii. EMINESCU, O. I 146. A lua de suflet = a adopta un copil. Îl iau de suflet, îi las lui ce am. SADOVEANU, O. VII 270. Eu am o fată luată de suflet, tot de o vîrstă cu fata mea. CREANGĂ, O. A. 261. A da de suflet = a ceda copilul propriu unei persoane, care îl adoptă. Mă-sa-l dăduse de suflet, cînd era numai de-o șchioapă. vezi limba română noiembrie 1953, 92. Fata am dat-o de suflet. Era prea mică. STANCU, despre 19. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SUFLET: SÚFLET, suflete, substantiv neutru 1. Totalitatea proceselor afective, intelectuale și voliționale ale omului; psihic. • Locuţiune adverbiala Din suflet sau din tot sufletul, din adâncul sufletului = cu pasiune, cu convingere; foarte mult. Cu (sau fără) suflet = cu (sau fără) însuflețire, cu (sau fără) elan. ♦ Trăsătură de caracter (bună sau rea); prin extensie caracter. ♦ Persoană considerată din punct de vedere al trăsăturilor de caracter. Era un suflet mare, care înțelegea lumea. ♦ Omenie, bunătate, milă. Om fără suflet. ♦ Curaj, temeritate, îndrăzneală. A prinde suflet. 2. Factor, element esențial al unui lucru, al unei acțiuni etc. 3. (filozofie; termen bisericesc) Substanță spirituală de sine stătătoare, independentă de corp, care dă omului viață, individualitate și personalitate și care este de origine divină și cu esență veșnică. • Expresia: A-și încărca sufletul cu... = a comite o faptă rea. A avea (ceva) pe suflet = a fi preocupat, chinuit de ceva. (familial) A nu avea (pe cineva) la suflet = a nu iubi (pe cineva), a nu-l simpatiza. A(-i) scoate (cuiva) sufletul = a nu lăsa (pe cineva) în pace, a sâcâi, a enerva. A-i ieși (cuiva) sufletul = a) a muri; b) a munci din greu, a se chinui. Cu sufletul la gură = a) în agonie; b) respirând foarte greu de oboseală sau de emoție. A-și stupi sufletul = a munci din greu, a se chinui cu ceva. A-și căuta (sau vedea, griji) de suflet (sau de ale sufletului) = a se comporta în conformitate cu normele bisericești. A căuta de sufletul cuiva = a da ceva de pomană în amintirea unui mort. (Să) fie de sufletul cuiva! = fie ca Dumnezeu să-i ierte păcatele! A fi (sau a se face) trup și suflet cu cineva = a fi extrem de devotat cuiva. A-și vinde sufletul = a păcătui foarte tare. 4. Viață. A avea șapte suflete. • Expresia: A (mai) prinde (sau a căpăta) suflet = a se întrema (după o boală). A lua (cuiva) sufletul = a omorî (pe cineva). A avea ceva pe (sau la) sufletul său = a avea ceva în posesiune. ♦ Inimă. • Expresia: A i se rupe sufletul (de mila cuiva) = a suferi foarte mult pentru nenorocirea cuiva. A(-i) merge (cuiva ceva) la suflet = a(-i) plăcea mult, a(-i) produce o mare satisfacție. 5. Persoană, ins, om; prin generalizare orice ființă. ♦ Locuitor. Oraș de un milion de suflete. 6. (popular) Suflare, suflu, respirație. Pe nări el scoate suflet puternic. • Locuţiune adverbiala Într-un suflet = foarte repede. • locuțiune verbala A-și trage sufletul = a respira. • Expresia: A-și lua suflet = a respira adânc; a-și potoli respirația. A-i veni sufletul la loc = a-și potoli respirația; a se liniști. 7. (În sintagma) Copil (rar fiu) de suflet = copil adoptiv. • Expresia: A lua de suflet = a adopta un copil. A da de suflet = a-și ceda copilul unei persoane care îl adoptă. – latina *suflitus (< suflare). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SUFLET: SÚFLET, suflete, substantiv neutru 1. Totalitatea proceselor afective, intelectuale și voliționale ale omului; psihic. • Locuţiune adverbiala Din suflet sau din tot sufletul, din adâncul sufletului = cu pasiune, cu convingere; foarte mult. Cu (sau fără) suflet = cu (sau fără) însuflețire, cu (sau fără) elan. ♦ Trăsătură de caracter (bună sau rea); prin extensie caracter. ♦ Persoană considerată din punct de vedere al trăsăturilor de caracter. Era un suflet mare, care înțelegea lumea. ♦ Omenie, bunătate, milă. Om fără suflet. ♦ Curaj, temeritate, îndrăzneală. A prinde suflet. 