 | as |
|
| Suficient [ su-fi-ci-ent ] VEZI SINONIME PENTRU suficient PE ESINONIME.COM definiția cuvântului suficient în mai multe dicționareDefinițiile pentru suficient din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SUFICIENT: SUFICIÉNT, -Ă, suficienți, -te, adjectiv 1. Atît cît trebuie (pentru a corespunde scopului); de ajuns, destul, îndestulător. Pînă atunci ai verb reflexiv:eme suficientă să te aranjezi. REBREANU, R. II 77. • (Adverbial) Nu-și dă seama cît îl iubește ea și de aceea nu-i prețuiește suficient iubirea. REBREANU, R. I 246. ♦ (Substantivat, m.) Calificativ (între «insuficient» și «bine») cu care se apreciază o probă la un examen. 2. (Despre oameni) Care se crede capabil fără să fie; plin de sine, înfumurat, vanitos, îngîmfat. Cuvîntul «poet»... îi făcea rău, auzit din gura omului acestuia, suficient, afectat și pururea încîntat de sine. VLAHUȚĂ, O. A. III 10. – Pronunțat: -ci-ent. Forme diferite ale cuvantului suficient: suficient-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SUFICIENT: SUFICIÉNT1 suficienttă (suficientți, suficientte) 1) și adverbial Care satisface cerințele; în cantitatea necesară; destul. 2) (despre persoane) Care manifestă prin atitudine o satisfacție excesivă față de sine; plin de sine; înfumurat; vanitos; arogant. [silabe -ci-ent] /<lat. sufficiens, suficientntis, italiana sufficiente Forme diferite ale cuvantului suficient: suficienttă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SUFICIENT: SUFICIENT adjectiv, adverb 1. adjectiv îndestulător, mulțumitor, satisfăcător. (O cantitate suficient.) 2. adjectiv destul, îndestulător, (regional) bugăt. (Provizii suficient.) 3. adverb destul, îndeajuns, (regional) bugăt, (învechit) îndestul. (Ai vorbit suficient.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru SUFICIENT: SUFICIÉNT, -Ă adjectiv 1. (adesea adverb) Destul, de ajuns. 2. (Despre oameni) Încrezut, prea mulțumit de sine; înfumurat. [pronume -ci-ent. / conform italiana sufficiente, limba franceza suffisant, latina sufficiens]. Forme diferite ale cuvantului suficient: suficient-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru suficient: *suficiént, -ă adjectiv (latina suf-ficiens, -ficiéntis. vezi e-, co-e- și de-ficient). Destul: ploaĭe suficientă. figurat Vanitos, înaintat: om, ton suficient. adverb A ploŭat suficient. Forme diferite ale cuvantului suficient: suficient-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru SUFICIENT: SUFICIÉNT, -Ă adjectiv (conform italiana sufficiente, limba franceza suffisant, latina sufficiens): în sintagmele independentă suficientă și principală regentă suficientă (vezi). Forme diferite ale cuvantului suficient: suficient-Ă Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru SUFICIENT: SUFICIÉNT, -Ă adjectiv 1. (și adverb) destul, de ajuns. 2. (despre oameni) încrezut, prea mulțumit de sine; înfumurat. (< latina sufficiens, italiana sufficiente) Forme diferite ale cuvantului suficient: suficient-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SUFICIENT: SUFICIÉNT adjectiv verbal fudul, grandoman, infatuat, încrezut, înfumurat, îngâmfat, megaloman, mândru, orgolios, semeț, trufaș, țanțoș, vanitos. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru suficient: suficient adjectiv verbal FUDUL. GRANDOMAN. INFATUAT. ÎNCREZUT. ÎNFUMURAT. ÎNGÎMFAT. MEGALOMAN. MÎNDRU. ORGOLIOS. SEMEȚ. TRUFAȘ. ȚANȚOȘ. VANITOS. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru suficient: suficiént adjectiv masculin (silabe -ci-ent), plural suficiénți; forme singular suficiéntă, plural suficiénte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru suficient: suficiént (-ci-ent) adjectiv masculin, plural suficiénți; forme suficiéntă, plural suficiénte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru suficient: suficient a. 1. îndestulător; 2. figurat arogant, prezumpțios. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Suficient: Suficient ≠ insuficient, nesuficient Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'SUFICIENT' șuferțítșufertíțăSUFÉTșuféțeSuficientSUFICIÉNȚĂSUFÍSMsufístSUFÍT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Suficient Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului suficient dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii SUFICIÉNT1 suficienttă suficientți, suficientte 1 și adverbial Care satisface cerințele; în cantitatea necesară; destul. Sufficiens, suficientntis, italiana sufficiente. O cantitate suficient. Provizii suficient. Ai vorbit suficient. O cantitate suficient. Provizii suficient. |
GRAMATICA cuvântului Suficient? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului suficient. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Suficient poate fi: adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE suficient? Vezi cuvântul suficient desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul suficient?[ su-fi-ci-ent ] Se pare că cuvântul suficient are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Suficient |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A da cuiva de lucru?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