2. Factor, element esențial al unui lucru, al unei acțiuni etc. 3. (În filozofia idealistă și în concepția religioasă) Substanță spirituală care dă omului viață și care este socotită de origine divină și cu esență veșnică. • Expresia: A-și încărca sufletul cu... = a comite o faptă rea. A avea (ceva) pe suflet = a fi preocupat, chinuit de ceva. (familial) A nu avea (pe cineva) la suflet = a nu iubi (pe cineva), a nu-l simpatiza. A(-i) scoate (cuiva) sufletul = a nu lăsa (pe cineva) în pace, a sâcâi, a enerva. A-i ieși (cuiva) sufletul = a) a muri; b) a munci din greu, a se chinui. Cu sufletul la gură = a) în agonie; b) respirând foarte greu de oboseală sau de emoție. A-și stupi sufletul = a munci din greu, a se chinui cu ceva. A-și căuta (sau vedea, griji) de suflet (sau de ale sufletului) = a se comporta în conformitate cu normele bisericești. A căuta de sufletul cuiva = a da ceva de pomană în amintirea unui mort. (Să) fie de sufletul cuiva! = fie ca Dumnezeu să-i ierte păcatele! A fi (sau a se face) trup și suflet cu cineva = a fi extrem de devotat cuiva. A-și vinde sufletul = a păcătui foarte tare. 4. Viață. A avea șapte suflete • Expresia: A (mai) prinde (sau a căpăta) suflet = a se întrema (după o boală). A lua (cuiva) sufletul = a omorî (pe cineva). A avea ceva pe (sau la) sufletul său = a avea ceva în posesiune. ♦ Inimă. • Expresia: A i se rupe sufletul (de mila cuiva) = a suferi foarte mult pentru nenorocirea cuiva. A(-i) merge (cuiva ceva) la suflet = a(-i) plăcea mult, a(-i) produce o mare satisfacție. 5. Persoană, ins, om; prin generalizare orice ființă. ♦ Locuitor. Oraș de un milion de suflete. 6. (popular) Suflare, suflu, respirație. Pe nări el scoate suflet puternic. • Locuţiune adverbiala Într-un suflet = foarte repede. • locuțiune verbala A-și trage sufletul = a respira. • Expresia: A-și lua suflet = a respira adânc; a-și potoli respirația. A-i veni sufletul la loc = a-și potoli respirația; a se liniști. 7. (În sintagme și expresie) Copil (rar fiu) de suflet = copil adoptiv. A lua de suflet = a adopta un copil. A da de suflet = a-și ceda copilul unei persoane care îl adoptă. – latina *suflitus (< suflare). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SUFLET: SÚFLET suflete n. 1) Totalitate a proceselor psihice, care caracterizează lumea internă a individului; latură psihică a omului; duh. * A-și pune tot sufletul a-și da toată silința. Din suflet (sau din adâncul sufletului sau din tot sufletul) cu toată dragostea; cu afecțiune. Cu trup și suflet în întregime; întru totul. A nu avea (pe cineva) la suflet a nu iubi, a nu suferi (pe cineva). A-i scoate (cuiva) sufletul a sâcâi (pe cineva) întruna. A avea ceva pe suflet a fi chinuit de ceva; a avea o durere. 2) Atitudine plină de bunăvoință; omenie; mărinimie. • Cu suflet a) bun la inimă; omenos; mărinimos; b) cu râvnă. Fără suflet a) nemilos; rău; câinos; b) fără tragere de inimă; în silă. 3) figurat Conținut principal; esență. sufletul unei doctrine. 4) (despre persoane) Figură centrală; însuflețitor; animator. sufletul unui colectiv. 5) fam. Om aparte; ins; individ. 6) popular Ființă vie. Și el este suflet. 7) filoz. rel. Forță veșnică, imaterială, dătătoare de viață, considerată de origine divină. • Cu sufletul pe buze (sau la gură) a) aproape de moarte; în agonie; b) respirând foarte greu de emoție sau de oboseală mare. A da de sufletul cuiva a da de pomană în amintirea unui mort. A-i ieși (cuiva) sufletul a) a muri; b) a se istovi, muncind din greu; a se chinui. A lua (cuiva) sufletul a omorî (pe cineva). 8) Simbol al trăirilor, sentimentelor, dispozițiilor omului; inimă. • A-i merge cuiva ceva la suflet a avea mare satisfacție de ceva; a-i plăcea mult. 9) Senzație de sufocare; năduf. Plin de suflet. • Într-un suflet foarte repede; într-o fugă. A-și trage sufletul a) a-și potoli respirația; a respira mai liber; b) a fi aproape de moarte. A se umple de suflet a respira greu (după un efort fizic). 10): A lua de suflet a adopta (un copil). Copil (sau fiu, fiică) de suflet copil (sau fiu, fiică) adoptiv. [silabe su-flet] /<lat. suflitus Forme diferite ale cuvantului suflet: suflete Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SUFLET: SUFLET s. 1. (FILOZ.) conștiință, cuget, gîndire, spirit, (livresc) for interior, (învechit) cunoștință, știință, (grecism învechit) sinidisis. (Noțiunea de suflet.) 2. spirit. (suflet poporului român.) 3. psihic, (rar) psihism. (Cum stă cu suflet?) 4. inimă, sîn. (Cu frica în suflet.) 5. inimă, (învechit) mațe (la plural), pîntece. (Oftează din adîncul suflet.) 6. duh, spirit. (suflet și materie.) 7. spirit, (Transilvania și Bucovina) bleasc. (I-a ieșit suflet.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SUFLET: SÚFLET substantiv verbal animator, ardoare, avânt, bărbăție, bohoci, bravură, chip, curaj, cutezanță, dârzenie, elan, față, figură, impetuozitate, individ, ins, încumetare, îndrăzneală, însuflețitor, locuitor, neînfricare, om, omenie, persoană, răsuflare, respirație, semeție, suflare, temeritate, temperament. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru suflet: suflet substantiv verbal ANIMATOR. ARDOARE. AVÎNT. BĂRBĂȚIE. BOHOCI. BRAVURĂ. CHIP. CURAJ. CUTEZANȚĂ. DÎRZENIE. ELAN. FAȚĂ. FIGURĂ. IMPETUOZITATE. INDIVID. INS. ÎNCUMETARE. ÎNDRĂZNEALĂ. ÎNSUFLEȚITOR. LOCUITOR. NEÎNFRICARE. OM. OMENIE. PERSOANĂ. RĂSUFLARE. RESPIRAȚIE. SEMEȚIE. SUFLARE. TEMERITATE. TEMPERAMENT. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru sufleț: sufléț, sufléți, substantiv masculin (regional) suflător (țeavă, tub prin care muncitorul sticlar suflă pentru a dilata sticla topită și a-i da forma dorită). Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru suflet: súflet substantiv neutru (silabe -flet), plural súflete Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru suflet: súflet (su-flet) substantiv neutru, plural súflete Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'SUFLET' suflengheruSUFLEÓRSUFLÉRSUFLERÍESÚFLETSUFLET-DE-STRIGÓIsufletársufletecáSUFLEȚÉL |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL suflet Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului suflet dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii SÚFLET suflete n. * A-și pune tot sufletul a-și da toată silința. Din suflet sau din adâncul sufletului sau din tot sufletul cu toată dragostea; cu afecțiune. Cu trup și suflet în întregime; întru totul. A nu avea pe cineva la suflet a nu iubi, a nu suferi pe cineva. A-i scoate cuiva sufletul a sâcâi pe cineva întruna. A avea ceva pe suflet a fi chinuit de ceva; a avea o durere. • Cu suflet a bun la inimă; omenos; mărinimos; b cu râvnă. Fără suflet a nemilos; rău; câinos; b fără tragere de inimă; în silă. Sufletul unei doctrine. Sufletul unui colectiv. Și el este suflet. • Cu sufletul pe buze sau la gură a aproape de moarte; în agonie; b respirând foarte greu de emoție sau de oboseală mare. A da de sufletul cuiva a da de pomană în amintirea unui mort. A-i ieși cuiva sufletul a a muri; b a se istovi, muncind din greu; a se chinui. A lua cuiva sufletul a omorî pe cineva. • A-i merge cuiva ceva la suflet a avea mare satisfacție de ceva; a-i plăcea mult. Plin de suflet. • Într-un suflet foarte repede; într-o fugă. A-și trage sufletul a a-și potoli respirația; a respira mai liber; b a fi aproape de moarte. A se umple de suflet a respira greu după un efort fizic. 10: A lua de suflet a adopta un copil. Copil sau fiu, fiică de suflet copil sau fiu, fiică adoptiv. Noțiunea de suflet. Suflet poporului român. Cum stă cu suflet? 4. Cu frica în suflet. Oftează din adîncul suflet. Suflet și materie. I-a ieșit suflet. Noțiunea de suflet. Sufletul poporului român. Cu frica în suflet. Oftează din adâncul sufletului. Suflet și materie. I-a ieșit sufletul. |
GRAMATICA cuvântului suflet? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului suflet. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul suflet poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE suflet? Vezi cuvântul suflet desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul suflet?[ su-flet ] Se pare că cuvântul suflet are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL suflet Inţelegi mai uşor cuvântul suflet dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locuţiune adverbiala Din suflet sau din tot sufletul, din adîncul sufletului = cu toată sinceritatea, cu tot devotamentul, cu toată dragostea; prin extensie foarte mult Cu sau fără suflet = cu sau fără însuflețire, cu sau fără elan = a comite o faptă rea care apasă asupra conștiinței A avea ceva pe suflet = a fi preocupat, apăsat, chinuit de ceva Familiar A nu avea pe cineva la suflet = a nu iubi pe cineva A-i scoate cuiva sufletul = a nu lăsa în pace pe cineva, a plictisi, a chinui cu prea multe insistențe A-i ieși cuiva sufletul = a muri; figurat a munci din greu, a se chinui Cu sufletul pe buze = în agonie, aproape de moarte; figurat abia mai respirînd din cauza oboselii sau a emoției A-și stupi sufletul = a se chinui mult A-și căuta sau vedea, griji de suflet sau de ale sufletului = a trăi conform normelor bisericești cu posturi, cu rugăciuni A căuta de sufletul cuiva = a face pomeni pentru cei morți A da ceva de sufletul cuiva = a da ceva de pomană în amintirea unui mort Să fie de sufletul cuiva! = fie ca dumnezeu să-i ierte păcatele! A fi sau a se face trup și suflet cu cineva = a fi sau a se face prieten cu cineva pînă la sacrificiu, a fi extrem de devotat cuiva A-și vinde sufletul = a călca principiile moralei, a păcătui foarte tare, a se închina diavolului A mai prinde sau a căpăta la suflet = a se îndrepta, a se întrema după o boală grea A lua cuiva sufletul = a omorî, a ucide Familiar A avea ceva la sufletul său = a poseda, a stăpîni A-i merge cuiva ceva la suflet = a-i plăcea mult, a-i produce o mare satisfacție A i se rupe cuiva sufletul de mila cuiva = a-i părea cuiva foarte râu de nenorocirea cuiva Locuţiune adverbiala În legătură cu verbe de mișcare Într-un suflet = foarte repede, abia mai putînd respira, gîfîind A-și trage sufletul = a respira A-și lua suflet = a respira adînc; a-și potoli respirația A-i veni cuiva sufletul la loc = a-și potoli respirația, bătăile inimii; a se liniști Rar A se umple de suflet = a gîfîi În expresie Copil rar fiu de suflet = copil adoptiv A lua de suflet = a adopta un copil A da de suflet = a ceda copilul propriu unei persoane, care îl adoptă Locuţiune adverbiala Din suflet sau din tot sufletul, din adâncul sufletului = cu pasiune, cu convingere; foarte mult Cu sau fără suflet = cu sau fără însuflețire, cu sau fără elan = a comite o faptă rea A avea ceva pe suflet = a fi preocupat, chinuit de ceva Familial A nu avea pe cineva la suflet = a nu iubi pe cineva, a nu-l simpatiza A-i scoate cuiva sufletul = a nu lăsa pe cineva în pace, a sâcâi, a enerva A-i ieși cuiva sufletul = a a muri; b a munci din greu, a se chinui Cu sufletul la gură = a în agonie; b respirând foarte greu de oboseală sau de emoție A-și stupi sufletul = a munci din greu, a se chinui cu ceva A-și căuta sau vedea, griji de suflet sau de ale sufletului = a se comporta în conformitate cu normele bisericești A căuta de sufletul cuiva = a da ceva de pomană în amintirea unui mort Să fie de sufletul cuiva! = fie ca Dumnezeu să-i ierte păcatele! A fi sau a se face trup și suflet cu cineva = a fi extrem de devotat cuiva A-și vinde sufletul = a păcătui foarte tare A mai prinde sau a căpăta suflet = a se întrema după o boală A lua cuiva sufletul = a omorî pe cineva A avea ceva pe sau la sufletul său = a avea ceva în posesiune A i se rupe sufletul de mila cuiva = a suferi foarte mult pentru nenorocirea cuiva A-i merge cuiva ceva la suflet = a-i plăcea mult, a-i produce o mare satisfacție Locuţiune adverbiala Într-un suflet = foarte repede locuțiune verbala A-și trage sufletul = a respira A-și lua suflet = a respira adânc; a-și potoli respirația A-i veni sufletul la loc = a-și potoli respirația; a se liniști În sintagma Copil rar fiu de suflet = copil adoptiv A lua de suflet = a adopta un copil A da de suflet = a-și ceda copilul unei persoane care îl adoptă Locuţiune adverbiala Din suflet sau din tot sufletul, din adâncul sufletului = cu pasiune, cu convingere; foarte mult Cu sau fără suflet = cu sau fără însuflețire, cu sau fără elan = a comite o faptă rea A avea ceva pe suflet = a fi preocupat, chinuit de ceva Familial A nu avea pe cineva la suflet = a nu iubi pe cineva, a nu-l simpatiza A-i scoate cuiva sufletul = a nu lăsa pe cineva în pace, a sâcâi, a enerva A-i ieși cuiva sufletul = a a muri; b a munci din greu, a se chinui Cu sufletul la gură = a în agonie; b respirând foarte greu de oboseală sau de emoție A-și stupi sufletul = a munci din greu, a se chinui cu ceva A-și căuta sau vedea, griji de suflet sau de ale sufletului = a se comporta în conformitate cu normele bisericești A căuta de sufletul cuiva = a da ceva de pomană în amintirea unui mort Să fie de sufletul cuiva! = fie ca Dumnezeu să-i ierte păcatele! A fi sau a se face trup și suflet cu cineva = a fi extrem de devotat cuiva A-și vinde sufletul = a păcătui foarte tare A avea șapte suflete A mai prinde sau a căpăta suflet = a se întrema după o boală A lua cuiva sufletul = a omorî pe cineva A avea ceva pe sau la sufletul său = a avea ceva în posesiune A i se rupe sufletul de mila cuiva = a suferi foarte mult pentru nenorocirea cuiva A-i merge cuiva ceva la suflet = a-i plăcea mult, a-i produce o mare satisfacție Locuţiune adverbiala Într-un suflet = foarte repede locuțiune verbala A-și trage sufletul = a respira A-și lua suflet = a respira adânc; a-și potoli respirația A-i veni sufletul la loc = a-și potoli respirația; a se liniști În sintagme și expresie Copil rar fiu de suflet = copil adoptiv A lua de suflet = a adopta un copil A da de suflet = a-și ceda copilul unei persoane care îl adoptă |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL suflet |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Intranzitiv a-i plesni ceva în sau prin cap sau în minte, prin gând?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul suflet are forma: súflete
